Umerii goi ai cerului
Pe umerii cerului pasc
într-un sfârşit neuronii călătorului suprem
păsări de negură roind cu inimi de ţigară aprinsă
la concurenţă cu stele sinucigaşe
iată-l aplecat peste oglinda
unui gând
carnivoră cufundată cu înălţimea colţului său
în organica grădină a prăzii
asediul unei întrebăric
u trup de nimfă-regină şi nerăspunsul ei-paj de nelumină,
va începe în curând
sub refugiul oferit
de pulpa - zăpadă coaptă,
a lunii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu