S-a născut la 5 iunie 1903 la Florina, în Macedonia. Numele său real a fost Gheorghe Dinu. Stephan Roll a intrat de timpuriu în mişcarea de avangardă. Împreună cu Ilarie Voronca este redactorul şi directorul unicului număr din revista 75 HP (1924), apoi face parte din colectivul redacţional de la Punct (1924-1925) şiIntegral (1928). După apariţia revistei unu (1928), devine unul din principalii ei colaboratori. Paralel desfăşoară şi o activitate publicistică susţinută. Este mai cunoscut ca publicist sub numele său real, Gheorghe Dinu, şi ca poet sub pseudonimul Stephan Roll.
Poezia pe care o scrie, fără să dovedească o virtuozitate metaforică egală cu aceea a lui Ilarie Voronca, îi particularizează scrisul, care parcurge toate etapele avangardismului românesc, de la textul cu trimiteri spre zona dadaismului, prin faza constructivistă, până la cultivarea unui imagism exultant. Mai mult decât oricare alt membru al grupului de la Integral, St. Roll a arătat o disponibilitate specială pentru joc, pentru jocul de-a literatura. Pe acest fundal, Stephan Roll îşi conturează un spaţiu "naturist", tratat în manieră ludică şi ironică, scriind despre "poeţii sportsmeni şi poezia agilă din universul electricităţii şi al vitezei". Prezenţa parodiei cu adresare la poezia tradiţionalistă şi romantică împrumută uneori accente urmuziene. Este cu atât mai interesantă activitatea complementară de gazetar. Colaborează la Cuvântul liber, Adevărul, Dimineaţa etc. După 1930 se distanţează tot mai mult şi ireversibil de avangardism, pe măsură ce se contura tot mai precis angajamentul său social şi politic de stânga. Această activitate a sfârşit prin a o înlocui pe aceea de poet, depărtându-l de destinul de scriitor.
Artistul s-a stins din viaţă la 13 mai 1974, la Bucureşti.
Lentilă
În orbita orologiilor câte nopţi cu părul de faianţă
felinare cu bale de lumină, cu capete de poeţi
cine va smulge din tenebre ferestrele cu bonete de lămpi
cine va salva nisipul din mugetul mării
O vermină de drumuri îşi ascute roţile în călcâi
scârţâie cireada în ferestraiele de iarbă
e sângele rotund în femei, asasini cu regi în gând
zi după zi putrezim la uşile veşniciei
felinare cu bale de lumină, cu capete de poeţi
cine va smulge din tenebre ferestrele cu bonete de lămpi
cine va salva nisipul din mugetul mării
O vermină de drumuri îşi ascute roţile în călcâi
scârţâie cireada în ferestraiele de iarbă
e sângele rotund în femei, asasini cu regi în gând
zi după zi putrezim la uşile veşniciei
În decolteul verii
Aici pieptul îl desfaci şi-l sprijini cu muntele în aer
cerul ciufulit de păsări e cu frunzele prin pomi
presărate în iarbă stelele margheritelor sunt
iar pietrele tari trec desculţe gârlele.
Îţi iubeşti, ca fiecare, logodnica blondă din visul treaz
noaptea în havuze schimbă ceasul în cleştare
pădurea e cu copacii ei, luna intră ca un cneaz
îmi plac în minutul acesta de frunze, cuvintele
tale verzi
fuga mâinilor albe
ca rândunică ochiul în azur îl pierzi
şi la un pas lângă tine, excursioniştii cu frânghii
cad fără nici un folos în prăpăstii
Câmpul înnoptează în botul cu pluş ud al vitelor
cangurii ne privesc din punctul lor de vedere
stelele se cern prin tremurarea-n aer a sitelor
vântul s-a zburlit în brazi ca un ied
şi pădurea se întoarce zornăindu-şi plopii în amurg
Dealurile ne-au primit
cu reverenţa umbrelor până la pământ
e albă, e rotundă colina lunei pe umerii tăi
vocea trenului farmecă munţii, şi controlorul
ne salută de pe scară
Armăsarul aerului verde se înspumează în frunzare
Ca în peşteră gândul te adună, te arde, te întunecă
în catifea sângele, inima, înveleşte-le
luna rotundă cu plopii de gât alunecă
pădurea-şi pipăie în muselină coastele, deştele;
pe aici cântau dorul şi flinta pasărea haiducului
se prelungea în cer cu viscole foamea lupilor
zimbrii se decapitau pentru stemele moldovei
ardea în pământ jarul fragilor, comorilor
iar la hanurile, neluminate, de carpen
mureau ca păpuşi viorile.
cerul ciufulit de păsări e cu frunzele prin pomi
presărate în iarbă stelele margheritelor sunt
iar pietrele tari trec desculţe gârlele.
Îţi iubeşti, ca fiecare, logodnica blondă din visul treaz
noaptea în havuze schimbă ceasul în cleştare
pădurea e cu copacii ei, luna intră ca un cneaz
îmi plac în minutul acesta de frunze, cuvintele
tale verzi
fuga mâinilor albe
ca rândunică ochiul în azur îl pierzi
şi la un pas lângă tine, excursioniştii cu frânghii
cad fără nici un folos în prăpăstii
Câmpul înnoptează în botul cu pluş ud al vitelor
cangurii ne privesc din punctul lor de vedere
stelele se cern prin tremurarea-n aer a sitelor
vântul s-a zburlit în brazi ca un ied
şi pădurea se întoarce zornăindu-şi plopii în amurg
Dealurile ne-au primit
cu reverenţa umbrelor până la pământ
e albă, e rotundă colina lunei pe umerii tăi
vocea trenului farmecă munţii, şi controlorul
ne salută de pe scară
Armăsarul aerului verde se înspumează în frunzare
Ca în peşteră gândul te adună, te arde, te întunecă
în catifea sângele, inima, înveleşte-le
luna rotundă cu plopii de gât alunecă
pădurea-şi pipăie în muselină coastele, deştele;
pe aici cântau dorul şi flinta pasărea haiducului
se prelungea în cer cu viscole foamea lupilor
zimbrii se decapitau pentru stemele moldovei
ardea în pământ jarul fragilor, comorilor
iar la hanurile, neluminate, de carpen
mureau ca păpuşi viorile.
Maison d'orez
În pasaj disc cerul steag sau supus american
apropie cu un dolar genunchiul uite pasul agricol
ecran râsul tău salcâm simte-mă 5% California
şi practică inima cum o batistă gri din sertar
aici stelele au răsărit ca-n Olanda les étoiles
în dimineaţa asta deschide-te la pagina 316
vreau exploatarea forestieră vreau părul tău reflector
furnizează simultan o lumină s-a spart ca o fructieră
vântul octogenar spune pansat cu acid feric
proverbe de baccara
"a" ţine în mână un urcior de aceea alb şi 1-2 stop
cere ploaie cu macferlan şi servietă la subţioară
glasul tău vorbeşte acum nu vă supăraţi domnule Koh-i-Noor
vino-n joia de banană şi toate fântânile rurale
sunt sergenţi de oraş
iluminează textul amurgul de Alaska mâna ta 15 Watts
prinde îngerul verde capitol de astronomie ochiul tău
apasă-te liră sterlină-te citroën-mă moară de eucalipt
şi probabil să ne plimbăm
nitte iubirea mea 900 metri peste nivelul mării
văd pământul tău cu parcuri şi chaise-longue
consumă-mă cât pe o stofă în careuri o molie bleu
dă-mi inima ta fular şi luna scutură un covor în Persia
ziua şi-a încheiat vesta până sus plopii repară piane vechi
pupilele noastre au fuzionat tăcem ca un repaos duminical
vezi Octombrie fox-terrier şi sângele tău are hemoragie
întinde-te-n mine ca o pată de eau-de-cologne glasul e cu frunze-n urechi
vrei să rugineşti - armă să deraiezi - tren
vrei să te alterezi ca o friptură de viţel
să te rupi ca un calendar
treci treci ţintuie-mă atlas geografic zvârle-mă
minge de tenis poartă-mă pălărie de paie
manuela manuela die grüne manuela
logica Ostanda finanţe T.S.F.
apropie cu un dolar genunchiul uite pasul agricol
ecran râsul tău salcâm simte-mă 5% California
şi practică inima cum o batistă gri din sertar
aici stelele au răsărit ca-n Olanda les étoiles
în dimineaţa asta deschide-te la pagina 316
vreau exploatarea forestieră vreau părul tău reflector
furnizează simultan o lumină s-a spart ca o fructieră
vântul octogenar spune pansat cu acid feric
proverbe de baccara
"a" ţine în mână un urcior de aceea alb şi 1-2 stop
cere ploaie cu macferlan şi servietă la subţioară
glasul tău vorbeşte acum nu vă supăraţi domnule Koh-i-Noor
vino-n joia de banană şi toate fântânile rurale
sunt sergenţi de oraş
iluminează textul amurgul de Alaska mâna ta 15 Watts
prinde îngerul verde capitol de astronomie ochiul tău
apasă-te liră sterlină-te citroën-mă moară de eucalipt
şi probabil să ne plimbăm
nitte iubirea mea 900 metri peste nivelul mării
văd pământul tău cu parcuri şi chaise-longue
consumă-mă cât pe o stofă în careuri o molie bleu
dă-mi inima ta fular şi luna scutură un covor în Persia
ziua şi-a încheiat vesta până sus plopii repară piane vechi
pupilele noastre au fuzionat tăcem ca un repaos duminical
vezi Octombrie fox-terrier şi sângele tău are hemoragie
întinde-te-n mine ca o pată de eau-de-cologne glasul e cu frunze-n urechi
vrei să rugineşti - armă să deraiezi - tren
vrei să te alterezi ca o friptură de viţel
să te rupi ca un calendar
treci treci ţintuie-mă atlas geografic zvârle-mă
minge de tenis poartă-mă pălărie de paie
manuela manuela die grüne manuela
logica Ostanda finanţe T.S.F.
Livada sufletelor dulci
Îţi aminteşti cimitirul ca o haină ponosită
de la Rastoliţa?
Bisericuţa de lemn, cu sfinţii
zugrăviţi pe pânză scorojită?
Mormintele anonime în livada cu pruni?
Treceam prin el ziua, când soarele acoperea,
cu cearceafurile lui fierbinţi
osemintele sub huma, şi ea bătrână,
văduvă de cei care au iubit-o
şi s-au întors în faşele ei materne.
Ţi-am spus:
pomii sădiţi deasupra lor,
au ajuns cu rădăcinile până la ei.
Să le mângăie chipul şters de infinit
cu o mână de soră de caritate postumă.
Să le picure între dinţii lor ştirbi,
pietrificaţi într-un zâmbet plin de regrete,
iureşul luminii de dimineaţă,
vălul luminii de peste zi,
doliul luminii din fiecare noapte.
Cataplasme sau catapitesme
cu stelele umblând ca verişoarele lor
prin odăile rămase pustii.
Mâinile lor, încrucişate la piept,
acoperă inima rămasă ca o candelă
să ardă în urletul pomenirii lor.
Ele, mâinile, se caţără pe rădăcinile prunilor
să-şi aprindă feştilele
din rugăciunea noastră pentru ei.
- De ce sădesc oamenii pruni peste morminte?
- Cu cât mai dulci vor fi fructele lor,
atât de dulci au fost sufletele lor
care au rătăcit timpuriu deasupra.
Am gustat din toţi prunii cimitirului.
Fiecare din ei avea fructele dulci.
Şi am trecut mereu, ca nişte musafiri tăcuţi,
ca să ne închinăm.
Treceam prin livada sufletelor dulci.
de la Rastoliţa?
Bisericuţa de lemn, cu sfinţii
zugrăviţi pe pânză scorojită?
Mormintele anonime în livada cu pruni?
Treceam prin el ziua, când soarele acoperea,
cu cearceafurile lui fierbinţi
osemintele sub huma, şi ea bătrână,
văduvă de cei care au iubit-o
şi s-au întors în faşele ei materne.
Ţi-am spus:
pomii sădiţi deasupra lor,
au ajuns cu rădăcinile până la ei.
Să le mângăie chipul şters de infinit
cu o mână de soră de caritate postumă.
Să le picure între dinţii lor ştirbi,
pietrificaţi într-un zâmbet plin de regrete,
iureşul luminii de dimineaţă,
vălul luminii de peste zi,
doliul luminii din fiecare noapte.
Cataplasme sau catapitesme
cu stelele umblând ca verişoarele lor
prin odăile rămase pustii.
Mâinile lor, încrucişate la piept,
acoperă inima rămasă ca o candelă
să ardă în urletul pomenirii lor.
Ele, mâinile, se caţără pe rădăcinile prunilor
să-şi aprindă feştilele
din rugăciunea noastră pentru ei.
- De ce sădesc oamenii pruni peste morminte?
- Cu cât mai dulci vor fi fructele lor,
atât de dulci au fost sufletele lor
care au rătăcit timpuriu deasupra.
Am gustat din toţi prunii cimitirului.
Fiecare din ei avea fructele dulci.
Şi am trecut mereu, ca nişte musafiri tăcuţi,
ca să ne închinăm.
Treceam prin livada sufletelor dulci.
Un pas rotund spre inimă
Ridică-ţi ca pe o crizantemă de jos pleaopele
estetic vântul desface parcurile album
voila plopii dându-şi afişe ca-n Londra un groom
identic bancnotelor noi tac zebrat apele.
Prinde-mi glasul de rever cât o panglică cu un ac de siguranţă
îţi dăruiesc acele stele la fel unui serviciu japonez de ceai
pasul tău călătoreşte reflector în pupilă sau paraguay.
Apasă-mi cu mâna inima cum c-o piuneză o circumstanţă.
Seara va clădi printre tine corturile de stele şi eter
din turle liliecii vor trage tăcerea de capătul sforii
ascultă-ţi deci sângele ca greieri lângă urechea morii
şi vezi luciul arterelor asemeni şinelor de fier.
La un profesor de desemn la catedră luna a sosit
conform frunzele au căzut la examenul de chimie aurifer
trecând prin parc nucii toţi din cap i-au mulţumit
şi sălciile morfinomane se sinucid cu fiole de ger.
Flutură-ţi acum inutil nervii verzi ca o batistă
gentleman seara se aşează elastic prin fotolii
ascultă cum în lânuri convorbesc gri molii
şi cum pe platforma lunii oboseşte toamna baletistă.
estetic vântul desface parcurile album
voila plopii dându-şi afişe ca-n Londra un groom
identic bancnotelor noi tac zebrat apele.
Prinde-mi glasul de rever cât o panglică cu un ac de siguranţă
îţi dăruiesc acele stele la fel unui serviciu japonez de ceai
pasul tău călătoreşte reflector în pupilă sau paraguay.
Apasă-mi cu mâna inima cum c-o piuneză o circumstanţă.
Seara va clădi printre tine corturile de stele şi eter
din turle liliecii vor trage tăcerea de capătul sforii
ascultă-ţi deci sângele ca greieri lângă urechea morii
şi vezi luciul arterelor asemeni şinelor de fier.
La un profesor de desemn la catedră luna a sosit
conform frunzele au căzut la examenul de chimie aurifer
trecând prin parc nucii toţi din cap i-au mulţumit
şi sălciile morfinomane se sinucid cu fiole de ger.
Flutură-ţi acum inutil nervii verzi ca o batistă
gentleman seara se aşează elastic prin fotolii
ascultă cum în lânuri convorbesc gri molii
şi cum pe platforma lunii oboseşte toamna baletistă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu