S-a născut la Vatra Dornei, la 1 februarie 1953, dar a ajuns rapid la Arad, unde s-a stabilit definitiv, după studiile liceale la colegiul "Elena Ghiba Birta" şi după absolvirea facultăţii de Filologie la Timişoara.
Este membru al cenaclului literar "Luceafărul" din Arad, unde, după o perioadă de intensă activitate literară, a fost aleasă ca preşedinte al cenaclului şi moderator al şedinţelor. dar, din 1992, obligată de problemele profesionale, a frecventat mai rar întâlnirile cenacliştilor, chiar dacă nevoia de a scrie nu s-a stins.
Poetă de o nobleţe aparte, Violeta Mureşan Diaconescu, a abordat cu convingere tonuri lirice noi; o anume sensibilitate feminină la frumos, la fericire, se regăseşte într-o formă lipsită de constrângeri care transformă poemul într-o construcţie rapidă, capabilă să ţină în echilibru un cerc mai larg de sentimente, impresii şi năzuinţe. Rarefierea, aparentă, se dovedeşte aptă să concentreze metaforele obligate să se sprijine reciproc.
A debutat în perioada studenţiei, şi a publicat în reviste literare ca "Orizont" din Timişoara, "Tribuna" din Cluj Napoca şi "Transilvania" din Sibiu. Atât poemele cât şi studiile literare mai ample, ale poetei, mărturisesc o sensibilitate lirică extinsă prin cultură.
Culoarea ploii
Într-o zi
de început
al primăverii
sau de toamnă
târzie,
de la firul
crud,
sau de la frunza
veştejită,
voi afla
(poate)
culoarea ploii.
Râul
Brusc,
nezăgăzuit,
un râu şi-a oprit cursul.
Deodată,
dincolo de infinit
a apărut un râu...
fără izvor.
Primăvară
Casa ta
e în calea vântului
şi-n "V"-ul din zborul
cocorilor.
Chiar dacă vântul
s-a obişnuit
- de-o vreme -
s-o ocolească,
va mai veni
o primăvară.
Sprijin
Cheamă-ţi primăvara
în ajutorul
vorbelor de sfârşit,
cu mireasmă
de flori albe.
O floare
Când
nu-ţi vor mai ajunge
cuvintele
să-mi spui
că mă iubeşti,
dăruieşte-mi
o floare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu