Tudor George - Ahoe

  Poetul şi rugbyst-ul Tudor George s-a născut la Ulmeni, în judeţul Ilfov, în data de 2 februarie 1926. Poreclit Ahoe, a fost una dintre cele mai originale figuri ale poeziei româneşti din perioada anilor '60 - '80. Era unul dintre boemii generaţiei sale, împreună cu Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă sau Dumitru Ţepeneag.
A debutat în 1957 cu volumul "Legenda cerbului". Scriitor prolific şi cu "versul în vene", cum era caracterizat de poetul Constantin Dascălu, a reuşit să publice în anii '70, 14 volume de poezie, dintre care "Balade singaporene", "Bazarul cu măşti", "Imnuri olimpice" sau "Sub semnul lui Hercule". 
Cea de a doua pasiune a vieţii sale a fost jocul de rugby, Ahoe fiind un foarte bun jucător şi mai apoi antrenor al echipei "Locomotiva Griviţa Roşie". Rugby-ul şi sportul în general, a fost de multe ori sursa de inspiraţie a poeziilor sale. Datorită acestui fapt, în amintirea poetului şi sportivului Tudor George - Ahoe, a fost creat Premiul pentru literatură sportivă care îi poartă numele. S-a stins din viaţă la 12 ianuarie 1992, în locuinţa sa din strada Polonă nr. 115, cu puţin timp înainte de împlinirea vârstei de 67 de ani.  


Stăpânul vorbelor


Al vorbelor trufaş sunt suveran
Şi gândul meu e pentru toate lege,
Se-aşază-n jur cu gestul diafan
Al curtezanelor de lângă rege,

Zâmbesc suav, se-apleacă-n preajma mea
Boltind spinări şi umere golaşe:
Ci, doar clipind din pleoapă, aş putea
S-aleg dulci favorite ca un paşe!

Cu pas plutit alunecă prin jur
Ca flori de lotuşi mari pe ape line,
Nemărginit de dragi, fără cusur,
Cu tandre reverenţe, lungi feline,

Flambând din braţe danţă valuri dulci
Şi văluri nevăzute înfioară,
Pe-a căror pânză firavă să-ţi culci
Sufletul proaspăt, inima uşoară,

Pe fire delicate de paingi
Îţi ţes în jur meşteşugită plasă
A cărei boare numai de-o atingi
Că-ţi şi vrăjeşte pleoapa somnoroasă.

De farmec mult, se-nceaţă ochiul greu
Şi de acele danţuri nu mai scapă
Sub bolte de cristal, precum Nereu,
Te prăbuşeşti sub fastuoasa apă.

Al braţelor şi-al pulpelor alint
Şi-a rozelor satenuri şi mătăsuri,
Un farmec de beteală şi argint
Desfăşură-n timpane şi pe văzuri,

Sub volbura acestor nimfe moi
Şi palide meduze răvăşite
Din ranguri, flasc, te-afunzi ca un moroi
Şi dansul lor copleşitor te-nghite...

Curând pe creştet îţi va sta un crab
– Ca o coroană ce se ofilise-
Şi ochiul tău de visător nabab
Se vor topi ca scoicile deschise.

Vei rătăci prin magicul polip
Prin negura de ape şi meduze,
Prin pătimaşe nimburi de nisip
Ca stridia, cu perlele pe buze.

Iar mâna ta
– neptunian trident –
Târziu de sub uitări, tânjind să scape,
va flutura prin tot oceanul lent
ca o eşarfă de mărgean,
sub ape...




Heraldicul supremul simbol H


Heraldica acestor suple bări,
C-un Haş fantastic
- treaptă, scară-n Cer! -
Ţi-o-nchin,
clarvăzătorule Homer, -
Ce-ai treptuit
pe marile-ntrebări!

Şi-n Tine-i treapta
- brav Hercul -
ce-o sper!
Ţie-Ţi-nchin rugbystele serbări,
Sub scutul Tău
- placat pe depărtări -
Cu Haşul tău, înscris de-un guliver!

Suprem
- cum organistul la pupitru -
Voi mai păşi-n arena sacră,
pentru
A celebra
- Eu, Marele Arbitru -
La Templul-Nostru,
soarele din centru?

Pun în balanţă braţele-auster,
Spre Poarta-lui-Hercul
şi-a lui Homer!




Sub scutul lui Hercule


Orgolii stepe mintea nu-mi devoră,
Nici port blazon de sumbre evocări:
Cu şerpi, grifoni, spaimoase-ntruchipări,
Cu crini funeşti, perversa mandragoră!

Aspir la o heraldică majoră -
Monumental înscrisă peste zări:
Acest portal celest de suple bări,
Sub care îmi petrec sportiva oră!

Fereastra-n cer, menită să m-absoarbă!

Pe stadion se-nalţă uriaş
- Gigantă treaptă-n astre -
suplul Haş
Înscris pe-azur şi mătăsoasa iarbă -
Un Haş suprem, cât scutul lui Hercule!

Mă leagă, de-acest semn,
isprăvi destule!