Poet, eseist, memorialist, ziarist, critic de artă, traducător, diplomat, profesor universitar, ŞTEFAN BACIU s-a născut la 29 octombrie 1918, ca fiu al profesorului Ioan Baciu şi al Elisabetei Baciu, născută Sager.
Cursurile liceale le urmează la liceul “Andrei Şaguna” din Braşov, avându-i ca profesori pe Emil Cioran (logică şi filosofie), Octav Şuluţiu (limba franceză), Ioan Baciu - tatăl poetului (limba germană).
Debutează în anul 1933 în revista “Răboj” cu poezia “Eu”, care îi apare tradusă în limba germană în revista “Klingsor”, în acelaşi an. Pentru volumul său de debut, “Poemele poetului tânăr”, primeşte în anul 1935, la vârsta de 17 ani, “Premiul scriitorilor tineri” al “Fundaţiilor regale”.
Între anii 1937-1941 urmează cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti, luându-şi licenta în drept în anul 1941.
În perioada 1938-1946 este redactor la reviste din Bucureşti, ca “Universul literar” - redactor al rubricii “Cântece noui”, unde debutează, printre altii, Şt. Aug. Doinaş şi Ion Caraion, “Gândirea”, “Rampa”, “Bis”, “Arta nouă” etc.
În aprilie 1945 se căsătoreşte cu Mira Simian, originară din Râmnicu Vîlcea.
În octombrie 1946 pleca, împreună cu soţia sa, în Elveţia, ca ataşat de presă al Legaţiei României de la Berna. Colaborează la reviste literare din Elveţia.
În anul 1949 pleca în America Latină, la Rio de Janeiro - Brazilia, unde este redactor la un important ziar, “Tribuna de Imprensa”. Despre această perioadă din viaţa sa, Ştefan Baciu scrie o carte intitulată “Lavradio 98″ (1982), care a constituit un adevărat “Best-seller”. Călătoreşte într-un mare număr de ţări ale continentului sud-american, în America Centrală şi zona Caraibelor: Argentina, Nicaragua, Peru, Guatemala, Venezuela, Costa-Rica, Santo Domingo, San Salvador, Honduras, Mexic, Cuba, Haiti etc.
Profund cunoscător al literaturii latino-americane, Ştefan Baciu este autorul a două importante antologii: “Antologia poeziei latino-americane” (2 volume, 1974) şi “Antologia poeziei surrealiste latino-americane” (1981).
În anul 1962 este invitat în SUA, ca profesor de literatură hispano-americană la Universitatea din Seattle, iar în anul1964 este invitat şi se stabileşte în Hawaii, ca profesor de literatura hispano-americană la universitatea din Honolulu- Hawaii.
Ştefan Baciu este autorul a peste 100 volume de poezie, memorialistică, eseistică, traduceri şi a peste 5000 de articole si studii, apărute în presa română, germană, franceză, latino-americană, nord-americană, elveţiană.
Ştefan Baciu se stinge din viaţă la Honolulu, la 6/7 ianuarie 1993 (Ziua de Bobotează în Honolulu, respectiv, ziua de Sf. Ion în România).
Ştefan Baciu a fost “Cetăţean de onoare” al oraşului Rio de Janeiro, “Consul de Bolivia” în Honolulu-Hawaii, “Profesor Emeritus” al Universităţii din Honolulu-Hawaii. În anul 1991 i s-a decernat Decoraţia de Onoare a Meritului Cultural cu grad de Comandor de către Ministerul Educaţiei şi Culturii din Bolivia.
Din 1996 este “Cetăţean de Onoare” - Post-mortem- al Nadeşului, localitatea natală a tatălui său.
Café Palheta*
Fostilor mei vecini
Titi si Alexandru Bilciurescu
Cesti de cafea intoarse si uscate
atat din eri ne-a mai rămas.
Cuvintele se intalnesc pe'mperechiate
când din taceri se-aude stins un glas
noi suntem propria-ne stafie
iesim din eri si nu intram în azi
amara-i dulcea gingirlie
când norii-si rup dantelele în brazi
din Honolulu'n piata Lahovary
e-un drum ascuns în alte cesti.
Zadarnic ne mai punem ochelarii
când tac profund cafelele turcesti
*Marca de cafea din Brazilia. Capitanul Palheta
a adus, cel dintai, în Brazilia, clandestin,
primele boabe de cafea.
Elegia sexagenarului adolescent
Ninge cu flori de plumeria peste automobile
bunici sunt azi neuitatele noastre copile
prieteni de eri au plecat la odihna'n morminte
cenuse si plumb cad deavalma peste cuvinte
taifunul istoriei bate crunt prin golite bodegi
la pensie-au iesit boemi si piccoli si regi
numai eu stau singur si mut în port la Antofagasta
si Anzilor albi le privesc sub cerul albastru creasta
curge sangele vremii cu nisipul lumii'n clepsidra
la fiece colt de strada scoate capul o hydra
zadarnic astept în Tegucigalpa tramvaiul 5
departe, la Turnu Magurele, plang ultimele caterinci
duce uraganul în nestire, carti, reviste si manuscrise
am rămas acelasi amestec de Don Quijote si Ulise.
Orient
Sarailii si baclavale, bragagii
tone de halvita si susan
narghilele si halva si gingirlii
barbi cu pasalac si lung caftan
trec iavas-iavas inspre harem cadane
pasa trage cu nadejde din ciubuc
plin de ura, cu priviri pagane
potrivindu-si laba groasa în papuc
corabioare, bigi-bigi, musaca
pungi cu galbeni (aferim!) bacsis
vine'n taina singur Voda la cafea
vocea pasei taie ca un varf de sis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu