Tennessee Williams

Pe numele său adevărat Thomas Lanier William, viitorul dramaturg s-a născut în Columbus, Mississippi. În 1914 şi-a început cariera artistică, publicându-şi primul text literar în 1939.
După multe întreruperi, a reuşit în cele din urmă să absolve Universitatea din Iowa. După aceea a colindat prin Chicago, New Orleans, Los Angeles şi New York, propunându teatrelor piesele sale. Între 1940 şi 1942 a lucrat ca scenarist pentru studiorile de film MGM.
Consacrarea scriitorului a avut loc în 1944, odată cu premiera piesei „Menajeria de sticlă", la Chicago.



În 1947 Tennessee Williams a primit Premiul Pulitzer pentru piesa „Un tramvai numit dorinţă", care s-a bucurat de un succes răsunător şi care de atunci este reprezentată neîncetat în teatrele din lumea întreagă.



În anul 1955 dramaturgul a câştigat încă o dată aceeaşi prestigioasă distincţie, cu piesa „Pisica pe acoperişul fierbinte". În această perioadă s-au realizat şi numeroase ecranizări ale pieselor sale, multe dintre ele devenind, de-a lungul anilor, filme celebre.



Au urmat multe alte scrieri, printre care proză scurtă şi poezie, şi încă două piese de forţă, foarte atrăgătoare pentru regizorii de teatru şi film: „Dulcea pasăre a tinereţii" în 1959 şi „Noaptea iguanei" în 1962. Lor li se adaugă unele piese mai puţin cunoscute şi peste 70 de piese într-un act.



În 1975, marele dramaturg publica „Memorii ale unui bătrân crocodil", volum în care se dezvăluia ca scriitor şi ca om, fără a se ascunde în spatele convenţiilor.
În universul conturat în toate scrierile lui Tennessee Williams, unul dintre cei mai importanţi dramaturgi din secolul XX, considerat adesea cel mai mare dramaturg american din toate timpurile, domină dramele omului modern: alienarea, singurătatea, eşecul, sexualitatea refulată.



În toate piesele de teatru se simte ecoul unor elemente biografice din traseul, marcat de excese, al autorului. Printre ele, hedonismul şi scepticismul, care l-au condus spre consumul excesiv de alcool şi droguri.
La 24 februarie 1983, dramaturgul s-a stins în apartamentul său dintr-un hotel de lux din New York.



Camino Real
-fragment-

CEA DE-A NOUA RĂSPÎNTIE

Abdullah se îndreaptă în goană spre hotel, fluturînd torţa în mină. Se aude un zumzet uşor şi îndepărtat. Marguerite des¬chide ochii miraţi. Caută spre cer. Odată cu zumzetul, se aude şi o bătaie de tobă, înfundată, ca bătaia unor inimi neliniştite.

MARGUERITE Jacques ! Se aude ceva, sus pe cer!
JACQUES Cred că ceea ce auzi tu ...
MARGUERITE(cu emoţie crescândă): Da' de unde, e un avion, un avion mare, uite, văd luminile!
JACQUES Vreun foc de artificii, cară.
MARGUERITE Taci! Ascultă!(Stinge lumânarea, ca să vadă
mai bine cerul întunecat. Se ridică scrutând bolta.)
- Îl văd! Iată-l! Acolo! Se-nvârte deasupra noastră!
LADY MULLIGAN Raymond, Raymond, şezi jos, te-ai congestionat la faţă!
CLIENŢII HOTELULUI(replicile se suprapun):
— Ce s-a-ntîmplat ?
— El FUGITIVO!
— EL FUGITIVO ! EL FUGITIVO!
— Repede, adu-mi bijuteriile din seiful hotelului!
— Schimbă un cec!
— Pune cîteva lucruri într-un geamantan! Eu aştept aici!
— Dă-le încolo de bagaje, avem la noi banii şi actele!
— Unde-i acum?
— Acolo, acolo!
— Se îndreaptă spre pământ!
— Să plec aşa?
— Da, aşa, oricum, pleacă oricum, pleacă!
— Raymond, te rog !
— Ah, iar s-a ridicat!
— Ah, s-a...
- Şşşt! Domnule Gutman!
Gutman apare în prag. Ridică mâna ca pentru o comandă.
GUTMAN Semnele apărute pe cer nu trebuiesc luate drept minuni.
Vocile se potolesc numaidecât.
Doamnelor, şi domnilor, vă rog să luaţi loc.
Toţi îşi reiau locurile la mese; tacâmurile sunt mânuite cu stângăcie. Paharele sunt duse la gură, dar respiraţiile, amplificate de emoţie, se aud din ce în ce mai puternic, şi bătaia tobei însumează bătăile inimilor speriate. Gutman coboară în piaţă,strigând furios către ofiţer.
- De ce nu mi s-a spus că soseşte El Fugitivo?
Toţi ca unul se năpustesc în hotel, reîntorcându-se imediat cu ce-au putut aduna în grabă. Marguerite se ridică, dar rămîne ca împietrită.
Se aude avionul aterizând zgocmotos în uruit de frâne, aruncând fulgere de lumină multicoloră. Câţiva pasageri abia sosiţi se apropie de scenă, venind din sală, precedaţi de hamali cu şepci roşii care cară bagajele.
PASAGERII:
— Ce voiaj încântător !
— Ce peisaj minunat!
— Ce repede a trecut vremea!
— Singurul mod de a călători! etc, etc.
Un bărbat în uniformă — Pilotul — intră în piaţă cu un megafon.
PILOTUL(la megafon): Călătorii de pe Fugitivo! Rugăm călătorii de pe Fugitivo să se grăbească de îmbarcare! Adunarea în colţul de nord-vest al pieţii!
MARGUERITE Jacques, este El Fugitivo, lucrul neprevăzut de care ai auzit azi
după-masă!
PILOTUL Pasagerii care se îmbarcă pe El Fugitivo sînt
rugaţi să-şi prezinte biletele şi actele. MARGUERITE A spus: „pasagerii care se îmbarcă" !
PILOTUL Pasagerii care se îmbarcă pe El Fugitivo sînt rugaţi să se prezinte imediat la controlul vamal.
MARGUERITE(surâzând forţat): De ce stăm fără să facem nimic?
JACQUES(cu grandilocvenţă italienească): Che cosa possai fare!
MARGUERITE Mişcă-te, mişcă-te, fă ceva!
JACQUES Ce?
MARGUERITE Du-te acolo, întreabă, află!
JACQUES Habar n-am ce înseamnă asta!
MARGUERITE Eu ştiu, îţi spun eu! E o şansă de a scăpa din locul ăsta îngrozitor. JACQUES Forse, forse, non so!
MARGUERITE E o şansă de scăpare şi nu vreau s-o pierd!
PILOTUL Ici la Douane! Controlul vamal, aici.
MARGUERITE Control vamal! Pentru bagaje! Dă fuga la mine în cameră! Uite cheile! Ia un geamantan şi bagă în el ce poţi, bijuteriile, blănurile, dar grăbeşte-te! Vite, vite, vite! Nu cred s-avem prea multă vreme ! Vezi, toţi se ...

Pasagerii care vor să plece se înghesuie în jurul biroului şi al mesei.

- Toţi cer bilete! Locurile sînt desigur limitate. De ce nu faci ce-ţi spun? (Se repede spre un bărbat care are o ştampilă şi un teanc de bilete.) Monsieur ! Senor! Pardonnez-moi! Vreau să plec, să plec de-aici! Daţi-mi un bilet!(imperturbabil): Numele, vă rog ! Mademoiselle ... Gautier ... eu însă ... Gautier? Gautier? N-avem Gautier pe listă. Nu sînt pe listă! Bine dar eu ... călătoresc sub alt nume.
Prudence şi Olympe ţîşnesc din hotel, pe jumătate îmbrăcate, târâindu-şi blănurile după ele. Între timp Kilroy încearcă să facă rost de bani cărând geamantane. Tumultul creşte, punctat din când în când de tunetul instrumentului de percuţie. Vameşii şi reprezentanţii autorităţilor locale sunt interpretaţi de oameni purtând măşti groteşti şi demonice. Geamantanele sunt azvârlite încolo şi-ncoace, desfăcute, mărfurile de contrabandă confiscate, se fac arestări, călătorii protestează, ameninţă, mituiesc, stăruie, se roagă; scena permite improvizaţii.
PRUDENCE Mulţumesc lui Dumnezeu că m-am trezit!
OLYMPE Mulţumesc lui Dumnezeu că nu dormeam!
PRUDENCE Ştiam că nu era programat, dar îmi închipuiam c-o s-avem timp să ne punem corsetul!
OLYMPE Ia te uită cine încearcă să plece! Ştiu precis că n-au loc rezervat.
PILOTUL (adresîndu-se Margueritei): Sub ce nume sunteţi trecută, Mademoiselle? Vă rog nu faceţi lumea să aştepte!
MARGUERITE M-am zăpăcit! Jacques! Sub ce nume ai rezervat locul?
OLYMPE N-a rezervat nici un loc.
PRUDENCE Eu mi-am rezervat!
OLYMPE Şi eu mi-am rezervat loc!
PRUDENCE Eu sunt la rând!
OLYMPE Nu împinge, vrăjitoareo!

....................................................................................
(fragment tradus în limba română de Dana Crivăţ)