La mulţi ani, Beatrice Onufrei!

S-a născut la 12 iunie 1971 la Rădăuţi - Suceava, dar a absolvit studiile liceale la Arad, oraş în care s-a stabilit şi s-a format.
Intrarea în cenaclu a colegei noastre a adus un suflu cald şi proaspăt cu arome de speranţe tinere, încă nebrăzdate de timp. O sensibilitate vie, ochii larg deschişi asupra lumii, au căpătat într-un interval scurt dar aspru, exigenţe cantonate între aspiraţii şi realitate, pe de-o parte pentru a protej, pe de altă parte, ca semn al maturităţii. Poezia lipsită de ură contra distrugerilor de vise, are o influenţă care exclude ostilitatea, teribilismul, atitudinea şocantă. Sună discret în poemele sale, o anume nevoie de echilibru, văzut ca reazem al fericirii şi frumuseţii.
O anume înţelegere a culorii, receptată ca esenţă a visului, îi marchează poezia, de o sensibilitate puternic afirmată şi cu o nobleţe desăvârşită.


Realităţi

Timpul trece favorizând
Clipele în aşteptare,
Toate clipele s-au întins la poarta
Sfântului Petru;
Fiecare avea în gând un motiv,
O rugăminte, o scuză
Cutare şi cutare nu mai vroia
Să stea cu familia X
unele nu-i suportau aroganţă
Domnului Y
Şi uite aşa timpul trecea
Favorizând doar acele clipe
Care striveau sub puterea gândului
Slăbiciunile inconştiente ale
Eului universal.


Efecte

Când zbori deasupra gândurilor negre
Inima-ţi pluteşte în neant
Iar sângele pompează fericire...
Copacii sufletului dezgolit
În nemeritata-ţi puritate
Stau suspendaţi implorând bucurie.

Acum vântul stupid tresare obosit
Iar dorul stinghe se clatină-n cer
Îngerii dorm pironiţi sub un semn
Eva şi Adam doar uitare mai cer.


Culorile

Albastrul tresare sub greutatea
Cerului
Galbenul pluteşte în imensitatea
Soarelui
Sufletu-mi zboară pe cuprinsul
Roşului de mac
Iar iubirea tresare, pluteşte
Şi moare,
Asemeni vântului ferecat
Într-o călimară...


Iubesc

Iubesc
Rădăcina firului de iarbă
Iubesc
Soarele neridicat încă la cer,
Iubesc
Lumina
Şi deopotrivă,
Plăcerea ce ia formă
În sufletul meu,
Precum rădăcina firului de iarbă,
Şi soarele neridicat încă la cer...


Pastel

Durerea are diferite culori
Ce se ascund în colţul ochilor
Albastrul pluteşte în neant
Ducând cu el nebunia
Iar negrul cuprinde râzând bucuria.