Saşa Pană

Fiu al medicului David Binder, după studii de specialitate începute la Iaşi şi terminate la Bucureşti, Saşa Pană obţine în 1927 diploma de medic militar. Vocaţia lui era însă literatura, domeniu în care disponibilităţile sale intelectuale vor contribui decisiv la desăvârşirea lui de animator al mişcărilor literare de avangardă din România, începând cu dadaismul, trecând apoi spre o orientare suprarealistă. Debutează cu volumul de poezii simboliste Răbojul unui muritor în 1926. Trei ani mai târziu, cu mijloace financiare proprii, Saşa Pană publică revista de avangardă "unu" şi înfiinţează o editură sub aceeaşi siglă, unde va tipări cărţile proprii şi volume ale unor confraţi de generaţie, promotori ai creaţiei avangardiste, ca Urmuz, Tristan Tzara, Stephan Roll, Ilarie Voronca , Vasile Dobrian şi alţii. La fel ca majoritatea avangardiştilor români, Saşa Pană publică numeroase proze de mici dimensiuni, situate la frontiera dintre povestire, reportaj, poem în proză şi articol cu caracter de manifest. Formula "automatismului psihic pur", prin care André Breton definise suprarealismul, îşi face simţită prezenţa în în volumele intitulate "Diagrame" (1930), "Echinox arbitrar" (1931), "Viaţa romanţată a lui Dumnezeu" (1932). Într-o scenografie mentală plasată la hotarul dintre stare conştientă şi vis, poetul, aflat în postura de "secretar al inconştientului", stenografiază cu voluptate mesajul unei "halucinaţii binefăcătoare", aureolat de "briza reveriei". În cărţile publicate ulterior, "Cuvântul talisman" (1933), "Călătorie cu funicularul" (1934) şi altele, scriitorul îşi distribuie substanţa poetică în două registre: unul, al programului avangardist "subversiv", va fi branşat permanent la energia "incendiului reţinut în cuvinte", celălalt, cu componentele unui temperament echilibrat, este dispus în tonalităţi minore, elegiace.


Iubitului Saşa Pană - Portret de Victor Brauner, 1930
Între noiembrie 1944 şi martie 1947, Saşa Pană a publicat revista proletară Orizont din care au apărut 42 de numere.
După volumul Poeme fără de imaginaţie (1947), a publicat mai multe volume de proză cu caracter general proletar sau umoristic. În 1966 apare o primă antologie din opera sa poetică, Poeme şi poezii, ce cuprinde şi o serie de inedite grupate sub ciclul "Culoarea timpului (1948-1965)", care va fi completată şi publicată în volumul din 1977 intitulat tot Culoarea timpului. La 3 ani după Poeme şi poezii apare la aceeaşi editură o antologie din prozopoemele sale. În 1973, cu 8 ani înaintea morţii sale, Saşa Pană publică un volum de memorialistică de aproape 700 de pagini intitulat Născut în '02. În 2006, a apărut postum la Editura Dacia din Cluj-Napoca o ediţie îngrijită de Ion Pop ce conţine volumele Viaţa romanţată a lui Dumnezeu, Diagrame şi Echinox arbitrar. În 2009 va apare la aceeaşi editură Sadismul adevărului.
Saşa Pană a fost şi autorul unor traduceri valoroase din operele lui Paul Eluard, Jean Cassou, Loys Masson.
A locuit din 1933 până la moarte în imobilul situat pe strada Dogari (Dogarilor) la nr. 36, Bucureşti.


Cutia cu surprize

Prezenţa luminoasă înţeapă retina
Tăvălită în stelare volute
Trece fragedă
Dusă de mâini de melodii dragi

Clipe suspendate în aşteptare
Vor veni vor adăuga petale
Braţului mai alb degetelor
Degetelor agile adjective cuvintelor
În urmă amintirile ca o pădure culcată
Ca o draperie înjunghiată de stiletul unui fulger
În urmă jucării stricate anii
Fiecare a fost bucurie până la risipa
Rotiţelor ieftine pe duşumea

Când visele au fugit de lumină în puful pernei
Ca puii sub cloşcă la un semnal de primejdie
Rămâne obrazul mai cald mai fraged
Zbatere nouă
Prin albăstrimea vinelor o furtună
Prin pupilă orizontul cu brazi insensibili
Acelaş prea aproape

Liniile din palmă desenează un hulub
Fără aripi
O lalea într-un ierbar
O frunză în voia vântului
Cu secretul tinereţii în toţi porii
(Clipele se opresc în aer şi o privesc
Iată secretul)

Halo în jurul trupului iubit
Primăvară fără efort ca respiraţia
Şi vrajă continuă
Gândul i se preface cald în gură
Călăuză printre nelinişti şi întâmplări
Rămâne nespusul
Spirala unei întrebări

Închide mâhniri lângă tăceri
Şi coboară în fundul ei ca un scafandru
În lumea de basme
Tot mai rar brelocul unei lacrimi
Doar ochii se îmbracă în negru
Când amărăciuni veştejesc zile
Trece aripa de ceară
Şi foşnetul se dizolvă în opalul obrazului
Poema e o închisoare o cochilie
Cu ecoul disperărilor

Opreşte stiloul şi priveşte viaţa
Agresivă proaspătă bogată
Şi mugurele primăverii care vine


Chemare

Glasul eşarfă luminoasă în jurul meu
Căldura braţelor abureşte voalul mânicilor
Privirea limpede
Rouă glăsuitoare

Vino mai aproape
Călăuză şi zâmbet calin
Ziua e un zbor alb de pescăruşi
Zefirul ezitărilor sporeşte jăratecul din carne

E pe aici o potecă de culoarea nostalgiei
Copacii o păzesc cu teamă
Numai câţiva fluturi o cunosc
Rare panglici de lumină
Liniază umbra
Cu zăplaz de argint
Şi păstrează taina în amintire


Însemnare pe rouă

Dă-mi un pumn din aceste seminţii de eternitate
Tu le zici minute
Din fiecare încolţeşte cu sfială
O dorinţă inefabilă
Leagănul unei dorinţe
Le bănuiam cenuşă

Cu privirea ascunsă
În privirea mea
Surâsul de voal mă-nvăluie
Surâsul de migdală amară
Genele ascund continente pierdute
Bucuria priveliştilor nebănuite
Mi-aş odihni fruntea pe coapsa ta
Ca pe o balanţă de lumină
Şi de viaţă

A plecat fără urmă
Cum dispare abureala înviorătoare
De pe paharul cu apă de izvor
În tulburarea armonioasă a crepusculului

Grădina şi seara
Suspendate în legendă

Dincoace camera goală ca uitarea


Undeva

Quelque part dans le monde
une journee radieuse
Ilarie Voronca


Undeva e un banchet de bucurii
Undeva tăcerea e un zgomot adormit
Undeva fructe exotice distilează în alambicul visului
Undeva culori fragile lunecă printre roci fierbinţi
Undeva cântecul alungă spinii cotidieni
Undeva zace pergamentul care a înfruntat Timpul
Undeva (departe) e copilăria poetului secerată iremediabil
(dar nu abil)
Undeva fiecare pas e un semn al mirării
Undeva neliniştea e ca marea neobosită
Undeva aşteaptă un buchet de bucurii
Undeva...
Dar unde?


Zodie

E năpârca nopţii strânsă lângă frunte
Bolborosiri de otravă
Clocot de gând rău
De lespezi se loveşte steaua morţii

Casă cu bocet
Grinda norocului s-a rupt acolo
Un ţipăt un ulcior spart
Broboada tăcerii pe hornul îngheţat

Afară de secretul morţii
Fata ascundea în suflet o petunie
Acasă au rămas fotografiile