S-a născut in Rojas, un oraş din provincia Buenos Aires, Argentina, în 1911. Părinţii erau doi imigranţi italo-albanezi, Juana María Ferrari si Francisco Sábato.
La virsta de 16 ani, s-a alăturat unor grupuri de anarhişti, apoi de comunişti, dar a înţeles repede că "materialismul dialectic" e o contradicţie în termeni, (afirmaţia îi aparţine), iar atunci când, în 1935, a fost trimis la Moscova să studieze doctrina marxist-leninistă, a reuşit să "evadeze", "trădând" cauza comunistă şi evitând astfel soarta atâtor intelectuali de stânga din afara URSS ce au fost înghitiţi de Gulag.
Şi-a susţinut doctoratul în fizică, apoi a plecat la Paris, unde a lucrat la Laboratorul Curie şi s-a apropiat de grupul artiştilor suprarealişti. În 1945 a abandonat cercetarea ştiinţifică pentru a se dedica în exclusivitate literaturii. E doctor în fizică şi a ţinut cursuri de filozofie la Universitatea din La Plata.
A scris variate cărţi de eseuri despre om şi crizele timpului nostru, şi despre sensul activităţii literare - Oameni şi angrenaje, Scriitorul şi fantasmele sale, Apologii şi respingeri.
Dar cele mai cunoscute sunt fără dubiu cele trei romane: Tunelul (1948), Despre eroi şi morminte (1961) şi Abaddón, exterminatorul (1974), toate trei fiind traduse în limba română. Sábato a publicat doar patru romane, dar şi-a aruncat în foc cea mai mare parte a paginilor scrise.
Ernesto Sabato - Tunelul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu