Ezra Pound

S-a născut la Hailey,Idaho,în 1885. A terminat doi ani de colegiu la Universitatea din Pennsylvania şi a obţinut un titlu academic la colegiul Hamilton în 1905. După ce a predat timp de doi ani la colegiul Wabash, a călătorit în Spania, Italia şi s-a stabilit la Londra,unde a dobândit un interes deosebit faţă de poezia japoneză şi chineză. În 1914 s-a căsătorit cu Dorothy Shakespeare. În 1917 a devenit redactor la Little Review. În 1924 s-a mutat în Italia; în această perioadă de exil voluntar, Pound s-a implicat în politica fascistă şi s-a întors în Statele Unite abia în 1945, când a fost arestat sub acuzaţia de trădare datorită difuzării propagandei fasciste la radio în Statele Unite în timpul celui de-al doilea război mondial. În 1946, Pound a fost achitat, dar declarat bolnav mintal şi trimis la spitalul St.Elizabeth din Washington,D.C. În timpul şederii sale acolo, membrii din Bollingen-Library of Congress Award (unii dintre ei scriitori eminenţi ai vremii) au decis să cerceteze cariera politică a lui Ezra Pound din dorinţa de a-i recunoaşte creaţiile poetice şi i-au acordat premiul pentru "The Pisan Cantos" (1948. În cele din urmă, Pound a fost eliberat din spital în 1958 şi s-a întors în Italia. S-a stabilit la Veneţia, unde a murit în 1972.

Ezra Pound este considerat poetul care a avut un rol covârşitor în definirea şi promovarea unei estetici moderniste în poezie. El a iniţiat realizarea unui schimb de idei între scriitorii britanici şi americani şi a devenit faimos pentru generozitatea cu care a promovat operele unor contemporani de seamă precum: W.B.Yeats, Robert Frost, William Carlos Williams, Marianne Moore, James Joyce, Ernest Hemingway şi în special T.S.Eliot. Propriile sale contribuţii importante în ceea ce priveşte poezia încep prin promovarea Imagismului, apărut în 1912. Această mişcare poetică a reacţionat împotriva romantismului unor poeţi precum Charles Swinburne, ale cărui versuri, în concepţia imagiştilor, nu exprimau emoţia, ci mai degrabă o ascundeau. Imagismul îşi are obârşia în poezia chineză şi japoneză clasică, punând astfel accentul pe claritate, precizie, economie de limbaj şi abandonarea rimei şi ritmului traditional pentru a „compune in ritmul frazei muzicale si nu in cel al metronomului”, după cum spune Pound însuşi.



Un pact

Fac un pact cu tine, Walt Whitman
Te-am dispreţuit îndeajuns.
Mă-ndrept către tine asemeni unui tânăr
Care a avut un tată îndărătnic;
Sunt destul de mare acum să-mi fac prieteni.
Tu ai cioplit un nou lemn,
Acum e vremea unei sculpturi.
Avem o sevă şi o rădăcină
Să se facă,astfel,pactul dintre noi.


Grădina

În ţinută festivă
Samain

Ca un văl de mătase ce flutură pe-un perete
Ea păşeşte pe o alee din Grădinile Kensington,
Şi se stinge încet
într-o epuizantă aşteptare.

Împrejur e-o mulţime
De copilaşi murdari,voinici
şi de nestăvilit ai săracilor
Sunt cei ce vor moşteni pământul.

Dar ea e ultimul vlăstar al nobleţii.
Şi în sublimul ei plictis
Ar dori să-i vorbească cineva,
Însă, aproape că-i e teamă că eu
Voi săvârşi acestă necuviinţă.



O fată

Arborele a pătruns în mâinile mele,
Seva a urcat spre braţele mele,
Arborele a crescut în pieptul meu-
În jos,
Ramurile cresc din mine,ca nişte braţe.

Arbore eşti,
Muşchi eşti,
Eşti precum toporaşii în adierea vântului.
Un copil-atât de falnic-tu eşti,
Şi toate astea-s o nebunie-n ochii lumii.


Epilog

O,cântece vechi
Aţi fost o minune care a ţinut şapte zile.
Când aţi apărut în reviste
A fost ceva vâlvă la Chicago,
Dar acum sunteţi perimate şi învechite,
O modă de mult apusă,
O crinolină,o caleaşcă,
O antichitate banală şi efemeră.
Doar simţământul dăinuie.
Simţămintele voastre?
Sunt cele ale unui maestru de ceremonii.