Anna Ahmatova

Vălul des mi-ascundea disperarea...

Vălul des mi-ascundea disperarea
Palmelor goale, ochii fierbinţi…
C-o tristeţe, imensă ca marea,
Am sfârşit prin a-l scoate din minţi.

Şi s-a dus, într-o noapte cu lună –
Gura strânsă-ntr-un zâmbet amar.
Am fugit după el ca nebună,
Să-i mai spun înc-o vorbă măcar,

Şi-am strigat: ”Numai eu sunt de vină.
Am glumit; dacă pleci, o să mor!”
Mi-a răspuns cu o voce străină:
“Bate vântul. Te du în pridvor.”


Ecoul


Cale spre trecut de mult e-nchisă,
Aş mai avea acum nevoie de trecut?
Colo uitat-am lespedea de sânge
Sau uşa unsă grijului cu lut?
Poate ecoul care deocamdată
Nu tace, deşi-l implor atât de mult?...
Cu-acest ecou s-a întâmplat exact
Ca şi cu inima pe care o ascult.


Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodata

Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodata
Nici dulce vin, nici apa de izvor.
Saruturi n-mo schimba in zori ; o data
Nu vom privi amurgu-odihnitor.

Ti-e aer soarele, si mie luna,
Dar dragostea ce-o respiram e una.

Un altul ma-nfasoara-n gingasie,
Cu rasul ei, o alta te-a legat,
Dar spaima ta imi apartine mie
Si tu, de boala mea esti vinovat.
Mai dese intalniri nu vom avea,
Caci linistea ni-e data doar asa.

Suflarea mea in stihul tau e treaza,
Doar glasul tau rasuna-n stihul meu.
O, e un rug de care nu cuteaza
Nici om sa se atinga si nici zeu.
Si dac-ai sti, acum, ce dragi imi sunt
Aceste buze cu miros de vant !


Pe luna noua, intr-o seara,

Pe luna noua, intr-o seara,
M-a parasit iubitul. Si ...?
" O, dansatoarea mea pe sfoara,
Cam cat vei supravietui? "

Eu i-am raspuns ca nu ma doare
Si ca-i mai bine pentru noi,
Dar sa m-aline nu-s in stare
Nici cele patru cape noi.

Un gol adanc sub pasi se casca,
Acelasi gol in suflet simt ...
Mi-admir umbrela chinezeasca,
Pantofii proaspat dati cu-argint.

In sala - vechea veselie,
Surade gura mea oricui.
Dar inima, ea stie, stie,
Ca-n loja cincea, nimeni nu-i ...


Muza

În noapte, când îi bănuiesc venirea,
Pe-un fir de păr stă viaţa-mi trecătoare.
Ce-i libertatea, gloria, iubirea,
Alături de această vrăjitoare?

Şi intră iar. Dând la o parte stinsul
Voal, cu ochii mă măsoară greu,
Întreb:"Lui Dante tu-ai dictat cuprinsul
Infernului?" - Şi îmi răspunde: "Eu!"