S-a născut la Sydney, Australia (unele surse susţin că s-a născut în Marea Britanie şi a crescut în Australia de la o vârstă fragedă) şi a fost botezat Charles Edmund DuMaresq de Clavelle.
Datorită faptului că tatăl său a fost un ofiţer în Marina Regală Britanică, Clavell a crescut în mai multe ţări sub dominion britanic.
După începutul celui de-al doilea război mondial în 1940, la vârsta de 16 ani el s-a înrolat în Artileria Regală Britanică şi a fost trimis în Malaezia să lupte împotriva japonezilor. Rănit de foc de mitralieră, a fost capturat şi dus la un lagăr de prizonieri din insula Java Centrală. După un timp a fost mutat la închisoarea Changi, lângă Singapore.
Ca toţi prizonierii de război, Clavell a suferit mult în captivitate. Experienţele sale din lagărul japonez au constituit baza romanului "King Rat" (Regele şobolan, tradus în româneşte cu titlul "Changi"), publicat în 1962.
În 1946, Clavell avea rangul de căpitan, dar un accident de motocicletă i-a terminat cariera militară. A urmat cursurile Universităţii din Birmingham, unde a cunoscut-o pe April Stride, o actriţă, cu care s-a căsătorit în 1951.
Prin soţia sa, Clavell a fost introdus în lumea filmului, şi a dorit să devină regizor. În 1953 s-a mutat cu familia în Statele Unite ale Americii, mai întâi la New York, unde a lucrat în televiziune, iar apoi la Hollywood.
Obţine succese ca scenarist prin filmele "The Fly" (Musca, 1958) şi "Watusi" (1959). Din anul 1959 începe să producă şi să regizeze filme proprii. A fost co-scenarist al cunoscutului film "The Great Escape" (Marea evadare, 1963), prin care şi-a consolidat ferm reputaţia la Hollywood.
În 1963 a devenit cetăţean naturalizat al Statelor Unite ale Americii.
A decedat din cauza unei comoţii cerebrale avute în timp ce lupta împotriva cancerului, în Elveţia, cu o lună şi 3 zile înaintea împlinirii vârstei de 70 ani.
SHOGUN
- fragment -
CAPITOLUL 37
Ingrijitorul de la hulubărie ţinea pasărea grijuliu, dar ferm, ca Toranaga să-şi poată scoate hainele ude. Galopase pînă aici prin ploaie. Naga şi ceilalţi samurai se
adunaseră neliniştiţi în uşa scundă, nepăsători la ploaia caldă care încă se revărsa în torente, bătînd darabana pe acoperişul de ţiglă.
Grijuliu, Toranaga îşi usca mîinile. Omul îi întinse porumbelul. Doi cilindri subţiri,
din argint bătut, erau agăţaţi de fiecare dintre picioarele păsării. De obicei ar fi fost
doar unul. Toranaga trebui să se străduiască mult ca să-şi stăpînească tremurul
nervos al degetelor. Dezlegă cilindrii şi se duse cu ei în lumina ferestrei ca să le
cerceteze minusculele sigilii. Recunoscu semnul secret al lui Kiri. Naga şi ceilalţi îl
priveau încordaţi. Faţa lui nu trăda nimic.
Toranaga nu rupse sigiliile deîndată, oricît de mult ar fi dorit-o. Răbdător, aşteptă
pînă cînd fu adus un chimono uscat. Un servitor îi ţinea o umbrelă mare, din hîrtie
unsă cu ulei şi el se îndreptă către propriile sale încăperi din fortăreaţă. îl aşteptau
supa şi ceaiul. Le sorbi şi ascultă ploaia. Cînd se simţi liniştit, aşeză străji şi merse
într-o încăpere interioară. Rămăsese doar el singur şi atunci rupse sigiliul. Hîrtia
celor patru suluri era foarte subţire, caracterele mărunte, mesajul lung şi cifrat.
Descifrarea dură mult. Cînd luă sfîrşit, citi mesajul şi apoi îl reciti a doua oară.
Apoi îşi lăsă mintea să cutreiere.
Veni noaptea. Ploaia se opri. O, Buddha, fă ca recolta să fie îmbelşugată, se rugă.
Acesta era anotimpul cînd cîmpurile de orez erau inundate şi în toată ţara răsadurile
de orez, de un verde crud, erau plantate în parcelele aproape lichide, fără urmă de
buruiană, ca să fie culese în patru sau cinci luni, după cum avea să fie vremea. Şi în
întreaga ţară, sărman şi bogat, eta şi împărat, servitor şi samurai, toţi se rugau pentru
doar atîta ploaie cîtă trebuia şi soare şi umiditate doar după trebuinţă în acel anotimp.
Şi fiecare bărbat, femeie şi copil număra zilele pînă la recoltă.
Vom avea nevoie de multe grîne anul acesta, gîndi Toranaga:
-Naga! Naga-san!
Fiul său sosi alergînd.
-Da, tată.
-La prima oră după răsăritul soarelui adu-l pe Yabu-san şi pe
sfetnicii lui pe platou.De asemeni, pe Buntaro şi cei trei căpitani ai
noştri. Şi pe Mariko-san. Adu-i pe toţi pe platou în zori. Mariko-san
poate să servească cha. Da. Şi vreau ca Anjin-san să fie gata în tabără.
Străjile să ne înconjoare la două sute de paşi.
-Da, tată. Naga se întoarse să urmeze porunca. Fără a se putea stăpîni, izbucni:
- E război? Este?
Pentru că Toranaga avea nevoie de o undă de optimism prin cetate, nu îşi mustră fiul
pentru obrăznicie şi lipsa lui de disciplină.
- Da, spuse. Da. Dar după voia mea.
Naga trase panoul după el şi o rupse la fugă. Toranaga ştia că, deşi faţa şi purtările
lui Naga aveau să fie cu grijă cumpănite, nimic n-ar fi putut ascunde înfierbînlarea
mersului său, sau flacăra din adîncul privirii. Aşa că zvonuri peste zvonuri aveau să
izbucnească prin Anjiro ca să se răspîndească iute prin Izu şi mai departe, dacă
aveau să fie aţîţate cum trebuie.
S-a hotărît acum, spuse tare către florile care se ridicau senine în takonnama, cu
umbrele unduind în lumina plăcută a luminării. Kiri îi scrisese:
"Alteţă, mă rog lui Buddha să fii bine şi în siguranţă. Acesta este ultimul nostru
porumbel călător şi, de asemenea, mă rog lui Buddha ca să-l călăuzească către tine.
Trădătorii i-au ucis pe toţi ceilalţi noaptea trecută, dînd foc hulubăriei. Doar acesta
a scăpat numai pentru că era bolnav şi îl îngrijeam eu însămi. Ieri seară seniorul
Sugiyama a demisionat dintr-o dată, cum a fost plănuit. Dar înainte de a putea scăpa
cu fuga, a fost încolţit la marginea Osakăi de roninii lui Ishido. Din nefericire, o parte
din familia lui Sugiyama a fost prinsă odată cu el. Am mai auzit că a fost trădat de
unul dintre oamenii lui. Sînd zvonuri că Ishido a propus un compromis. Că dacă
seniorul Sugiyama îşi amînă demisia pînă după întîlnirea de mîine a Consiliului
Regenţilor, aşa ca să poţi fi acuzat legal, îi va garanta în schimb că Consiliul îi va da
oficial lui Sugiyama întreg Kwanto şi, ca o dovadă a bunei credinţe, Ishido îl va
elibera pe el şi familia lui de îndată. Sugiyama a refuzat să te trădeze. Imediat Ishido
a poruncit unor eta să-l convingă. I-au torturat copiii, apoi concubina, în faţa lui, dar
el nu te-a părăsit. Au pierit toţi de o moarte urită. A lui, cea din urmă, a fost cea mai
rea.
Desigur, n-au fost martori la această trădare şi totul e doar din vorbe. Dar eu cred.
Desigur, Ishido a negat orice amestec sau participare la omor, spunînd că îi va căuta
pe ucigaşi. La început, Ishido a susţinut că Sugiyama nu a demisionat niciodată, de
fapt, şi deci, după părerea lui, Consiliul poate încă să se întrunească. Am trimis copii
după demisia lui Sugiyama celorlalţi regenţi, Kiyama, Ito şi Onoshi, o alta, pe faţă, lui
Ishido şi am trimis alte patru copii să treacă pe la toţi daimyo. Cît de înţelept din
partea ta, Tora-chan, să ştii că va fi nevoie de copii în plus. Aşa că de ieri, exact cum
ai plănuit cu Sugiyama, Consiliul nu mai există legal. Şi în asta ai reuşit pe deplin.
Veşti bune: Seniorul Mogami a reuşit să iasă din oraş cu toată familia şi samuraii săi.
Acum este pe faţă aliatul tău, aşa că flancul cel mai îndepărtat din nord este asigurat.
Seniorii Maeda, Kukushima, Asano, Ikeda şi Okudiara s-au strecurat cu toţii în
tăcere afară din Osaka, noaptea trecută şi, de asemenea, seniorul creştin Oda.
Vestea proastă este că familiile Maeda, Ikeda şi Oda, şi o duzină de alţi daimyo de
seamă, nu au scăpat şi sînt acum ostateci aici, împreună cu alţi cincizeci sau
şaizeci seniori mai mărunţi şi nehotărîţi.
Veste proastă este că, ieri, fratele tău vitreg, Zataki, seniorul de Shinano, a declarat
public că e alături de moştenitorul Yaemon, acuzîndu-te că ai complotat cu
Sugiyama ca să răstorni Consiliul Regenţilor, creînd haos, aşa că hotarul tău din
nord-est este descoperit şi Zataki şi cei cincizeci de mii de fanatici ai săi sînt împotriva
ta.
Vestea proastă este că aproape toţi daimyo au acceptat invitaţia împăratului.
Vestea proastă este că nu puţini dintre prietenii şi aliaţii tăi de aici sînt nemulţumiţi
că nu le-ai dat de ştire dinainte despre strategia ta, aşa încît să-şi poată pregăti o cale
de retragere. Vechiul tău prieten, marele senior Shimazu, e unul dintre ei. Am auzit în
după amiaza aceasta că a cerut în public ca împăratul să poruncească tuturor
seniorilor să îngenuncheze în faţa băiatului Yaemon acum.
Vestea proastă este că doamna Ochiba îşi ţese cu iscusinţă plasa, promiţînd feude şi
titluri şi ranguri celor nehotărîţi. Tora-chan, e mare păcat că nu e de partea ta. E un
duşman demn de luat în seamă. Doamna Yodoko, singură, sfătuieşte pe toţi să se
roage şi să fie liniştiţi, dar nimeni n-o ascultă, iar doamna Ochiba vrea să grăbească
războiul acum, cît timp ea simte că eşti slab şi izolat. îmi pare rău, stăpîne, dar eşti
izolat şi, cred eu, trădat,
Cel mai rău dintre toate este că acum regenţii creştini Kiyama şi Onoshi s-au unit pe
faţă şi ţi se opun cu înverşunare. în dimineaţa asta au dat împreună o declaraţie prin
care deplîng "dezertarea" lui Sugiyama, spunînd că gestul său a adus dezordine în
împărăţie şi că "trebuie toţi să fim puternici pentru binele împărăţiei. Regenţii au cea
mai mare responsabilitate. Trebuie să ne pregătim să strivim împreună orice
senior sau grup care doreşte să răstoarne testamentul lui Taiko sau moştenitorul
legal!" înseamnă asta că plănuiesc să se întrunească sub forma unui Consiliu de
patru regenţi? Unul dintre spionii noştri creştini de la casa Sutanelor Negre de aici mia
şoptit că preotul Tsukku-san a părăsit în taină Osaka acum cinci zile, dar nu ştiu
dacă s-a îndreptat către Yedo sau Nagasaki, unde e aşteptată Corabia Neagră. Ştiai
că va sosi foarte devreme în acest an? Poate peste douăzeci sau treizeci de zile?
Alteţă, m-am ferit întotdeauna să-ţi dau sfaturi pripite spijinindu-mă pe vorbe,
zvonuri, iscoade sau intuiţia feminină. (Iată, vezi Tota-chan, am învăţat de la tine.)
Dar timpul e scurt şi s-ar putea să nu-ţi mai pot vorbi vreodată. Mai întîi, prea multe
familii prinse aici, Ishido nu le va lăsa niciodată să plece (aşa cum nu ne va lăsa nici
pe noi). Aceşti ostateci sînt un pericol nemăsurat pentru tine. Puţini seniori au tăria
sau simţul datoriei pe care l-a avut Sugiyama. Foarte mulţi, cred eu, vor trece acum
de pfortea lui Ishido, deşi fără tragere de inimă, din cauza acestor ostateci. Apoi, cred
că Maeda te va trăda. Şi, de asemenea, probabil şi Asano. Am ţinut socoteala tuturor
celor două sute şi şaizeci şi patru de daimyo din ţinuturile noastre dintre care numai
douăzeci şi patru te vor urma cu siguranţă şi poate încă alţi cincizeci. Asta nu-i de
ajuns. Kiyama şi Onoshi vor strînge toţi, sau cea mai mare parte dintre daimyo
creştini şi eu cred că nu ţi se vor alătura acum. Seniorul Mori, cel mai bogat şi mai
mare dintre toţi, este împotriva ta personal, ca întotdeauna, şi îl va atrage pe Asano,
Kobayakawa şi, poate, pe Oda, în plasa sa. Cu fratele tău vitreg, seniorul Zataki,
potrivnic, poziţia ta este foarte nesigură. Te sfătuiesc să declari "Cer de Purpură"
deîndată şi să te repezi la Kyoto. E singura ta speranţă.
Cît despre doamna Sazuko şi despre mine însămi, sîntem bine şi mulţumite. Sarcina se
desfăşoară bine, şi dacă este karma copilului să se nască, aceasta se va întîmpla.
Sîntem în siguranţă în colţul nostru din castel, cu uşile bine încuiate şi cu obloanele
coborîte. Samuraii noştri îţi sînt devotaţi, ţie şi cauzei tale, şi dacă este karma noastră
să părăsim această viaţă, atunci o vom părăsi senini. Doamna ta îţi duce mult dorul,
foarte mult. Cît despre mine, Tora-chan, tînjesc să te văd, să rid cu tine şi să-ţi văd
zîmbetul. Singurul meu regret în moarte va fi că n-am mai putut să fac aceste lucruri şi
să te priveghez. Dacă este o viaţă viitoare şi Dumnezeu, sau Buddha, sau kami există,
îţi promit că am să-i fac, cumva, pe toţi, să treacă de partea ta. Deşi mai întîi am să-i
fac să mă facă mai subţire şi tînără şi rodnică pentru tine, dar să-mi lase bucuria
mincării. Aceasta ar fi, într-adevăr, paradisul, să fiu în stare să mănînc şi să mănînc
şi totuşi să fiu de-a pururi tînără şi subţire.
îţi trimit rîsul meu. Fie ca Buddha să te binecuvinteze pe tine şi familia ta.
Toranaga le citi mesajul, sărind peste partea care vorbea despre Kiri şi doamna
Sazuko. Cînd termină se priviră cu toţii, fără să-şi creadă urechilor, nu doar pentru
cele scrise pe hîrtie, dar şi pentru că Toranaga îi făcea atît de deschis părtaşi la tainele
sale.
Erau aşezaţi în jurul lui pe saltele, într-un semicerc, în centrul platoului, fără străji,
feriţi de iscoade. Buntaro, Yabu, Igurashi, Omi, Naga, căpitanii şi Mariko. Străjile
erau aşezate la două sute de paşi depărtare.
- Aş vrea cîteva sfaturi, spuse Toranaga. Sfetnicii mei sînt în Yedo. Această
problemă este urgentă şi vreau ca voi toţi să le ţineţi locul. Ce-o să se-ntîmple şi cear
trebui să fac. Yabu-san.
Yabu fierbea. Fiecare cale părea să ducă la dezastru.
- Mai întîi, Alteţă, ce însemnă, de fapt, "Cer de Purpură"?
- Este numele codificat pentru planul final de bătălie. Cu un
singur asalt violent asupra Kyotoului, cu toate legiunile mele, bazîndu-mă pe mobilitate
şi surpriză, ca să pun stăpînire pe capitală, înlăturînd forţele duşmane care acum o
înconjoară, să smulg persoana împăratului din ghearele murdare ale celor care lau
înşelat, conduşi de Ishido.Odată ce Fiul Cerului este eliberat cu bine din ghearele
lor, să-l rog să retragă mandatul prezentului Consiliu, care e vădit alcătuit din trădători,
sau dominat de trădători, şi să- mi încredinţeze mie acest mandat ,să formez un nou
Consiliu care va pune interesele împărăţiei şi Moştenitorului înaintea ambiţiilor
personale.Voi conduce douăzeci, pînă la o sută de mii de oameni, lăsîndu-mi
pămînturile neapărate, flancurile descoperite şi retragerea neasigurată.
Toranaga îi văzu holbîndu-se aiuriţi la el. Nu spusese nimic despre trupele de
samurai de elită care fuseseră strecuraţi atît de tainic în multe dintre castelele
importante şi în provincii, în decursul anilor, şi care trebuiau să se ridice deodată la
răscoală ca să creeze haosul atît de esenţial planului său.
Yabu izbucni:
-Dar va trebui să te lupţi pentru fiecare pas din drum. Ikawa Jikkyu gîtuie drumul
Tokaido pe o sută de ri. Şi multe alte întărituri ale lui Ishido, restul.
-Da, dar eu plănuiesc să năvălesc spre nord-est, de-a lungul Koshu-kaido, apoi să
izbesc în jos, către Kyoto şi să mă ţin departe de coastă.
Cei mai mulţi îşi clătinară capetele şi începură să vorbească, dar Yabu îi acoperi.
-Dar, Alteţă, mesajul spune că ruda ta, Zataki-san, a trecut deja de partea duşmanului.
Acum drumul către nord este deja închis. Provincia lui este tăiată de Koshu-kaido.
Va trebui să treci luptînd prin tot Shinano, care e ţinut muntos şi foarte greu. Iar
oamenii săi sînt fanatic de credincioşi lui Zataki-san. Vei fi ciopîrţit în munţii aceia.
-Asta este singura cale. Singura cale pe care am o şansă. Sînt de acord că sînt prea
mulţi duşmani pe drumul de coastă.
Yabu trase cu ochiul la Omi, dorind să se poată sfătui cu el, blestemînd mesajul şi
întreaga încurcătură de la Osaka, displăcîndu-i că trebuie să fie primul care să
vorbească şi urînd, din adîncul sufletului, statutul de vasal pe care îl acceptase la
insistenţele lui Omi.
- Este singura voastră şansă, Yabu-sama, susţinuse Omi. Singura cale prin care
veţi ocoli cursa lui Toranaga şi vă veţi lăsa loc de mişcare.
Igurashi îl întrerupsese furios.
-Mai bine să sărim pe Toranaga azi, cînd are doar cîţiva oameni aici. Mai bine omorîţil
şi duceţi-i capul lui Ishido cît mai e timp.
-Mai bine să aşteptăm. Mai bine să avem răbdare.
-Ce se întîmplă dacă Toranaga porunceşte stăpînului nostru să cedeze Izu? strigase
Igurashi.
-Ca de la senior la vasal, Toranaga are acest drept. N-o s-o facă niciodată. Are nevoie
de stăpînul nostru mai mult ca niciodată acum.
Izu este straja sa din sud. Nu-şi poate îngădui să aibă Izu drept
duşman! Trebuie să-l aibă pe stăpînul noastru de partea...
-Şi dacă îi porunceşte seniorului Yabu să plece?
-Ne răzvrătim. îl ucidem pe Toranaga dacă e aici, sau ne luptăm cu orice armată pe
care o trimite împotriva noastră. Dar n-o să facă vreodată asta. Nu vezi? Ca vasal
al său, Toranaga trebuie să-l apere....
Yabu îi lăsase să se certe şi apoi, într-un tîrziu, văzuse înţelepciunea lui Omi.
-Foarte bine. Sînt de acord. Şi am să-i ofer sabia mea Murasama ca să pecetluim tîrgul,
Omi-san, se entuziasmase el, pătruns pe deplin de iscusinţa planului. Da. Genial.
Sabia lui Yoshimoto înlocuieşte cu prisosinţă. Şi, desigur, acum sînt mai de preţ
pentru Toranaga ca niciodată. Omi are dreptate, Igurashi. N-am de ales. Sînt de
partea lui
Toranaga de aici înainte. Vasal!
-Pînă începe războiul, spusese Omi.
-Desigur, desigur, doar pînă începe războiul. Apoi pot să trec de cealaltă parte, sau
să fac o duzină de alte lucruri. Ai dreptate, Qmi-san, din nou.
Omi e cel mai bun sfetnic pe care l-am avut vreodată, îşi spuse. Dar şi cel mai
periculos. Omi este destul de deştept ca să ia Izu dacă mor. Dar ce mai contează asta?
Sîntem cu toţii morţi.
-Eşti închis de tot, îi spuse lui Toranaga. eşti izolat.
-Mai există altă cale? întrebă acesta.
-Te rog, iartă-mă, Alteţă, spusese Omi. Dar cît de mult va lua pregătirea acestui atac?
-E pregătit acum.
-Şi Izu e pregătit, Alteţă, spuse Yabu. Suta ta de mii şi cei şaisprezece mii ai mei şi
regimentul de muschete. E destul?
-Nu. "Cer de Purpură" este un plan disperat. Totul riscat într-un singur atac.
-Va trebui să rişti. Imediat ce se opresc ploile şi putem să purtăm război, insistă Yabu.
Ce altă scăpare ai? Ishido va forma un nou Consiliu deîndată fiindcă au un mandat.
Şi vei fi acuzat, azi sau mîine, sau poimîine. De ce să aşteptăm să ne înghită?
Ascultaţi! Poate că regimentul şi-ar putea croi drum prin munţi. Să fie "Cer de
Purpură"! Toţi oamenii aruncaţi într-un singur mare atac. E Calea Războinicului - e
demnă de un samurai, Taranaga-sama. Puştile, puştile noastre îi vor azvîrh' pe Zataki
din calea noastră şi dacă vei reuşi sau nu, ce mai contează? Fapta va fi veşnică.
Naga spuse:
- Da. Dar vom învinge, vom învinge!
Cîţiva dintre căpitani dădură din cap în semn de încuviinţare, uşurafi că războiul
sosise. Omi nu spuse nimic. Toranaga privea la Buntaro.
-Ei bine?
-Stăpîne, te rog să mă ierţi pentru că îmi dau cu părerea. Eu şi oamenii mei facem ce
hotărăşti. Aceasta este singura mea datorie. Părerea mea nu are valoare în faţa ta,
pentru că eu fac numai ceea ce-mi porunceşti tu.
. - In mod obişnuit aş accepta asta, dar nu astăzi.
-Atunci, să fie război! Ce spune Yabu-san, e drept. Să pornim către Kyoto. Astăzi,
mîine, sau cînd se opresc ploile. "Cer de Purpură"!M-am săturat de aşteptare.
-Omi-san? întrebă Toranaga.
-Yabu-sama are dreptate, Alteţă. Ishido o să răstălmăcească testamentul lui Taiko, ca
să poată numi un nou Consiliu, foarte curînd. Noul Consiliu va avea mandatul
împăratului. Duşmanii tăi se vor bucura şi cei mai mulţi din prietenii tăi vor şovăi şi
astfel te vor trăda. Noul Consiliu te va acuza de trădare de îndată. Apoi...
-Atunci e "Cer de Purpură"? îl întrerupse Yabu.
-Dacă seniorul Toranaga porunceşte, da, dar eu nu cred că mandatul de acuzare are
vreo valoare, cît de mică. Puteţi să nu-l luaţi în seamă!
-De ce? întrebă Toranaga şi atenţia tuturor se îndreptă către Omi.
-Sînt de aceeaşi părere, Alteţă. Ishido e periculos, neh? Orice daimyo care primeşte
să-l ajute este, de asemenea, periculos. Bărbaţii adevăraţi îl cunosc pe Ishido aşa cum
este şi, de asemenea, ştiu că împăratul a fost păcălit din nou.
Omi călca cu băgare de seamă în nisipuri mişcătoare, deşi ştia că puteau să-l înghită.
-Eu cred că a făcut o ultimă greşeală, ucigîndu-l pe seniorul Sugiyama. Din cauza
acestor omoruri murdare, eu acum cred că toţi daimyo îl vor bănui de trădare şi foarte
puţini din cei aflaţi departe de mîna lui Ishido, se vor pleca poruncilor acestui
Consiliu. Sînteţi în siguranţă, pentru un timp.
-Pentru cît de mult timp? - ,
-Va mai ploua încă vreo două luni. Cînd se vor opri ploile, Ishido va plănui să-l trimită
pe Ikawa Jikku şi pe seniorul Zataki, împotriva voastră, deodată, să vă prindă în
cleşte, iar armata principală a lui Ishido îi va sprijini de-a lungul drumului Tokaido.
între timp, pînă se vor opri ploile, fiecare daimyo care are ceva de împărţit cu vreun
alt daimyo, va fi alături de Ishido, doar cu gura, pînă ce acesta va faceprima
mişcare. Apoi, eu cred că o să-l lase baltă şi o să înceapă se răzbune, sau să înşface
pămînturi, după voia lor. Imperiul va fi sfişiat, ca înainte de Taiko, dar domniavoastră,
Alteţă, aliindu-vă cu Yabu-sama şi cu puţin noroc, aveţi destulă putere ca
să ţineţi trecătorile către Kwanto şi Izu, împotriva primului val şi să-i respingeţi. Nu
cred că Ishido va mai putea pregăti alt atac. Nu unul mare. Cînd Ishido şi ceilalţi îşi
vor fi istovit puterile, puteţi să ieşiţi cu chibzuinţă din spatele munţilor împreună cu
seniorul Yabu şi să luaţi treptat împărăţia în mîinile voastre.
-Şi cînd va fi asta?
-în vremea copiilor voştri, alteţă.
-Spui să purtăm o bătălie defensivă? întrebă Yabu batjocoritor.
-Cred că unindu-vă sîntefi amîndoi în siguranţă în spatele munţilor. Aşteptaţi,
Toranaga-sama, aşteptaţi pînă cînd aveţi mai mulţi aliaţi. Ţineţi trecătorile. Asta se
poate face. Generalul Ishido este primejdios, dar nu atît de prost ca să-şi arunce
întreaga sa forţă într-o singură bătălie. O să stea după zidurile castelului Osaka. Aşa
că, pentru o vreme, nu trebuie să folosim regimentul. Trebuie să întărim paza şi
să-l ţinem ca pe-o armă secretă, pregătit în orice moment, pînă cînd veţi ieşi din
spatele munţilor. Dar acum nu cred că îl voi vedea folosit.
Omi era conştient că toţi ochii îl priveau. Se înclină către Toranaga.
-Vă rog, iertaţi-mă, că am vorbit atît de mult, Alteţă.
Toranaga îl cîntări din priviri, apoi se întoarse către fiul său.
Văzu agitaţia abia stăpînită a tînărului şi ştiu că era timpul să-l aţîţe asupra prăzii.
-Naga-san?
- Ce spune Omi-san este adevărat, spuse Naga deîndată, încântat. Cea mai mare parte.
Dar eu spun să folosim cele două luni să ne strîngem aliaţi, să-l împingem pe Ishido
şi mai mult şi cînd se opresc ploile, să atacăm pe neaşteptate. "Cer de Purpură".
Toranaga întrebă:
-Nu eşti de părerea lui Omi-san un război prelungit?
-Nu, dar asta nu e...
Naga se opri.
-Continuă, Naga-san. Vorbeşte deschis.
Alb la faţă, Naga rămase cu gura închisă.
-Ţi se porunceşte să continui.
-Ei, bine, Alteţă, mi-am dat seama că...
Din noui se opri, apoi spuse dintr-o suflare:
-Nu e asta cea mai mare ocazie a ta să devii shogun? Dacă reuşeşti să iei Kyoto şi
să iei mandatul, de ce să formezi un Consiliu? De ce să nu ceri împăratului să te facă
shogun? Ar fi cel mai bine pentru tine şi cel mai bine pentru împărăţie.
Naga se străduia să nu-şi arate teama din voce, pentru că ceea ce spunea însemna
trădare împotriva lui Yaemon şi cei mai mulţi samurai de aici, Yabu, Omi, Igurashi
şi Buntaro, în special, îi erau devotaţi.
-Eu cred c-ar trebui să fii shogun, se întoarse el, împăciuitor către ceilalţi. Dacă
această ocazie-se iveşte, atunci să... Om-san, ai dreptate, în ceea ce priveşte un
război de durată, dar eu spun că seniorul Toranaga trebuie să ia puterea, ca să dea
putere. Un război lung va ruina Imperiul, îl va despica într-o mie de fragmente, din
nou. Cine vrea asta? Seniorul Toranaga trebuie să fie shogun. Ca să-i dăruiască
imperiul lui Yaemon, seniorului Yaemon, imperiul trebuie să fie mai întîi în siguranţă.
Nu se va mai ivi niciodată un prilej...
Vorbele sale se pierdură. îşi îndreptă spatele, înspăimîntat că o spusese, bucuros că
spusese deschis, în faţa tuturor, ceea ce gîndise întotdeauna. Toranaga oftă.
- N-am dorit niciodată să devin shogun. De cîte ori trebuie să o
spun? îmi sprijin nepotul Yaemon şi legatul lui Taiko.
Privi la ei, unul cîte unul. Ultimul pe Naga. Tînărul clipi, dar Toranaga spuse blînd,
momindu-l din nou:
-Zelul şi tinereţea ta îţi sînt scuză. Din nefericire, mulţi alţii mai în vîrstă şi mai
înţelepţi decît tine, cred că asta e ambiţia mea. Nu e. Şi singura cale de-a pune capăt
acestei prostii e ca seniorul Yaemon să ia puterea. Şi asta am de gînd să fac.
-Da, tată. îţi mulţumesc. îţi mulţumesc, răspunse Naga disperat.
Toranaga îşi îndreptă ochii către Igurashi.
- Care-i sfatul tău?
Samuraiul cu un singur ochi se scarpină.
-Eu... eu sînt doar un soldat, nu un sfetnic, dar eu nu v-aş sfătui să porniţi "Cer de
Purpură". Nu, dacă ne putem bate după voia noastră, aşa cum spune Omi-san. Am
luptat în Shinano cu ani în urmă. Un ţinut rău. Iar atunci, seniorul Zataki era cu noi.
N-aş vrea să mă războiesc în Shinano din nou - şi, nicidecum dacă Zataki mi-ar fi
duşman. Şi dacă nu ne putem încrede în seniorul Maeda, ei bine, cum puteţi plănui o
bătălie dacă cel mai mare aliat al vostru v-ar putea trăda? Seniorul Ishido a pus
două-trei sute de mii de oameni împotriva voastră şi încă mai ţine o sută de mii
în Osaka. Chiar şi cu puştile, n-avem destui oameni ca să atacăm. Dar, în spatele
munţilor, folosind puştile, aţi putea rezista la nesfîrşit, dacă se întîmplă cum
spune Omi-san. Am putea ţine trecătorile. Aveţi destul orez - nu
aprovizionează Kwanto jumătate din împărăţie? Sau, cel puţin o treime? Şi vam
putea trimite tot peştele de care aveţi nevoie. Aţi fi în siguranţă. Lăsaţi-l pe
seniorul Ishido şi pe diavolul de Jikkyu să vină la noi, dacă e să se întîmple cum
a spus Omi-san, că, în curînd, duşmanii se vor mînca unii pe alţii. Dacă nu,
ţineţi pregătit "Cer de Purpură". Un bărbat poate să moară pentru stăpînul său
doar o dată în viaţă.
- Mai are cineva de adăugat ceva? întrebă Toranaga.Nimeni nu-i
răspunse.Mariko-san?
- Eu nu se cade să vorbesc aici, Alteţă, replică ea. Sînt sigură că
tot ce a fost de spus s-a spus, dar poate îmi îngăduiţi să vă întreb, în
numele tuturor sfetnicilor de aici, ce credeţi că se va întîmplă?
Toranaga îşi alese cu grijă cuvintele.
-Eu cred că se va întîmplă ceea ce-a prezis Omi-san. Cu o singură deosebire.
Consiliul nu va fi neputincios. Consiliul va avea destulă influenţă ca să strîngă
o forţă aliată invincibilă. Cînd se vor opri ploile, ea va fi aruncată împotriva
Kwanto-ului, ocolind Izu. Kwanto va fi înghiţit, apoi Izu. Numai după ce voi fi
mort, vor începe unii daimyo să se lupte între ei.
-Dar de ce, Alteţă? se încumetă Omi.
-Pentru că am prea mulţi duşmani. Stăpînesc Kwanto, m-am războit timp de
mai bine de patruzeci de ani şi n-am pierdut niciodată o bătălie. Tuturor le e
teamă de mine. Ştiu că, mai întîi, vulturii se vor aduna ca să mă distrugă. Mai
tîrziu, se vor distruge între ei, dar mai întîi se vor aduna ca să mă distrugă pe
mine, dacă vor putea. Să fie limpede şi pentru voi toţi, sînt singura ameninţare
adevărată pentru Yaemon, chiar dacă eu cred că nu sînt asta. Asta este ironia. Toţi
cred că vreau să fiu shogun. Eu, nu. Este un alt război, care nu-i necesar
deloc.Naga sparse tăcerea.
- Şi-atunci, ce-ai de gînd să faci, Alteţă?
- Ei?
- Ce-ai de gînd să faci?
- Desigur, "Cer de Purpură", spuse Toranaga.
- Dar spuneai c-o să ne înghită.
- Desigur, dacă le dăm timp, dar nu am de gînd să le dau nici un pic. Pornim războiul
deîndată.
- Dar ploile? Ce facem cu ploile? O să ajungem la Kyoto uzi.Înfierbîntaţi, împuţiţi şi
uzi.
- Surpriza, mobilitatea, temeritatea şi precizia manevrelor cîştigă războaiele, neh
Yabu-san avea dreptate. Puştile ne vor deschide drumul prin munţi.
* * *
Mai bine de-o oră discutară planuri şi posibilităţile unui război pe scară largă în
sezonul ploios. O strategie nemaiauzită. Apoi, Toranaga îi lăsă să plece, cu excepţia
lui Mariko, spunîndu-i lui Naga să-i poruncească lui Anjin-san să vină. Îi privi
îndepărtîndu-se. Fuseseră cu toţii nemăsurat de entuziaşti, odată ce hotărîrea fusese
anunţată - Naga şi Buntaro, în special. Doar Omi fusese rezervat şi gînditor şi
neconvins. Toranaga nu-l pusese la socoteală pe Igurashi, pentru că ştia că, pe bună
dreptate, soldatul va face doar ceea ce poruncea el. Şi-l înlătură din gîndurile sale
pe Yabu, o momîie, trădător desigur, dar tot o momîie. Omi era singurul demn de luat
în seamă. Gîndi:"Mă întreb dacă a înţeles pînă acum ce-am de gînd să fac, cu
adevărat?"
- Mariko-san, te rog, află, cu tact, cît de mult ar costa contractul curtezanei?
Ea clipi din ochi.
- Kiku-san, Alteţă?
- Da.
- Acum, Alteţă? Acum?
- Diseară ar fi minunat.
O privi prietenos:
- Poate contractul nu-i neapărat pentru mine. Poate pentru unul dintre ofiţerii mei.
- îmi închipui că preţul va depinde de persoană, Alteţă.
- Şi eu îmi închipui, dar fixează un preţ. Bineînţeles că fata are dreptul să refuze, dacă
doreşte, cînd va fi aflat numele samuraiului, dar spune-i stăpînei sale, mama-san, că
nu mă aştept ca fata să aibă proasta creştere de a nu avea încredere în alegerea
mea. Spune-i stăpînei ei, de asemenea, că Kiku este o doamnă de primă clasă în
Mishima şi nu în Yedo, sau Osaka, sau Kyoto, adăugă inspirat Toranaga, aşa că
mă aştept să plătesc preţurile din Mishima şi nu din Yedo, sau Osaka, sau Kyoto.
- Da, Alteţă, desigur.
Toranaga îşi mişcă umărul ca să-şi domolească durerea, schimbînd poziţia săbiilor.
- Pot să vă masez spatele, Alteţă, sau să trimit după Suwo?
- Nu, mulţumesc, am să-l chem pe Suwo mai tîrziu.
Toranaga se ridică şi se uşurã cu plăcere, apoi se aşeză din nou.
Purta un chimonou de mătase scurt, uşor, cu pătrate albastre şi sandale simple, de
paie. Evantaiul său era albastru şi decorat cu emblema sa.
Soarele era aproape de apus, iar norii de ploaie se îngrăînădeau greoi.
-Nemăsurată e viaţa, spuse el fericit. Pot aproape auzi ploaia aşteptînd să se nască.
-Da, spuse ea.
Toranaga gîndi o clipă, apoi rosti, ca un poem:
Cerul
Parjolit de soare
Plange
Lacrimi fecunde
Supusă, Mariko îşi puse mintea la lucru, ca să joace acest joc de-a poemul cu el, atît
de popular printre cei mai mulţi samurai. Răsucind neaşteptat cuvintele poemului
pe care îl făcuse el, adaptîndu-le, făcu altele din ale lui. După un moment, ea
răspunse:
Dar padurea
Ranita de vant
Plange
Cu frunze moarte
- Bine spus, foarte bine spus!
Toranaga o privi mulţumit, bucurîndu-se de ceea ce vedea. Era îmbrăcată într-un
chimonou verde palid, cu desene reprezentînd bambuşi, un obi verde închis şi o
umbrelă portocalie. Părul negru albăstrui, strîns într-un coc înalt, sub pălăria cu
boruri largi, avea o minunată strălucire. îşi aminti, cu nostalgie, cum ei toţi, chiar şi
dictatorul Goroda, o voiseră cînd avea treisprezece ani şi tatăl ei, Akechi Jinsai, o
prezentase pentru prima dată, ca pe cea mai mare fiică a sa, la curtea lui Goroda. Şi
cum Nakamura, viitorul Taiko, îl rugase pe dictator să i-o dea lui şi cum, atunci,
Goroda rîsese şi, de faţă cu toţi, îl numise "mica sa maimuţă-general, în călduri", şi
cum îi spusese:" Vezi-ţi de bătălii, ţărane, nu te lupta să astupi găuri de vază! "
Akechi Jinsai rîsese alături de ceilalţi, de Nakamura, rivalul său la bună-voinţa lui
Goroda, principalul motiv pentru care Nakamura găsise plăcere în a-l zdrobi. Şi
pentru care Nakamura, de asemenea, se bucurase privindu-l pe Buntaro zvîrcolinduse
ani întregi, Buntaro, căruia i se dăduse fata ca să întărească o alianţă între Goroda
şi Toda Hiro-matsu. "Mă întreb, îşi spuse Toranaga răutăcios, privind-o, mă întreb,
dacă ar muri Buntaro, ar primi ea să fie una din concubinele mele?". Toranaga
preferase întotdeauna femei cu experienţă, văduve, sau divorţate, dar niciodată prea
drăguţe, sau prea isteţe, sau prea tinere, sau prea sus-puse, ca să n-aibă niciodată prea
multe necazuri şi să fie întotdeauna mulţumit.
Chicoti ca pentru el. N-am să-i cer niciodată asta,pentru că are tot ceea ce nu vreau
la o concubină, afară doar de vîrsta ei, care e perfectă.
- Alteţă? întrebă ea.
- Mă gîndeam la poemul tău, Mariko-san, spuse şi mai bine voitor, apoi adăugă:
De ce atita viforniţă?
Vara Trebuie să vină,
Ca şi lăsarea
Glorioasei toamne.
Ea spuse drept răspuns :
Dacă aş putea folosi cuvintele
Ca frunzele căzătoare,
Ce rug
Ar mai face poemele mele!
El rîse şi se înclină cu prefăcută umilinţă. *
- Iti recunosc victoria, Mariko-san. Care ar fi răsplata? Un evantai, ori o eşarfă
pentru părul tău?
- Vă mulţumesc, Alteţă, replică ea. Da, orice vă face plăcere.
- Zece mii de koku pe an, pentru fiul tău.
- Oh, Alteţă! Nu merităm o asemenea bunăvoinţă!
- Ai cîştigat o victorie. Victoriile şi datoria trebuie răsplătite. Câţi ani are Saruji acum?
- Cincisprezece, aproape cincisprezece.
- Ah, da. A fost logodit cu una dintre nepoatele seniorului Kyama, de curînd, nu-i
aşa?
- Da, Alteţă. în luna a unsprezecea, anul trecut. Luna îngheţului Alb. Acum e la
Osaka, cu seniorul Kyama.
- Bine. Zece mii de koku, începînd deîndată. O să trimit întăririle cu poşta de mîine.
Acum, de ajuns cu poemele. Te rog, spune-mi, părerea ta.
- Părerea mea, alteţă, e că sîntem cu toţii în siguranţă în mîinile voastre, aşa cum
pămîntul este în siguranţă în mîinile voastre.
- Vreau să fii serioasă.
- Oh, dar sînt, Alteţă. Vă mulţumesc faţă de bunăvoinţa arătată faţă de fiul meu. Asta
face totul perfect. Cred că tot ceea ce veţi face, va fi bine. în numele Fecioarei - da, în
numele Fecioarei, jur că cred în asta.
- Bine. Dar tot vreau părerea ta.
îndată, ea-i răspunse, fără să-şi caute cuvintele, ca de la egal la egal.
- Mai întîi ar trebui să-l aduci pe seniorul Zataki, în taină înapoi, de partea ta.
Gîndesc că, fie ştii cum s-o faci, fie, probabil, ai o înţelegere secretă cu fratele
tău vitreg şi i-ai sugerat "dezertarea mistică", în primul rînd, ca să linişteşti pe
Ishido. Apoi, n-ai să ataci niciodată primul. Niciodată. întotdeauna ai sprijinit pe cei
care au răbdare şi-ai atacat numai cînd erai sigur că vei învinge. Aşa că, poruncind în
public "Cer de Purpură" de îndată, este o altă manevră. Apoi, momentul: părerea mea
este că ar trebui să faci ceea ce vei face. Prefăcîndu-te că porunceşti "Cer de
Purpură", dar niciodată pornind. Asta o să-l zăpăcească pe Ishido, pentru că, desigur,
iscoadele, de aici şi din Yedo, îi vor raporta planul tău şi-o să trebuiască să-şi
împrăştie forţele, ca un stol de potîrnichi în vreme proastă, să se pregătească pentru
o ameninţare ce n-o să devină niciodată realitate. Intre timp, o să-fi petreci
următoarele două luni adunîndu-ţi aliaţii, ca să năruieşti alianţele lui Ishido şi să-i
sfărîmi coaliţia. Ceea ce trebuie să faci pe orice cale şi, desigur, trebuie să-l atragi
pe Ishido afară din castelul Osaka. Dacă nu, Alteţă, el o să învingă, sau, cel puţin,
ai să pierzi shogunatul. Tu...
- Mi-am făcut destul de clară poziţia mea faţă de asta, se răsti Toranaga, fără să mai
fie amuzat. Şi... uiţi de tine.
Mariko spuse fericită şi fără grijă:
- Trebuie să dezvălui taine, astăzi, Alteţă, din pricina ostatecilor.E un cuţit în inima ta.
-Ce-i cu ei?
-Ai răbdare cu mine, te rog, Alteţă. S-ar putea să nu mai pot niciodată să vorbesc cu
tine, în felul pe care Anjin- san l-ar numi "pe şleau, englezeşte".
-Nu eşti niciodată singur ca acum. Te rog să-mi ierţi proastele mele maniere.
-Mariko îşi adună toată voinţa şi spre uimirea lui, continuă să vorbească ca de la
egal, la egal.
- Opinia mea neclintită este că Naga-san a avut dreptate.Trebuie să devii shogun,
altfel nu-ţi vei îndeplini datoria ta către Imperiu şi către neamul Minowara.
-Cum îndrăzneşti să spui un asemenea lucru?
Mariko rămase senină, mînia lui neatingînd-o de loc.
- Te sfătuiesc să te căsătoreşti cu doamna Ochiba. Mai sînt opt ani pînă cînd
Yaemon va fi destul de în vîrstă, după lege, să moştenească şi asta e o
veşnicie. Cine ştie ce s-ar putea întîmpla în opt luni, darămite în opt ani.
-Toata familia ta poate fi stearsa de pe fata pamantului in opt zile
- Da, Alteţă. Dar asta n-are nimic de-a face cu tine, cu datoria ta şi cu împărăţia.
Naga-jaw are dreptate. Trebuie să iei puterea ca să dai putere.
Cu gravitate prefăcută, ea adăugă dintr-o suflare:
-Şi acum, îngăduie-i credinciosului tău sfetnic să-şi facă sep-puku, sau trebuie s-o
fac mai tîrziu, şi se prefăcu că leşină.
Toranaga rămase cu gura căscată în faţa nemaipomenitei ei obrăznicii, apoi
izbucni în ris, lovind cu pumnul în pămînt. Cînd fu în stare să vorbească, spuse
printre sughiţuri:
- N-am să te-nţeleg niciodată, Mariko-jan!
-Ah, ba da, Alteţă, spuse ea, ştergîndu-şi transpiraţia de pe frunte. Eşti prea bun să-ţi
laşi vasalul devotat să te facă să rîzi, să asculţi cererile ei, să spună ce trebuie spus,
ceea ce e necesar să fie spus. Te rog, iartă-mi neobrăzarea. Te rog.
-De ce-aş face-o? Eh, de ce, zîmbi Toranaga bine dispus.
-Din cauza ostaticilor, Alteţă, spuse ea simplu.
-Ah, a lor!
Redeveni serios.
-Da, trebuie să plec la Osaka.
-Da, spuse el, ştiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu