Carla Ivănescu

însemnări pe margini transparente


iubito, azi m-ai făcut cel mai fericit om
a fost ultimul adevăr dintre noi

contrariat de tăcere-
ochii
buzele
mâinile
-mi-ai lăsat cuvintele
din care adevăratul tu a plecat

te-ai întors să-mi spui:
trebuie să plec

necuvintele mele au făcut loc cuvintelor tale:
îmi place libertatea pe care mi-o acorzi

revin la panoramic





privire printre pietoni


ţi-am aşternut la picioare visul
mi-ai făcut cadou seringa
din aripile fluturelui de azi dimineaţă
(ce ştii tu despre droguri…/?)

cu fiecare clipă alături
departe de tine
am început să mor

poveştile galbene de prea multe zâmbete

prea-plinul fericirii mele era o sfidare
am început să-mi spăl funinginea de pe faţă
în dungi

după timpul omului
pentru care ziua are 25 de ore
mi-am pus scrisoarea la poştă
cu lipiciul prelingându-se
pe margini…

apăs întrerupătorul




puzzle


acelaşi pas egal
revocat de bulbul amigdalian

de când am uitat
să mă preling în paginile cărţii…

îmi scriu poveştile pe spatele tău
pe un CD zgâriat
fac mulaje după chipul tău



*
te caut printre tablouri
între spectatori
printre farfurii şi pahare
în foc
în cuvinte
în pat
la telefon

mi te-au adus mai târziu
când flăcările au lăsat în urmă
încă un deşert
născut în tăcere


*
printre fonduri
îţi zăresc în oglindă
amintirea
încerc să te reţin
printr-un apel telefonic


m-am trezit culegând frânturi


*
un ochi e SF
celălalt rulează filmul zilei
în care te împarţi

mă contrazic

încă o filă
se strecoară printre degete
în sticla cu lac pentru unghii
păstrez clipe de reamintit

alunec străină alături

te scriu cu mirosuri
îţi rescriu cuvintele
ca exerciţiu de citire rapidă

*
dansez pe mâna ta
în fum de lumânare
mă scriu cu umbra unghiei
rămasă la tine
îţi ascult ecourile
ce-mi învăluie trupul
mult după ce ai plecat





fata pe care o vrei închisă în casă


ianus! am mai multe feţe decât tine!
câte una pentru fiecare şi orice

tu erai singurul care le putea vedea pe toate
şi ai reuşit să le adormi pe rând
dar ai uitat păunul…

ai lăsat trează fata din casă:
dormitorul, bucătăria, schimbările de program
acceptări

întotdeauna alţii sunt mai importanţi decât mine

pe uşa fiecărei case trebuie să scrie:
Dragostea e oarbă doar pentru unul din doi!

am acceptat să dorm fiind legea ce te guverna

ai încălcat legea
te mai privesc doar cu un ochi al fetei din casă

celelalte feţe au început să se trezească
încerci să o legi pe fata din casă
vrei să-i ascunzi aripile sub bani şi daruri
doar pentru că nu vrei să stai cu ea…
vrei s-o muţi

îmi voi căuta atingerile
în palmele tipului chel
cu mâini calde, tandre şi posesive
care adoră sa-mi faca masaj -
nu-l deranjează să fie a treia roată de la căruţă

voi culege atenţiile fiecărui bărbat care-mi place
alergând după ce mi-ai promis

pentru fiecare eveniment din viaţa mea
voi avea mereu pe cineva lângă mine

te vei supăra citind astea
dar altfel nu vrei să mă iei în serios
rectific… nu sunt destul de importantă pentru tine

ai lăsat cercul să se fisureze
legea gravitaţiei a fost încălcată
cinica se scaldă în paharul tau de vin roşu
cu faţa udă de lacrimi

cum te poţi recunoaşte într-un text scris?
nu l-ai ascultat în vorbe, în lacrimi, în gemete, în tăceri…

voi picta merau
pe usile dulapului
note muzicale

point to point protocol

mi-am transformat buzele în răni
ca să-ţi respect tăcerea
ce mi-ai impus-o

mă las târâtă pe cioburi, pe lame
prin crevase sângerânde cu miros de carne arsă…
mâine voi picura sânge din limbă
peste toate


voi începe să-mi rod interiorul…
nu contează cât mă schilodesc
nu contează abisurile cu miros de sulf
nu contează patul cu şerpi şi lipitori
nu contează noaptea pe care o trăiesc…
mi-ai omorât soarele

contezi doar atât
cât din rănile mele tot mai numeroase
să picure sânge

e grilajul ce-l pun între mine şi tine
ai uitat că mă cheamă phoenix