joi, 29 septembrie 2011

Gellu Naum (d. 2001)

De câte ori


Sufletul lemnului a oftat
o pasăre s-a culcat într-o altă pasăre

După ce s-a spurcat la carne de om fierăstrăul
taie salcâmul cerului
Pe baltă între lişiţe şi sârme
tâmplarul bate cuie în apă

o iubita mea cu ochi de bumerang
de câte ori şuieră trenul
noi aşteptăm zăpezile subpământene






Gloria polifonică


Puţini ştiau că pe aproape se afla
acoperişul lumii cu munţii lui cei mari


dimineaţa mă trezea tăiosul soare cristalin şi rece
îmi îngheţa roua pe ochi


între timp un instalator îmi repara boilerul îi punea vata de sticlă
(partea electrică era gata)
îl auzeam foşnind înecat în vata de sticlă
cerea o mătură sau un burete pentru miracolele sale
"daţi-mi o mătură sau un burete" spunea
pe urmă încremenea şi medita
pe urmă avea chef de vorbă spunea
"acum o să fie puţin umed în partea dinspre capac
ca atunci la Dunăre când am pescuit patru peşte
şi am mai încercat odată şi am nimerit într-un cai"


"Să mergem până nu cântă cocoşii" mă îndemna o bătrână
"uite ofrandele de grâu şi de vată de sticlă
vâră-ţi în gură banul pentru barcagiu"
"Şefule" spunea instalatorul "mi-am găurit ceafa cu pironul ăsta"


apoi ne aşezam pe stânci
în faţa lucrului pe care nu-l puteam clinti
şi singuri ne înghiţeam gândurile






Sora soarelui


Vara când ea trecea pe drum
rotindu-şi un genunchi în praf
eu încercam să-mi scutur pomii

Pentru fiecare cuvânt alungam altele cinci
îi spuneam sora soarelui şi o iubeam
cu o iubire ce nu era rotundă ci roată

Ea îmi era mamă logodnică şi roată
pe un pământ moale şi fără zgomote
şi totul era bine ca într-un cartof

Ceilalţi îşi recunoşteau în gesturile noastre
seninele voci ale oaselor
şi ca să nu le mai audă înecatele chemări
îşi acopereau urechile cu iarbă

Pe sus treceau păsările
care nu se opresc niciodată

Era pe vremea ochiului
lângă un pod lângă o cale ferată






Buchetul de flori


Lângă o frumoasă gheretă într-o frumoasă miercuri
aveam genele albe ploua ca un câine
sentinelele mă călcau în picioare unu doi unu doi
turna cu găleata era un fel de potop mă mir că nu mi-a albit
părul
stăteam de partea cealaltă într-o zonă uitată
şi mi-a venit pe chelie să revăd strada cu benzinăria
imaginara populată cu o singură gheretă cu un singur templu
cu foarte multe desene zgâriate cu unghia sau cu briceagul
mi-aş fi dorit o flanelă sau măcar o mănuşă dar aceste eminente
obiecte nu sosiseră încă
te întâlneam printre fărâmituri de pâine uscată în şanţ sub limba
monstruoasă a briceagului
într-o frumoasă miercuri cu un buchet de flori






Orbitalii



Dacă aşa stau lucrurile
mă voi culca pe o margine de trotuar în staţia de tramvai
lângă femeia care vinde limonadă
sau mă voi aşeza pe scaunul portocaliu pe care stau
din când în când şi bâigui
cu picioarele înfundate în substanţa aspră a reveriei
Fratele meu va adormi şi el
cu gura plină de colivă
şi vom uita-o pe aceea care ne aşteaptă
goală pe câmp sărind ca o lăcustă
şi nu vor mai rămâne din toată întâmplarea asta
decât apa călduţă care ne acoperă
nămolul care ne păstrează amprentele obrajilor
şi linia de spumă care marchează malul
pe marginea de trotuar în staţia de tramvai
unde marile noastre repere dragostea şi moahtea
vor naşte şoricelul jumătate alb jumătate roşu jumătate negru











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu