Iată-ne din nou înaintea unui prag între ani... Încă o zi ne mai desparte de următorul calendar. Încă un final va fi înlocuit cu un nou început, iar noi, ca de fiecare dată, ne uităm în spate şi tragem linie, apoi ne uităm în faţă şi planificăm. E clar că timpul nu mai are răbdare cu noi şi e tot mai grăbit în curgerea sa către eternitate... “Lumea mea” şi are deja 33 de luni! Cu alte cuvinte, la sfârşitul lui martie, împlinim 3 ani!... Vârsta la care începem să ne uităm tot mai curioşi la ce se întâmplă în jur...
Uitându-mă în urmă mă gândesc că aceasta este perioada în care am învăţat poate cele mai multe lecţii. Pentru mine2010 a fost anul în care atât “Lumea mea”, cât şi “Remember pentru un artist” au trecut prin proba focului şi au fost testate la justa lor valoare. Iniţial nu am fost adeptul reţelelor de socializare de gen Facebook sau Tagged… Simpla bănuială că în interiorul acelor site-uri nu poţi găsi decât indivizi care nu au altă ocupaţie decât să-şi exprime trivialităţile şi refulările (mai mult sau mai puţin sexuale) în faţa oricui mă făcea să evit astfel de medii. Nu apreciez genul absolut deloc, iar aceste refulări îmi repugnă şi acum. Căutam alt gen de oameni… Vroiam să “socializez” cu scriitori, cu artişti(reali nu contrafăcuţi!), cu foştii colegi din Radio Romania Tineret, cu oameni cărora le place să citească, să asculte o muzică bună (nu manele!), etc…
Uitându-mă în urmă mă gândesc că aceasta este perioada în care am învăţat poate cele mai multe lecţii. Pentru mine
Primul site care mi-a arătat şi astfel de oameni a fost Tagged, o reţea similară cu omniprezentul (în acea vreme) Hi5, lipsit însă de notorietatea acestuia şi, în concluzie, populat de oameni vii … Apoi, prin intermediul acestuia, am intrat în relaţii cu primul site românesc destinat blogosferei mioritice. Şi aici am intrat cu reticenţă, dar căutând cu o anumită febră, un strop de căldură sufletească, fie ea şi virtuală! Spre deosebire de alte site-uri însă, “Toate blogurile.ro”, m-a convins extrem de rapid. Artizanul acestui proiect, un om pe care nu-l cunosc decât ca “Victor”, mă invita să înscriu “Lumea mea” în universul pe care tocmai îl crea, cu un preţ extrem de avantajos: să public banner-ul lui pe blogul meu. Aşa am ajuns să fac cunoştinţă cu o sumedenie de alte bloguri, toate după alegerea mea! Cu alte cuvinte, mă năşteam în altă lume, cea cu care eram de acord şi care îmi oferea ceea ce vroiam eu să văd. A fost ca atunci când unui orb i s-a redat vederea, dar nu i s-au deschis pur şi simplu ochii, ci mai întâi inima. Nici acum nu-l cunosc personal pe Victor, dar apreciez proiectul pe care l-a dezvoltat şi îi mulţumesc pentru acel moment.
Apoi, la câteva luni, a explodat fenomenul Facebook. Împins oarecum de la spate de poetul Vasile Leac care avea deja prezenţă, am introdus cele două lumi şi în acest mediu. Şi nu regret absolut deloc pentru că, şi datorită acestui fapt, 2010 a fost anul în care am învăţat că şi atunci când cazi te poţi ridica şi poţi continua cu fruntea sus. În acest an am continuat postările pe cele două bloguri, fără să adaug aproape nimic nou, încercând totuşi să diversific oferta literară sau artistică. Aşa cum am afirmat şi în “prefaţa” celor două lumi, fiecare postare am dorit-o şi o consider fie un simplu gest de “La mulţi ani”, fie un “Remember...” pentru fiecare artist sărbătorit sau comemorat. Stau cu “cartea cu feţe” deschisă la lista de prieteni şi număr... Nu sunt nici puţini, nici prea mulţi, dar sunt de calitate! Nu voi înşira nume; prefer să le păstrez pentru mine. Dar vreau să le mulţumesc acestor oameni care îmi sunt aproape: familie, colegi, prieteni, amici, cunoştinţe, oameni care mă cunosc mai mult sau mai puţin, oameni cu care am stat de vorbă mai mult sau mai puţin.
Vă mulţumesc pentru iubire, respect, încurajări, critici, îmbrăţişări, lacrimi, urări, vă mulţumesc pentru că prin voi reuşesc să dau şi eu, la rândul meu, iubire, respect, încurajări...
Iar pentru anul care vine vă doresc să găsiţi atât în “Lumea mea” cât şi în “Remember pentru un artist”, cel puţin tot atâtea prilejuri de evadare în universul cărţilor şi al culturii.
Iar pentru anul care vine vă doresc să găsiţi atât în “Lumea mea” cât şi în “Remember pentru un artist”, cel puţin tot atâtea prilejuri de evadare în universul cărţilor şi al culturii.
Vă doresc multă linişte în suflet, răspunsuri la întrebări, uşi deschise şi Oameni lângă voi!
La mulţi ani, dragi prieteni şi un 2011 cu multă înţelepciune tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu