Darie Pop

S-a născut la 22 octombrie 1980 la Hunedoara, iar după şcoala primară începută la Călan, a urmat Colegiul Naţional de Informatică "Traian Lalescu" din Hunedoara.
A sosit în cenaclul literar "Luceafărul" din Arad, odată cu ultimul val al mijlocului anului 1999, distingându-se printr-o cordială înţelegere a tot şi a toate. Trăieşte propria poezie, ca şi propria viaţă, fără mirare şi afectare, convins că totul este nou dar nu de speriat.
Pare că trăieşte sub sentimentul singularităţii, care este acut, considerându-se "singur printre hapsâni". Viaţa îi pare ca o beţie intelectuală, fiecare cuvânt
avându-şi propria metamorfoză. O anume egolatrie, specifică vârstei nu-l ocoleşte, iar o formă de senzualitate se strecoară când şi când. Vădite tendinţe spre conceptualizare se acompaniază cu nevoia epatării prin scris a cititorului.


Toamnă Masculină

Eu sunt cel ce numără
frunzele căzătoare.

Ele cad
datorită mie;
apa de ploaie,
ruginie,
le’nfoaie.

Căderea lor
destramă riduri
pe fruntea aspră
a bătrânului pământ.

(arbori atmosferă
cu bolta pe umeri;
…,
tăcere.)

Eu sunt cel ce ştie
rostul
Frunzelor Călătoare!


Adam şi Eva

Doar eu cu mine însumi,
închişi în singurătatea
celor patru pereţi
zămisliţi de societate
mai încercăm să găsim
explicaţia zilei de azi.

Doar eu cu mine însumi,
bolnavi de viaţă,
agonizăm din pricina
inconştienţei clipei
ce ne-a fost dată
fără voia noastră.

Care dintre noi
are să moară primul?


Care pe care

Inteligenţa
este acel lucru
care îi face pe unii
să scrie pe apă...

Prostia
este instinctul perisabil
care ne face,
pe noi, ceilalţi,
să căutăm înţelesuri
în valuri...

Geniul - este pustiu
Cel sărac cu duhul - fericit...
Încă nu s-a găsit apă-n deşert...


Eu, Poetul

Ingeniozitatea din mine
îşi spune cuvântul.
Aşterne într-una pe papirus
bucăţi invizibile
din mine...
Azi, o mână,
mâine, cine ştie
ce parte de organism
va descoperi ştiinţa
că face parte din mine...
Am auzit de creier...
Oare într-adevăr există?
Şi îl avem toţi?
Spuneţi-mi, voi, ceilalţi,
La ce şi cât foloseşte?...


Anonimă

Pe-un picior de plai
am învăţat să mă joc;
Pe-o gură de rai
am învăţat să iubesc;
Nu-mi mai rămâne
decât să-nţeleg.
Şi gata...