Virgil Mazilescu

Ştiu că ai fugit

Ştiu că ai fugit
din cetăţile unde muriseşi
îndelung asediat - ştiu chiar şi asta
dar la care ceas al nopţii
începând cu a cita vertebra devii
tu cu adevărat fratele meu

venind spre mine palid şi clar
mai puţin palid şi mai puţin clar
pe drumuri torturate
cu al cui glorios trecut mă cauţi

se eliberează fruntea cireşului sub balcon
descresc porumbeii
o ceaţă
o confuzie necesară
a zorilor în care s-au înecat saxofoane
şi cu tunet cădem fiecare în sufletul altcuiva

Patru fără un sfert

patru fără un sfert dragostea mea ce faci tu acum
în locurile prin care te mai afli
prin ploaie merg - nimeni - am părul ud
şi gândul cât un pui de şoarece mic mic şi negru

şi tu ce faci dragostea mea spăl rufe ca întotdeauna
când plouă - te aştept întoarce-te
apasă pe butonul liftului etajul şapte
nu este prea departe de mormânt

nimeni
doar dumnezeu
ploaia
mormanul de rufe murdare

Mică istorie sumbră (şi aproape neglijent redactată) cu personaje şi cu întâmplări destul de imprevizibile

trece în goană un pâlc de călăreţi copitele cailor lor fumurii
povestesc despre tine şi despre mine zice guillaume dus pe gânduri
când mă trezesc dimineaţa mai arunc afară două trei lopeţi
de pământ reavăn dar tu cum îţi începi activitatea prietene

trece în goană un pâlc de călăreţi copitele cailor lor fumurii
povestesc despre tine şi despre mine zice poetul dus pe gânduri
când mă trezesc dimineaţa mai arunc afară două trei lopeţi
de pământ reavăn dar tu cum îţi începi activitatea prietene

trece în goană un pâlc de călăreţi copitele cailor lor fumurii
povestesc despre tine şi despre mine zice administratorul dus pe gânduri
când mă trezesc dimineaţa mai arunc afară două trei lopeţi
de pământ reavăn dar primarul cum îşi începe activitatea prietene
aha zic poetul şi guillaume într-un glas eşti prin urmare de-al nostru
termină-ţi cafeaua şi haide să mergem împreună la primărie

să înregistrăm petiţia asta citeşte-o şi tu

vrem pinteni de aur pentru călăreţii care se-ntorc pâlcuri pâlcuri
un grajd mai curat şi mai bine luminat pentru caii lor fumurii
vrem mai multe lopeţi pentru locuitorii comunei noastre să ni se asigure
un pământ reavăn cu râme grase şi mai vrem să aflăm dacă nu vă este cu supărare
cum îşi începe primarul nostru iubit şi foarte apreciat activitatea lui zilnică
guillaume poetul şi administratorul

Până şi zâmbetul

ea e femeia din vis. pe când străbăteam
o zonă alburie lăptoasă prin anii mai tineri
carenţa şi pavăza înţelepciunii carenţa şi pavăza.

şi brusc s-a ivit. o gură de aer (ai fi zis)
sângele ei de pretutindeni şi dintotdeauna. picioarele ei
ca două lungi strigăte ale morţii pe nisip.

şi o precizie cu adevărat înspăimântătoare. până şi zâmbetul.

O pedeapsă de care vor atârna câteva lanţuri sfinte

priviţi vă rog şi înţelegeţi o dată pentru totdeauna 

cine iubeşte cu adevărat ultimele îngrozitoarele resturi: 

ei sunt mântuitorii (îi arăt chiar acum cu degetul) 

dar ce nebuni şi ei şi cu limba la stele
ori plimbându-se în fiecare dimineaţă 

pe câmpia dintre armele ultimei (întotdeauna ultimei) jumătăţi de an. 

ei mai aduc multe laude şi atâtea mari servicii 

şi dumnezeu le va trimite încă o dată pe limbă fluturii - exact pe 

porţiunea neluminoasă a limbii acolo unde lumina este ca întunericul 

şi urletul devine încetul cu încetul 

o pedeapsă de care vor atârna câteva lanţuri sfinte