Salman Rushdie

A crescut în Mumbai (care se numea Bombay) a urmat Rugby School, Warwickshire, apoi King's College, Cambridge în Anglia, cu o diplomă în istorie. Rushdie a lucrat zece ani în publicitate (pentru celebra firmă Ogilvy & Mather cu Ayer Barker), apoi a devenit scriitor full-time. Stilul său narativ, un amestec de mit şi fantezie cu realitate, a fost pus în descendenţa realismului magic . În 2004, Rushdie s-a căsătorit pentru a patra oară de data aceasta cu un model şi o actriţă faimoasă din India Padma Lakshmi.
A devenit brusc celebru în lumea întreagă după sentinţa de condamnare la moarte pronunţată împotriva lui de un tribunal islamic iranian, în urma publicării romanului Versetele satanice (1988), socotit blasfemiator la adresa profetului Islamului Mahomed
Imediat după publicarea romanului Versetele satanice în luna septembrie 1988, lumea islamică a fost străbătută de un fior. India a interzis cartea pe 5 octombrie; Africa de sud a făcut acelaşi gest pe 24 noiembrie iar Pakistan, Arabia Saudită, Egipt, Somalia, Bangladesh, Sudan, Malaezia, Indonezia şi Qatar au urmat doar la câteva săptămâni exemplul indian. Cartea a fost arsă într-o piaţă din Bradford, Anglia, pe 14 ianuarie, 1989, în timpul unei acţiuni de protest a musulmanilor englezi. Pe 12 februarie, cinci manifestanţi au fost ucişi de poliţie în timpul unui miting anti-Rushdie din Islamabad.
Pe 14 februarie 1989, o fatwa promiţând execuţia sa a fost citită la postul de radio din Teheran de ayatolahul Ruhollah Khomeini, liderul spiritual al Iran, care a caracterizat cartea drept „o blasfemie la adresa Islamului“. Deşi a scris o carte în 1990 ca să-şi exprime respectul pentru Islam, Iranul nu şi-a retras fatwa, ba chiar în 1999 a pus pe capul lui Rushdie o recompensă record de 2.8 milioane de dolari. Ea este valabilă şi în prezent. Din fericire, Serviciile Secrete Britanice şi FBI au reuşit să-l protejeze pe romancier. Se pare că autorul trăieşte ascuns undeva în New York.

COPIII NOPŢII
-FRAGMENT -

Cartea întîi

CEARŞAFUL GĂURIT

M-AM NĂSCUT ÎN ORAŞUL BOMBAY... CÎNDVA DEMULT. Nu. nu merge. n-am cum să scap de dată: m-am născut la maternitatea doctorului Narlikar pe 15 august 1947. La ce oră? Contează şi ora. Fie: noaptea. Nu. e bine să fii mai... De fapt, cînd a bătul de inicz.ul nopţii. Limbile ceasului s-au împreunat respectuos la naşterea inca. 01. hai. spune-o odată: exăct în clipa cînd India a ajuns independentă am venit iyi eu pe lume. S-a gîlîit zdravăn în juru-mi. lar dinculo de geamuri s-au văz.ut focuri de artlfieii şi lume ca la urs. După cîteva clipe taică-meu şi-a scrîntit degetuj mare de la picior, dar aceidentul tui a fost un fleac pe lîngă ce mi se întîmplase mie în acel moment al beznci. căci din cauza tiraniilor oculte ale ceasurilor care salutau deferent fusesem încătuşat mistenos de istorie. cu destincle indisolubil legate de cele ale ţării mele. Pe durata unnătoarelor trei deecnii nu aveam cum să mă fofilez.. Ursitoarele îmi ghiciseră viilo-riil. z.iarele îmi anuntaseră aparitia. politicicnii îmi ratincaseră auten-ticitatea. Nu mi se dăduse voie să spun nimic în chestiunea asta. Eu. Salecm Sinai, porcclit ulterior Firtîngăul. Pociiă. Cheliosul, Smîrcîici. Buddha şi chiar Ţîndărel-de-Lună, mă încîleisem adîne în Soartă -ceea ce era o implicare primejdioasă în cel mai bun cax. lar pe vre-mea aia nu puteam nici măcar să-mi şterg nasul.
Oricum. la ora asta timput ţcare nu-mi mai foloseşte la nimic) e pe sfirşite. în curînd o să am treizeei i?i unu de ani. Poate. Dacă-mi dă voie corput meu şubrey.it şi în piuneze. Dar nu trag nădejde că o să-mi salvez viata. după cum nu pot să mă bizui pe o mie una de nopti si încă una. Trebuie să lucrez rapid. mai repede ca Şcherezada. dacă vreau ca pînă la urmă sa însemn - da, da. sa însemn - ceva. recunose deschis: mai presus de orice. rnă tem de absurditate.
Şi sînt atîtea poveşti de spus ţprea multe), un asemenea belşug de vieţi. evenimente, miracole. lumi şi zvonuri împletite între ele, un amalgam atît de dens de improbabil şi lumesc! Am tbst un înghiţitor de vieţi: şi chiar dacă o să vreţi sa mă cunoaşteţi doar pe mine, va trebui să-i daţi pe gît pe toţi. Multitudini mistuite se freacă şi se lo-vese una de alta înăuntrul meu; şi calăuzlt doar de amintirea unui cearşaf mare şi alb, cu o gaură aproximativ circulară şi cam de
17 cincisprezece centimetri diametru chiar în centru, prinzîndu-mă ci visul acelui pătrat de pînză găurit şi mutilat care e talismanul meu -Sesam, deschide-te -. trebuie să mă înham la munca de reconstituire a propriei vieţi din clipa cînd a început efectiv cu treizeci şi doi ani înainte de naşterea aceea concretă prezenţa, vestită de ceasuri şă mînjită de sîngele crimei întîmplător şi cearşaful e pătat cu trei picături de un roşu învechit. Cum stă scris în Coran: Povesteşte, în numele Domnului şi Stăpânului tău care l-a făcut pe Om din cheaguri de sânge.)
Intr-o dimineată din Caşmir de pe la începutul primăverii lui 19J5. bunicul meu Aadam Aziz s-a lovit cu nasul de o moviliţă de pămmt îngheţat pe cînd încerea sa se roage. Trei stropi de sînge i-au curs din nara stîngă, s-au întărit pe loc în aerul rece şi i s-au aşternut în taţa ochilor pe covoraş. preschimbaţi în rubine. Mişcîndu-se ca să ajungă să-şi ţină iaraşi caput drept, a văzut că se întăriseră şi lacrimile care-i jucaseră în ochi; în clipa aceea, în vreme ce-şi alunga dispretuitor diamantele din gene cu dosul palmei. s-a botărît sa nu mai sărute în veci pămîntul pentru nici un zeu şi nici un om. Totuşi. botărîrea asta l-a strapuns ca un glonţ. producînd un gol într-o zonă intimă şi vitală şi făcîndu-l vulnerabil in faţa femeilor şi a istoriei. Cu toate că ştia medicină. la început nu şi-a dat seama. aşa că s-a ridicat, a rulat covoraşul pînă a ajuns să semene cu un trabuc uriaş şi. ţinându-l sub braţul drept. a cercetat valea cu ochii lui timpezi. din care diamantele fuseseră alungate.
Lumea se înnoise. După ce iernase în crusta ei de gheaţă, valea1 îşi croise drum la suprafaţă. umedă şi galbenă. Iarba nouă aştepta cuminte momentul. iar munţii se repliau pentru anotimpul cald. Iarna. cînd valea se chircea sub gheaţă. aceiaşi munţi se apropiau ameninţători. ca nişte fălci hămesite în jurul oraşului de pe lac.
Pe atunci pilonul pentru antena radio nu fusese ridicat, iar templul lui Sankara Acharya. o băşicuţa neagră pe un deal kaki. domina mai departe străzile şi lacul Srinagar. Pe atunci nu exista nici o unitate militară lîngă lac: şerpii nesfârşiţi ai coloanelor de camioane şi jeep-uri de camuflaj nu blocau drumurile înguste de munte. iar soldatii nu se ascundeau în spatele culmilor muntoase de după Baramulta şi Gulmarg. Pe atunci călătorii nu erau consideraţi spioni şi nu erau împuşcaţi dacă fotografiau poduri, şi în afara caselor plutitoare de pe lac ale englezilor valea rămăsese cam tot ca pe vremea Imperiului Mughal. cu toate înnoirile primăverii; dar ochii bunicului meu - care aveau, ca şi el, douăzeci şi cinci de ani - au văzut altfel lucrurile... şi a început să-l mănânce nasul.