Gheorghe Asachi

Fiul lui Lazăr (Leon) Asachievici, preot şi al Elenei. Unii îi atribuie o origine armeană sau ruteană, pe linie paternă. George Călinescu i-a stabilit o altă genealogie, cea maternă. Niculai, fiul lui Grigore Olteanu, nemeş din Oltenia a trecut în Moldova şi de acolo în Oltenia în 1713. În 1728 coboară în Moldova, se preoţeşte şi se însoară cu fata unui popă. Fiica lui va fi Elena, mama lui Gheorghe Asachi. Acesta îşi încheie studiile liceale la Lemberg( 1796-1804)(Lvov), în Polonia, acum în Ucraina, apoi studiază astronomia şi cadastrul la Viena (1805-1808), arheologia şi epigrafia la Roma (1808-1812), unde citeşte literatură italiană şi scrie sonete.
Publică primul său sonet în limba italiană în Giornale di Campodoglio în 1811. Primul poem în limba română, "Cătră Italia" a fost scris în acelaşi an.
În 1812 revine în Moldova şi se consacră activităţii de propăşire a culturii române. Pune bazele Academiei Mihăilene(1835), strămoaşa Universităţii din Iaşi. Fondează revista Albina românească şi o tipăreşte la tipolitografia Albina.
Aici îi apar primele volume originale, Culegere de poezii şi Fabule alese. Adversar declarat al Revoluţiei de la 1848 în Moldova, cade în uitare şi în perioada aceasta îşi tipăreşte nuvelele istorice, întîi în franceză, Nouvelles historiques de la Moldo Roumanie, în 1859 apoi şi în traducere românească, în 1867.
În anul 1869 la vîrsta de 81 de ani pleacă în călătorie la Lemberg, în Galiţia şi cumpără manuscrisul Ţiganiadei lui Ion Budai-Deleanu.
S-a stins din viaţă la 12 noiembrie 1869, la vârsta de 81 de ani.


Dafne

Învingând râul cursului oprele,
Nu simte alt dor, ce-a se grăbi la mare,
Nu-i sânt câmpii, nici reduri de-nfrânare,
Macar că-s mândre aceste şi acele.

La toţi copacii şi nouă floricele
În limba sa de-a zice adio, se pare,
Şi tânguind cu dulce murmurare,
Sosind la unde tot se pierde-n ele.

Eu care-n două a stelelor lumine
Văd chiar minuni, ce-s mai presus de fire,
Numai trecând privesc la alte zine.

Spre Dafne zboară aprins-a me gândire,
Şi ajungând l-a ei lumini senine,
Piere-n a lor noian de fericire.


Laura

Ferice flori şi ierburi tinerele,
Ce primblând vă-atinge multe oare
Pasul cel lin frumoasei doamne mele,
În voi tipărind urmele uşoare!

Câmpie ce-asculţi dulce-i cuvinţele,
O vioară de amor mirositoare,
Păduri anuoase, ce cu verzi umbrele
Faceţi plăcute ascunsuri şi răcoare.

Limpede apă, dintre munţi născută,
Ce ochii uzi şi blânde a sale feţe,
Care cu a lor graţie te-mprumută,

De voi ferice despre-a ei frumˇseţe!
Nu-i stâncă ce diuoasă amu făcută
De-a arde l-al meu foc să nu s-înveţe.


La pictor

Scrie-mi, pictore ghibace,
Pe-a mea doamnă departată,
După cum pe ea voi face
Prin al meu vers vederată.

Negre coame cu lucie,
Să se-ncreţe de-a lor voie,
Şi de poţi prin măiestrie
Fă miresme ca să ploaie.

Albă frunte să se vadă
Şi umbroase, dese gene,
Preste care-n cerc să cadă
Negricioasele sprincene.

Te rog, însă, scrie-acele
Gemeni arcuri înmândrite,
Ca vederea să înşele
De sunt două sau unite.

Căutătura-i fă sănină
Ca văpaia scânteioasă;
Ochi albaştri fă-i de-Atină
Sau de Vinerea frumoasă.

Scrie-n tinerică faţă
Lângă roză unit crinul,
Când în mai de dimineaţă
După rouă-şi deschid sinul.

A ei buze de corale
Către sărutări să-mbie,
Înmierită fă o cale
De-îngerească armonie.

Fă ca-n aer făr de nori
Împregiurul ei să zboare,
Împreună cu Amori,
Şi pe graţii surioare.

Dar al ei să nu ascundă
Haruri o mantelă deasă,
Ca fantazia să pătrundă
La frumseţă mai aleasă.


Lumea

Lumea-i o făurărie,
În ea soarta-i fabricant,
A preface ea ni ştie
În lut fraged şi-n brilant.

Unul suge numai miere,
Altul roade numai os,
Rabdă, de-i fără putere,
Bate, de-i ciocan vârtos.


Meditaţie pentru ziua anului nou

Cu iuţeala unui fulger care scapără în ceri,
Ca un vis sau ca un sunet, Doamne, anii fug şi pier
Cu-ntristări, cu bucurie,
Trec minute-n vecinicie,
Numai cele n-a pierit
Ce virtutei s-a sfinţit.
De aceea agiută, Doamne, să lucrez acel ogor
Unde-n loc de spini să crească productul mântuitor,
Ca în ziua de pe urmă, care mi s-a însemnat,
Să pot zice că-n viaţă un grăunte-am semănat!