Tudor Muşatescu

S-a născut la 22 februarie 1903, la Câmpulung-Muscel. A absolvit facultatea de litere şi filozofie şi facultatea de drept. Provenind din familia unui avocat, "contaminat" de înclinaţiile artistice ale mamei sale, Tudor Muşatescu este cuprins de patima scrisului încă din anii de şcoală.
Scrie epigrame, compune de unul singur o revistă scrisă de mână, "Ghiocelul", cu versuri, schiţe şi chiar cu o piesă de teatru, intitulată patetic "Ardealul". A scris schiţe, romane, piese de teatru dar succesul i-a fost adus de teatru.
La maturitate, atât ca vârstă, cât şi ca formaţie artistică, Tudor Muşatescu se dedică trup şi suflet teatrului, în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă, de conducător şi proprietar de teatru. Criticii l-au considerat un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialene de moravuri, prin tipologie, situaţii şi dialoguri spirituale. Debutul scenic l-a avut la Paris, în 1923, în piesa Focurile de pe comori.
Piesele de teatru ale lui Muşatescu, cu deosebire comediile "Titanic-Vals", "...escu" şi melodrama "Visul unei nopţi de iarnă", au avut succes şi în străinătate.
Multe dintre ele au fost traduse în limbile franceză, engleză, germană, italiană, greacă, poloneză, cehă etc.



Domnule Preşedinte!

Domniei-sale domnului
preşedinte al Tribunalului M.


DOMNULE PREŞEDINTE,


Subsemnatul V. Gh. Pelinescu, secretar al primăriei din comuna Lăicăi, plasa Râuşor, jud. Muscel, cu onoare vă rog să binevoiţi a intenta acţiune de divorţ în privinţa soţiei mele legitime Elisaveta V. Pelinescu (născuta de familie Elisaveta V. Căcăuga) pentru motivele determinante pe care le voi transmite mai jos şi anume, părăsirea de domiciliu a casei, care ea, neînţelegând firul vieţii mele de om cult, m-a părăsit lăsându-mă într-o situaţie neutră, cât şi foarte incomensurabilă pentru situaţia de care dispun în comună ca funcţionar superior şi om de lege, fiind bugetar de carieră iar nu numit prin mijloace de politică.
Într-adevăr, după cum pot dovedi şi cu martorii oculari cu care mă găseam împreună când am constatat faptul că fugise de acasa şi anume: nea Costică – că fiind beat şi din altă comună, nu mai ştia şi mai cum îl cheamă, întrucât ne-am cunoscut la han, Ion Trandafir, lăutar şi rom, Ion Nercea, cobzar şi rom şi V. Pantilică, ţambalagist şi rom - toţi tigani şi artişti din această comună – alatăieri, duminică, pe la orele unsprezece seara, întorcându-mă acasă cam cu chef şi dorind a intra în posesiunea soţiei mele, am intrat în casă, împreună cu martorii care cânta şi unde, spre marea mea concurenţă, am găsit pe soţia mea eminamente descinsă de fotă şi beată de rachiu de drojdie, în stare de adulter cu numitul Matei Birică, derbedeu din această cumună. Exprimându-mi dorinţa să-i omor, am fost dezarmat de către martorii cu care venisem, luându-mi toporul din mână, după care am fost maltrataţi prin bătaie de către numitul Matei Birică, iar martorii daţi afară prin picioare în instrumente şi în alte părţi ale corpului, în timp ce soţia mea juca în cămaşă, adresându-ne cuvinte murdare şi arătându-ne corpul delict. Faţă de această faptă, am pornit imediat cu martorii după mine spre a cere ajutor în sat, drept care întorcându-ne după un sfert de ceas, sau cât o fi trecut, împreuna cu toţi locuitorii ce-i strigasem cerând ajutor, nu am mai găsit pe nimeni acasa, cei doi dispărând în negura timpurilor, cu brişca ce-o-nhămase la iapă, înca de la ora 9 seara, după cum am aflat ulterior şi mai pe urmă...
În aceasta situaţiune climaterică care este foarte de ultragiu pentru mine, vă rog să binevoiţi d-le preşedinte a intenta acţiunea de divorţ pe motivele ce le-am exclamat mai sus.
Ca încheiere, adaog că nu se poate o femeie ca eu să fiu de râsul ei, căci toţi bărbaţii ne-am pierde prestigiul nostru de soţi, ca gen, număr şi persoană. Cer şi cheltuieli de judecată cum şi plata instrumentelor ce au fost sparte, căci martorii nu mai are cu ce să cânte.
Primiţi vă rog asigurarea deosebitului meu respect,

V. Gh. Pelinescu



Procest-Verbal

Subsemnatul, Vasile G. Piscan, de profesiune fără, domiciliat în Câmpulung, jud. Muscel, strada Fraţii Goleşti nr. 112 că acum stau la cumnatu-meu de când am fost destrus de cutremur, căzându-mi tavanul în cap atât mie cât şi întregii familii, - declar următoarele cu privire la ceea ce ştiu eu despre bătaia ce a avut loc între nea Gheorghe Dirivişi, cârciumar din localitate domiciliat în cârciuma sa proprie (odăiţili din dos) şi domnul Petre Sfetcu de profesie dat afară de la primărie, unde nu ştiu ce-a fost dar ştiu că era domiciliat mai mult prin cârciumi, iar acum cu ora închiderii, nu mai ştiu pe unde(…). Eu subsemnatul fiind martor la această bătaie că eram chiar acolo şi chiar am fost lovit cu colivia în ochi după cum poate spune şi canarul care se afla în acea colivie fiind şi el rănit cu un sifon în cap, declar următoarele cu privire la această bătaie jurând că nu minţ şi că nu sunt rudă cu nici una din părţi.
Pe la orele opt seara mă aflam în cârciuma domnului Gheorghe Dirivişi spre a lua o mică gustare de ţuică fiind în trecere spre casă actualimente eu locuind la cumnatul meu în urma cutremurului de acum un an care ne-a căzut tavanul în cap şi nu mai aveam unde.
Alte persoane se mai afla în local şi alţii ce luau mici gustări de ţuică sau de vin nimeni nefiind însă beat sau pilit nefiind ora de aşa ceva şi toată lumea îşi vedea de treaba lor iar nea Gheorghe sta la tejghea ascultând la aparatul de radio căci era tocmai jurnalul sonor. La acest moment a intrat instantaneu în local, dl. Petre Sfetcu care se afla în stare de imberbitate după cum se va putea vedea, clătinându-se pe picioare şi având pălăria pusă cu funda de la spate în faţă, încât am şi râs când l-am văzut, dar nu de el, ci singur că aşa mi-a venit în acel moment. Ştiindu-l toată lumea căci este un om progresiv şi caută ceartă cu lumânarea, nimeni nu l-a băgat în seamă deşi s-a apropiat de mai mulţi locuitori ca să stea la masa lor dar aceştia l-au refuzat foarte frumos unii chiar înjurându-l că nu vrea să-i lase în pace. Drept care dl. Petre Sfetcu s-a aşezat singur la masă şi a cerut să i se dea o litră de ţuică spre a o bea. Neprimind nici un răspuns a început să bată cu scrumela în masă de nu se mai auzea nici ce zice la radio lucru care inervându-l pe nea Gheorghe i-a comunicat că nu mai are ţuică şi că nu-i dă căci este beat. Auzind aceasta dl. Sfetcu s-a ridicat de la masă şi s-a dus la tejghea, începând a vocifera din gură că de ce nu-l serveşte cu ţuică, acesta fiind sabotaj şi că-l va băga în lagăr dacă nu-i dă…
Foarte liniştit, nea Gheorghe i-a dat răspuns spunându-i că să nu zbiere aşa că nu mai aude la aparat, la care numitul Sfetcu a zis nişte vorbe foarte murdare despre aparatul de radio, alegându-se chiar şi de lămpile lui. – „De ce vorbeşti dta. aşa despre aparatul meu” i-a zis nea Gheorghe (…). „Ba te-njur şi pe tine, dacă vreau” i-a răspuns Sfetcu şi l-a şi înjurat de rate dând cu pumnul în tejghea şi răsturnând câteva pahare care se aflau martori acolo.
Foarte inervat de acest gest, nea Gheorghe i-a zis să părăsească localul ieşind afară că dacă nu, pune băieţii să-l dea, ceea ce a şi făcut îmbrâncindu-l foarte frumos că se opunea, până când scăpând din mâinile lor, a început să aplice diferite lovituri cu bastonul(…).
Când a dat cu scaunul nea Gheorghe de i-a distrus dantura nu ştiu, căci numitul Sfetcu urcându-se pe masă ca să scape, a luat colivia din perete şi mi-a aruncat-o în figura mea şi deci n-am putut să văd, dar ştiu atât că toate persoanele, când am deschis eu ochii, erau pline de sânge chiar şi nea Gheorghe care-i curgea din nas şi căuta satârul că nu ştiu ce zicea că vrea să facă cu el. Apoi a venit sergentul de post care făcând anchetă l-a trimes pe numitul Sfetcu cu o trăsură de jurnă, la spital, până i-o veni graiul la loc ca să declare ce ştie şi noi am fost duşi la secse spre a declara ce-am văzut cu ocazia bătăii, adică-te martori de ocazie.
Aceasta este declaraţia mea pe care o subţiu ş-o semnez cu propria mea mână şi altceva nu mai ştiu nimic.



Sărut mâna coană mare!

Veţi şti că, pe-aici pe la vie, ie toate bine şi în regulă având şi timp frumos că s-a mai încalzit, dar azi ninge iară, că a mieilor a fost şi asta e a berzelor şi s-a făcut sloata mare încât n-am putut nici la gară să mă duc spre a vă trimite, precum mi-aţi scris, ouăle proaspete care vi le-am strâns de-o lună de zile şi nici perechea de gâşte, care după ce le-am îngrăşat, a devenit de-a decedat murind amândouă din cauza evenimentelor, că umblă prin păsări si moare toate, mai ales la noi, că nu ne-a mai rămas decât unsprezece găini în afară de cocoş, care l-am tăiat ca să nu moară de viu şi mai bine să moară tăiat, plus 4 curculiţe cât ne-a mai rămas din 18 câte aveam şi plus gâştele astea două, moarte, care le-am mai avut din cele 14 ale noastre şi afar' de raţe care nu mai avem nici una că ele ie mai şubrede la boală şi intervine de moare imediat. Astfel că de la ele a luat şi viţeii boala asta şi-am zis din capul meu că mai bine să-i vând clandestin la măcelari ceea ce am şi făcut că de-aia vream să vă spui şi dv., că ne-a prins jandarmul şi ne-a făcut procest-verbal cu ştampilă şi cuvinte urâte şi-a zis că dracu' ne-a luat, întâi pe dv. că adică ai cui ie viţeii şi pe urmă pe mine, că de ce m-am luat după ordinul dv. şi-am pus să-i tai şi să-i vânz şi pe nea Pendeacă măcelaru că de ce a cumpărat carne când ştia că nu se egzistă să tai, nefiind zi de speculă.
Aşa că ce era să facem şi-a trebuit să-i dăm, onoraliu de şperţ, dar însă eu n-aveam cinci sute partea noastră, şi nea Pendeacă a zis că o să iau eu de la el când mi-oi vedea ceafa şi îmi plăteste carnea la vara iepii, că l-am băgat în bucluc şi atunci ce era să fac? Am spart lacătul la pimniţa spre a lua doi deca de vin şi a-i vinde cu 250 de lei deca ca să plătesc, ceea ce am şi luat şi-am avut noroc că mi-a dat în gând să sparg pimniţa că alminteri curgea tot şi din butia a mare de o sută şi din butoiul ăl mic de cincizeci de vedre, că a fiert şi-a sărit cepurili, astfel că am deşertat butia a mare de o sută în butoiul cincizeci, umplându-l aproape jumătate. Aş fi pus si din butoiul de tămâioasă dar nu mai era decât drojdia şi de ce să stric vinul cu drojdia, când s-a scumpit şi-a ajuns de se vinde pe vale cu 1000 şi 1200 de lei deca şi cu taxele negustorului. Noroc că pelinul n-a curs tot şi-am mai scos vreo două damigene să vi le trimet dv. la Câmpulung să le aveţi de Paşti dar a cazut Gheorghe cu ele pe ghiaţă că umblase la tescovină şi era beat şi le-a făcut zob pe-amândouă, ceea ce era să-i sparg capul cu bâta dar a avut noroc că şi-l spărsese singur pe ghiaţă şi s-a infectat din ce-a fost pe-acolo pe jos şi după ce l-a pansat sanitarul s-a facut bine şi-a murit şi nevasta când s-a dus cu laptele la Piteşti, la advocatul care îi duce ea, a aflat de Gheorghe şi-a-nvăţat-o să facă procest în contra dv. ca să-i plătiţi cinci sute de mii de lei că Gheorghe a murit din cauza serviciului la dv. şi ea are trei copii şi advocatul i-a spus să-i radă lui mustaţa dacă nu i-o scoate banii, că hoaşca are bani destui să plăteasca şi n-o să intre cu ei în pământ.
Aşa că de-asta v-am scris ca să ştiţi şi dv. şi să vă puneţi advocat că eu aici am grije de toate şi vă mai rog să-mi trimiteţi 1000 de lei din simbria mea, că am mare trebuinţă şi 2500 de lei să pui geamurile la casa dv. că s-a jucat de-a razboiul cu ele nişte draci de copii şi le-a spart, taman la odaia din faţă, că mă miram şi eu pe unde a putut sa intre hoţii şi să fure toate lucrurile din casă, chiar şi saltelele că s-a crucit şi părintele Limberea când a venit şi-a văzut şi tot părintele şi-a dat cu ideea că hoţii a crezut că aveţi bani ascunşi în sobe, pe burlane, ori pe coş şi de-aia le-a dărâmat ca să-i găseasca şi-a zis să vă scriu să veniţi şi dv. pe aici sau să trimeteţi pe cineva.
Încolo, pe aici ie toate bine şi nu se găseşte de niciunele trăind cum dă Dumnezeu ceea ce vă doresc şi dv. şi să veniţi sănătoasă, scriindu-mi şi mie o carte poştală ca să ştiu când veniţi să vă trimet o brişca la gară, că trăsura noastră a luat-o hoţii, că şi părintele Limberea zicea, că dacă a furat caii de ce era să lase trăsura.
Vă sărut mâna al dv. prea supus vier,

Costică Dura




http://www.trilulilu.ro/alessia31/3d87ba5beecd17