Francisc Zolta

Bătăi la poarta raţiunii
(eseu satiric)

Bate mileniul trei la uşa Terrei, încet dar sigur...
Mă bate gândul că nu se va schimba nimic...
Bate vântul prin multe minţi zise ilustre...
Se bat pe umăr, postelectoral, cei care au reuşit să mintă...
Bat câmpii apoi despre onoare, cinste, morală...
Bate judecătorul în masă: "Linişte-n sală!"...
Inima inculpatului începe să bată ritmic...
Avocatul bate apropo-uri: sărăcie, şomaj, disperare...
Se bat copiii străzii pentru aurolacul cel de toate zilele...
Bate obosită inima aşa-zisei clase de mijloc...
Unii se bat pentru scaunul cel mai înalt...
Bate vântul prin buzunarul celui care a muncit de-o viaţă...
Se bate cu cărămida-n piept cel ce o viaţă a furat...
O haită de câini se bat, nici ei nu ştiu pentru ce...
Bate clopotul unei biserici, de undeva, din depărtare...
O haită de politicieni se bat, dar ei ştiu pentru ce...
"Bată-i Dumnezeu, să-i bată!", auzi la un colţ de stradă...
A fost bătut recordul mondial la demagogie...
Bate antreprenorul cuiele într-un sicriu auster...
Mă bate gândul că suntem cam bătuţi de soartă!...


Aştept arbitrul

Doar cu un ochi privind spre luna tremurândă
prin picuri de vânt mă bate ploaia de fier
amintiri ce revin şi se duc precum valul
ce spală spinarea rechinilor ce stau la pândă
o clipă doar clipa eternă atât le mai cer
cu celălalt ochi pironit spre soare-răsare
prin fulgi de raze mă mângâie vântul de aramă
vise ce-au fost şi vor fi precum cerul
martor al molimilor din care se moare
o voce, doar vocea o mai aud cum mă cheamă
cu ochii-nchişi încerc să simt lumina din jur
prin stropi de umbră mă bate soarele încins
cuptor al somnului precum pământul
din viitor trecutul încercând să-l fur
aştept arbitrul să spună cine a învins.


Versificaţie abstractă

Licurici survolând câmpuri de lut
Pereţi nezidiţi cu fundaţia din nori
Spectator orb la un spectacol mut
Corb solist în corul de privighetori.

Prinţul moştenitor născut fără tată
Peştişorul de aur în canalul colector
Medic ce n-a vindecat niciodată
Criminal transformat în anchetator.

Voci răguşite din difuzoare fidele
Vulcani stinşi ce erup în curcubee
Galaxii sfărâmate în stinse candele
Pygmalion părăsit de a lui Galatee.


Metamorfoze

Suntem captivi în metamorfoze,
totul în jurul nostru se transformă:
râsete vesele de copii în nevroze,
costumul de mire în uniformă,
nevestele în foste,
prietenii în foşti,
cerul senin într-o perdea de smog,
agricultorii în comandanţi de oşti,
bărbaţi în femei,
televizorul în drog,
strigăte disperate în şoapte,
şi ziua în noapte.


Coşmar

Rătăceam pe cărarea dintre demoni şi îngeri,
m-au împins de la unul la altul râzând de mine.
Aştept acum doar clipa acelei înfrângeri
când sufletu-mi va fi scăldat în zări senine.

Apoi sleit şi îmbrăcat într-o veche armură
mă zbat şi mă feresc de săgeţi otrăvite,
cu pieptul zdrobit de o morbidă ură
alerg, dar mlaştina într-o clipă mă-nghite.

În jur, pădurea deasă e mistuită de lavă,
vulcanul fioros cu lacrimi de foc plânge,
oraşul, cândva viu, s-a transformat în enclavă,
iar norii par a fi, doar pete mari de sânge.

Îngrozit, mă-ntind către o salvatoare mână
ce parcă se coboară din regatul ceresc,
din depărtări aud cum suav, îmi şopteşte o zână
să mă las dus de val... şi asudat, mă trezesc.