Leonard Cohen

Am două bucăţi de săpun

Am două bucăţi de săpun,
mirosind a migdale,
una pentru mine şi una pentru tine.
Pregăteşte baia,
ne vom spăla unul pe altul.

Nu am bani,
l-am omorât pe farmacist.

Şi uite un vas cu ulei
chiar ca în Biblie,
întinde-te-n braţele mele,
îţi voi face pielea strălucitoare.

Nu am bani.
L-am omorât pe parfumier.

Priveşte prin fereastră
la prăvălii şi la oameni.
Spune-mi ce mai doreşti
Şi-am să-ţi aduc imediat.

Nu am bani.
Nu am bani.

Cântec pentru liniştire

Coboară-ţi pleoapele
peste apă
alătură-te nopţii
ca arborii
sub care eşti întins

Cât de mulţi greieri
ce multe valuri
uşor după uşor
pe ţărmul fără de-ntoarcere

Sunt stele
dintr-o altă privire
şi-o lună
ca algele le iveşte

Şi nimeni nu va numi greierii vani
la vremea lor
la vremea lor
Şi nimeni nu-ţi va zice trândav
de vei muri cu soarele-odată.

Amanţi

În timpul primului crâncen pogrom
S-au întâlnit sub ruine o vreme-
Dulci negustori, ea schimbându-şi iubirea
Pe ale lui gânditoare poeme.

Şi-n faţa cuptoarelor încinse la roşu
Au reuşit, vicleni, un sărut,
Apoi soldaţii-au venit ca să-i smulgă
Dinţii de aur din gura de lut.

În crematoriul arzând cu putere
Printre flăcări, în sinistre odăi
El a-ncercat să-i sărute sânii arzând
Pe când ea ardea-n vâlvătăi.

Mai târziu el s-a-ntrebat adesea:
A fost negoţul lor adevărat?
Pe când cei din jur jefuiau fără milă
Şi ştiau că a fost înşelat.

Luna

Afară este lună.
Am revăzut obiectul cel măreţ
lipsit de complicaţii, chiar acum,
când am ieşit să-mi fac nevoile afară.
Se cuvenea să-l fi privit mai îndelung.
Îndrăgostit de lună nu sunt însă.
O văd în întregime dintr-o dată
şi totul se încheie
şi pentru ea, şi pentru mine.

Dar

Îmi spui că tăcerea
e mai aproape de pace decât poemele
dar dacă ţi-aş aduce-n dar
liniştea
(fiindcă ştiu liniştea)
tu ştiu că ai zice
Asta nu-i linişte
ci doar un alt poem
şi-n mâini mi-ai pune-o înapoi.