Saşa Pană (n.1902)

I

Peizaje migratoare circomvoluţiile norilor
Primăvara presimţită într-un mugure
Poetul pipăie gândul şi clapele lui de spini
Poema seismograf pentru culoarea vântului
Orizont lângă secera aducătoare de belşug
Poema linie de aur din ţările cascadă

II

Bat la inima ta
Carnea fotografiată pe degetele mele
Pâsla aşteptării ca filele negre până la sărbătoare
Calendar mâine cenuşă
Cuvinte strivite-n gâtlej
Braţele mele cuprind femeia cu limpezimi
Şi nelinişti de poemă inefabilă

O linte de cristal culege soarele




Echilibru sentimental


O lacrimă aleasă
Din mâhniri culeasă
Pe rozul degetului mic
Mărgăritar un pic

Păr tutun spălat în soare
La fiecare pas ispititoare
Mulcomiri undoaie talia fiord
Şi glasul busolă ca steaua de la nord

Cum din cernoziom lujerul s-arată
Şi celelalte izvoare cu apă curată

Chemare şoptită
volută secretă
Răspunsul ezită
sub falduri de cretă
Azimă şi oază la ceas flămând de aşteptări

Solitudinea coboară-n lacul cu uitări




Ilustrată de la mare


Ar părea o succesiune de identităţi
Dar fiecare val e altfel.
Iată-l cum se apropie gălăgios, zburlit de mal
Cu mâneci de dantelă-imaculată
Ce dispar subit în nisipul nesăţios
Iar el - imensă mistrie ce şi-a împlinit rostul -
Se răsuceşte mai sărac
Mai domolit.

Trupurile noastre, până ieri goale,
Au îmbrăcat pojghiţă de bronz
Uniformă obligatorie aici
Unde voia bună
(Cât timp soarele n-a tras perdea de opal)
Se-mparte în porţii egale.
De aceea fiecare revine dimineaţa
Să-şi ia în primire perimetrul de plajă cuvenit.

Nările descoperă miros metalic de alge
Ochii se bucură de zborul unui pescăruş,
Retina - dicţionar de culori şi nuanţe -
Cuprinde albastrele întinderi.
Doar un stavrid sau un chibrit de argint viu
E cutropit de neastâmpăr
Şi buimac de tot
Când umbra pescăruşului
Se preface
Săgeată
În
Picaj.

Iată şi o apariţie cu totul indecentă
Un domn cu haină îmbumbată corect,
Cravată şi pantofi
Păşeşte cu precauţiune şi caută,
Caută...
El n-a citit afişul nescris:
"Aici singurul costum admis
E din pigmenţi solari".




Livrescă


Era cândva...
Imaginile se îmbulzeau
Ţâşneau focuri de artificii,
Ca jonglerii mânuiam pistoale
Multe
Patru? Cinci? Şase poate
Şi toate
Cu "zgomot pur" încărcate.
Scriam afişe:
"Nu vrem nimic!"
Şi totuşi vroiam ceva:
Altceva.
Răsmeriţa încă nu începuse
Dar eram sigur că e în mine.




Culori fragile


pentru amintirea Evelinei


Lanţ de violete sau cuvinte
Ochii proaspeţi ca livezi după ploaie
Fruntea însorită
Degetele aer ţesut
Şi totul atât de fragil
O retortă de hurmuz
Şi un copil obraznic se zbenguie cu focul

Ochii ascunşi sub pământ
Ecoul i-a uitat

Şi aşa mai departe