Robert Burns

În ciudă

Se vede sărman, ocolit cu dispreţ
Şi fruntea şi-o-nclină — în ciudă?
Dar noi ne mândrim şi-o-nălţăm mai măreţ,
Şi-aceasta doar numai în ciudă!

În ciudă şi numai în ciudă,
În ciuda atâtor mizerii ce sânt,
Nimic nu e rangul decât un cuvânt,
Şi omul e aur — în ciudă!

Cu pâine şi sare, cu coji de mălai
Trăim anevoie — în ciudă!
Nebuni şi mişei se răsfaţă ca-n rai,
Dar om este omul — în ciudă!

În ciudă şi numai în ciudă,
În ciuda averii şi-a tuturor chiar,
Tot omul cel vrednic e mărgăritar,
Oricât de sărac e — în ciudă!

Vedeţi voi pe-acela, el cică-i boier,
Şi ţanţos ce umblă — în ciudă!
Asculte-l toţi proştii şi-nalţe-l la cer,
El tot e-un netrebnic — în ciudă!

În ciudă şi numai în ciudă,
În ciuda podoabei ce-o poartă la piept,
Un om fără zgardă, un om înţelept
Se uită şi râde — în ciudă!

Un rege îl poate-ncărca din prisos
Cu nume şi-onoruri — în ciudă!
Dar vrednic să facă din om ticălos
Nu poate nici dânsul — în ciudă!

În ciudă şi numai în ciudă!
Oricât e de sus şi oricât de semeţ,
Nimic nu-i mai sfânt, şi nimic mai de preţ
Ca mintea şi cinstea — în ciudă!

De-aceea rugaţi-vă Domnului sfânt,
Să lupte tot omul — în ciudă!
Ca mintea şi cinstea să aibă cuvânt
Pe lumea aceasta — în ciudă!

În ciudă şi numai în ciudă,
Veni-va ea vremea înscrisă pe steag.
Când om către om să-şi întindă cu drag
O mână de frate — în ciudă!

Traducere de Ştefan Octavian Iosif