În aplecare, tâmplă după tâmplă
Ochii albaştri, ochii mei ca mierea.
Aprilie ne dăruie vederea,
Ceea ce am uitat, din nou se-ntâmplă.
Frazele, visul, sufletele numa
Ca de potop salvate simt că sunt.
Se face zi de mugure mărunt
Adăpostit în mintea mea de-acuma.
Nici nu mă tem, nici bucuria nu stă
Mai mult decât stătuse la-nceput.
Vine mereu o pasăre şi gustă
Rănind vicleană timpul meu trecut,
Şi-n mare taină puiul de lăcustă
Ciopleşte la vioara lui de lut.
Discurs
O, de-ai putea primi un munte-ntreg
Venind la tine din statornicie,
Şi-n neputinţa de a-l înţelege,
Să te destrami retras în poezie,
Strălucitoarea lui străinătate
În mintea ta de om trăit la şes,
Nu te răneşte cînd te invadează,
Răul ce-l simţi e-un rău ales.
Din toate cîte stau la el în poală,
Tu vei vedea doar liniile lui,
Cum n-ai curajul să-l atingi suindu-l,
Numai cu aerul curat rămîi,
Numai cu umbra care te cuprinde,
Cu starea că ţi-e dor să te supui.
Leac pentru îngeri
Sunt tristă, dar de tine niciodată.
Fug animalele speriate de minuni
La care nu mai ştim să ne gândim,
Miercuri şi marţi, vineri şi luni.
Săraci în zile, cine ştie, trecem
Legaţi la gît de lungi copilării
Ninşi de puterea sfintelor petreceri
A nu fi, a te naşte, a iubi.
Ce-mi dai, să nu mor azi, să mai rezist?
Leac pentru îngeri, cântecul meu trist.
Ioana
ce pură îmi apare gura ta
supus stă roşul ca un palid vin
cum sub un strai de cristalin avea
un ghimpe planta fără de venin
cum somnul pentru vise e făcut
sângele tău păstrează urme sfinte
din gândurile mele din trecut
de care nu-mi voi mai aduce-aminte
Iubire
E timpul să te treci în viaţa umbrei
Unde sunt strânse cete de cuvinte
Unde un dor de tine te cuprinde
Tu poţi însingura coline sfinte
Şi nu poţi fi trecută cu vederea
Caldă ca lâna, palidă ca mierea
Acestei linişti preţul nu i-l cere
Zidită fie gura care minte
Răzbunătoarea, simpla mea putere!
E timpul să primeşti culori promise
De plopii, de păianjenii din vise,
Şi de tristeţi în sine compromise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu