duminică, 15 iunie 2008

Bogdan BU: poezii(2)


Imagine

Iubirea m-a-nvăţat să fiu simplu
ca piaţa din jurul unei biserici...
unde nu există sunet de clopot,
nici creioane,
nici senzualitate...

15.12.2002




Miraj


Blocul se-nalţă în aerul curat
Spălat de ploaie
Şi cade,
Oglindindu-se în balta
Din curtea interioară.
Între adevăr şi imagine,
Pe uscatul ce le desparte,
Se plimbă...
Trei porumbei.
                                     16.12.2002


Noapte moartă


Nimeni nu traversează strada...
Nici măcar un beţiv!
Cu toate acestea, intuiesc o procesiune de umbre;
Umbrele celor care s-au dus...
Umbrele celor care mai trăiesc şi...
Mai ales, umbrele celor care vor fi!
Un râu plânge folosind vocea nopţii...
Nu vocea acestei nopţi; a unei alteia,...
mai mari...
                                     15.12.2002                 

Trofee

Nopţile noastre
se înecau în vin
şi-n pântec de femeie...
Speram ca forţa să vrea să vină către noi
ca un câine vagabond
şi să ni se aşeze la picioare;
câtorva dintre noi li se năzări această nostalgie,
dar ea smulse destinele noastre
şi şi le atârnă la brâu,
ca pe nişte trofee...
                                       16.12.2002

Echilibru afectiv

Rămâi pe urma caldă a paşilor de ren
Sub veghea din tărie cu raza izbăvită
Din paşnicele zvonuri s-auzi un reqviem
Pe veci povara frunţii să-ţi fie ocrotită


Rămâi în Unda Sfântă a Glasului Peren
Calota ca de iceberg, sub steaua ta topită
Îţi va deschide calea Slăvitului Eden
Laleaua din privire să-ţi fie cumpănită...


Când ninsă-ţi va fi fruntea, prin crinii din altar,
Izvod de chihlimbar or însemna ciobanii
Smerit, prin rugi rotunde, chiar paşnicul olar
Sub harfe de tulpini, îţi va vibra timpanii!...


Trecutul din prezent l-om duce mai departe,
Şi poate vom uita de ură şi de moarte!...
                                       20.12.2002
                                       Bogdan Butariu
                                        

Bogdan BU: poezii


Imagine



Iubirea m-a-nvăţat să fiu simplu
ca piaţa din jurul unei biserici...
unde nu există sunet de clopot,
nici creioane,
nici senzualitate...

15.12.2002



Miraj

Blocul se-nalţă în aerul curat
Spălat de ploaie
Şi cade,
Oglindindu-se în balta
Din curtea interioară.
Între adevăr şi imagine,
Pe uscatul ce le desparte,
Se plimbă...
Trei porumbei.

marți, 3 iunie 2008

Flavia Pucea


Imposibila re-negare

pe câmpia de ciment,ciuruită de grindina sidefie,
burţile vapoarelor zvâcneau de secetă.
scrisori de dragoste putrezeau în lumina lăptoasă a neoanelor.
câini sinucigaşi lipeau urechea de sticla solară a şoselelor
suspendate zdrobindu-şi dinţii de caroseriile de platină.
păianjeni agonici mă priveau cu ochii lor piramidali,ţipându-mi în urechi strigăte de ajutor.
atunci, în noaptea eternă a celei de-a treia comete, mi-am amintit de tine
şi blugii tăi tociţi în fund de treptele TNB-ului.
te-am înjurat de toţi dumnezeii. mi-am aprins o ţigară, hotărâtă,
pregătită să ascult cum huleşti neputinţa de-a mă întrupa în tine.
aş vrea să râd cu gura ta şi să-mi lepăd acolo păcatele ca într-o lada puturoasă de gunoi.
aş vrea să te ating şi să poţi vedea înlăuntrul meu,
să poţi auzi freamătul viscerelor mele sălbăticite, să vorbeşti în locul meu.
mă înec în pielea mea ca într-o mlaştină bolborosindă,
care-mi răpeşte cuvintele, le deşiră şi le răsfiră pe sine,
le transformă în ghicitori şi aşteaptă.
vei veni ca întotdeauna să le admiri, le vei privi nedumerit,
le vei atinge, le vei decoji cu solzii tăi,cu pielea ta aspră de reptilă...
se vor topi ca nişte păsări moarte în cearceaful umed..le vei uita...
vin la tine noapte de noapte cu trupul negru de cuvinte.
mă atingi şi-ncep să se scorojească precum vopseaua de pe un lemn putrezit.
scapă-mă de ele, nu le mai pot citi, nu le mai pot rosti…
dar cresc cu încăpăţânare ca mucegaiul.
acum înţelegi?
înţelegi de ce te înjur de trei ori pe zi?