Amurgul bizonilor
Nu mai există bizoni
Şi nu mai există nici cei care văzură bizonii
Cei ce văzură turmele lor fără de număr
cum treceau pustiind în pulbere
iarba preeriei şi-apoi, aplecând
capete negre, băteau din copite
învăluiţi de somptuoasa
vâlvătaie-a amrgului
Nu mai există cei ce văzură bizonii.
Şi nu mai există bizoni.
Iarba
Faceţi grămezi înalte de trupuri la Austerlitz şi
la Waterloo
Îngropaţi-le cu lopata şi apoi lăsa-ţi-mă să lucrez -
eu sunt iarba, acopăr totul
Şi faceţi grămezi înalte la Gettysburg
Şi faceţi grămezi înalte la Ypres şi la Verdun.
Îngropaţi-le şi lăsaţi-mă să lucrez.
Doi ani, zece ani, şi pasagerii vor întreba conductorul:
ce loc e acesta?
unde suntem?
Sunt iarba
Lăsaţi-mă să lucrez.
Să cunoşti liniştea până la capăt
Pentru sufletele singuratice aproape întruna
răsună o muzică,
Iar cînd muzica încetează, se iveşte liniştea-ncet,
Liniştea al cărei sunet e asemenea muzicii -
Să cunoşti liniştea pînă la capăt înseamnă să
cunoşti muzica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu