Jean Giraudoux

S-a născut la 29 octombrie 1882, la Bellac, într-o familie modestă. Era fiul perceptorului Léger Giraudoux şi a soţiei acestuia, Anne, născută Lacoste. La botez a primit numele de Hippolyte-Jean. Originea modestă nu l-a împiedicat să facă studii strălucite. Învaţă la şcoala primară din oraşul natal, apoi Jean Giraudoux urmează cursurile liceului din Châteauroux, iar din anul 1900, îşi continuă studiile la Liceul Lakanal, din Paris. Între anii 1903 – 1905, Jean Giraudoux urmează studiile la Şcoala Normală Superioară, unde optează pentru studii germanice. La absolvire, a reuşit primul. Cunoaşterea temeinică a Germaniei, a literaturii sale şi a sufletului german i-a permis realizarea unor opere literare profunde: Siegfried et le Limousin, Siegfried, La Guerre de Troie n'aura pas lieu, Ondine.

Călătoreşte în Germania (profesor la o curte princiară), în America (lector la Universitatea Harvard), frecventează mediile literare pariziene. În anul 1909, publică primul său roman, Les Provinciales.
În anul 1910, îmbrăţişează cariera diplomatică, în urma unui concurs primeşte funcţia de viceconsul. Jean Giraudoux activează în cadrul Ministerului de Externe. În această perioadă a publicat o singură cartte: L’École des Indifférents, în anul 1911.
În anul 1914, la izbucnirea Primului Război Mondial, este mobilizat cu gradul de sergent, iar pe front este rănit în două rânduri, fiind citat prin ordine de zi. Primeşte Legiunea de Onoare. În anul 1916, este trimis în Portugalia şi în Statele Unite ale Americii, în calitate de instructor militar. Amintirile din război îi inspiră scrierea a trei opere, în aparenţă uşoare, dar, mai ales, pudice: Lecture pour une Ombre (1917), Amica America (1919) şi Adorable Clio (1920).
În 1918, se căsătoreşte, iar în anul 1919, îşi reia cariera diplomatică, accedând la Quai d’Orsay, în posturi înalte.
În privinţa scrierilor literare, în anul 1919 vede lumina tiparului lucrarea eroi-comică Elpénor, în care se narează războiul troian[6]văzut prin ochii unui soldat obişnuit. În Amica America, Giraudoux îşi narează impresiile despre continentul american. În Adorable Clio, sunt redate amintiri din războiul abia încheiat.

În 1921, îi apare romanul Suzanne et le Pacifique, iar în anul 1922, romanul Siegfried et le Limousin. Din romanul Siegfried et le Limousin, ulterior extrage o piesă, care este net superioară romanului: Siegfried. Juliette au pays des hommes (1924), Bella (1926), roman inspirat din realitate, Simon le Pathétique (1926), Églantine (1927) sunt romanele pe care Jean Giraudoux le-a publicat, în continuare.
În 1928, leagă o strânsă prietenie cu actorul Louis Jouvet, care va deveni sfătuitorul său în domeniul teatrului. De atunci înainte, Jouvet va monta şi va juca, aproape în fiecare an o nouă piesă scrisă de Giraudoux. Între 1928 şi 1939, Jean Giraudoux scrie mai multe piese pentru Compania teatrală Jouvet: Siegfried (1928), Amphytrion 38, piesă inspirată din mitologia greacă, apărută în 1929, Judith, piesă inspirată din Vechiul Testament, apărută în 1931, Intermezzo (1933), unde Giraudoux scoate în evidenţă poezia vieţii de fiecare zi, Tessa, o adaptare a romanului scriitoarei engleze Margaret Kennedy, apărută în 1934, Supplément au voyage de Cook (1935), La Guerre de Troie n’aura pas lieu (1935), pledoarie convingătoare contra războiului, Électre (1937), tragedie, în care autorul tratează conflictul dintre Electra, doritoare a unei dreptăţi absolute şi regele Egist, care doreşte să se facă dreptate, ţinând seama de contingenţe. Autorul îşi manifestă solidaritatea faţă de toţi oamenii care luptă împotriva fatalităţii. În anul 1939, apare piesa Ondine, inspirată din miturile nordice.

Jean Giraudoux moare, potrivit versiunii oficiale, ca urmare a unei otrăviri alimentare, dar, cel mai probabil, ca urmare a unei pancreatite, la 31 ianuarie 1944, fără să fi trăit eliberarea Franţei de sub ocupaţia nazistă.
La câteva zile după înmormântare, care a avut loc la 3 februarie 1944, în cavoul provizoriu al cimitirului Montmartre, se zvoneşte că Jean Giraudoux ar fi fost otrăvit de Gestapo. Louis Aragon reia ştirea, la 20 septembrie 1944, după eliberarea Parisului.




Jean Giraudoux - Cantarea Cantarilor