LA MULŢI ANI, Mircea Florin Bătrân

Mircea Florin Bătrân s-a născut la 26 aprilie 1959, în satul olari din judeţul Arad. După terminarea liceului a început o dezordonată activitate de publicare prin revistele literare naţionale locale şi regionale: de la "Tribuna" din Cluj la "Orizont" din Timişoara, "Luceafărul" din bucureşti sau "Familia" din Oradea.
Este, probabil, cel mai descumpănitor dintre membrii cenaclului arădean "Luceafărul", prin articularea intelectuală pe o contradicţie de nedepăşit: dragostea pentru cuvântul scris, pentru construcţia literară, atingând idolatria, anevoie poate depăşi obişnuit inhibiţia provocată de coala albă. Pentru a o depăşi sunt necesare condiţii speciale; atmosferă de calm, încredere, stimul constant din partea celor din jur. Aceasta este şi cauza pentru care paginile scrise erau realizate fie în timpul şedinţelor de cenaclu, fie sub presiunea psihologică de a prezenta ceva. în acele momente însă, gândul se înaripa; căpăta ceva din felul de a fi al unui mare inspirat. Atras în mod deosebit de poezia japoneză, a abordat cu îndârjire haiku-ul, al cărui adept a şi devenit. Folosind o imagistică debordantă, poeziile sale au un tonus special; în recitările sale, expresiile deveneau subtil îmbogăţite, metaforele apăreau "din neant", prin aer treceau îngerii de pază ai marilor creatori, totul într-un interval de 4 sau 5 foi, după care miracolul lua sfârşit.
A dovedit întotdeauna un spirit mereu capabil de surprize, atât bune cât şi rele, bazându-se pe un principiu, declarat în mod public: "Nu există magie mai înaltă decât să creezi versuri".


În colnă pe deal
mama spală cerul cu
lacrimi din rai...


Clopotul: un gând
agăţat de cer în zori,
flacăra-i de pluş...


Trestia în câmp
leagănă stele; adie
vântul prin rai...


În casa goală
Bunicul îşi numără visele
Umbre sfioase...


O furnică îşi
duce povara de vise
prin cer.


Gunoieri sfioşi
mătură cerul de stele;
se trezesc îngeri...


Drum de ţară...
gâştele-n praf
ciugulind stele...


Pe hornul casei
luna ca o păpuşă
palidă. Fiori...


Alarmă în cer -
a murit un poet;
Dumnezeu surâde...


Umbre. Stelele-s
în marginea satului,
copiii aţipesc.