Ismail Kadare

Ismail Kadare este cel mai cunoscut scriitor albanez. În 1992, a câştigat Premiul mondial Cino Del Duca. În 2005, Kadare este câştigătorul inaugural al Premiului Internaţional Man Booker.
De mai multe ori nominalizat la Premiul Nobel şi tradus în zeci de limbi, Ismail Kadare este una dintre cele mai puternice voci ale literaturii europene contemporane. Autorul s-a născut la 28 ianuarie 1936 în Albania, a absolvit Filologia la Tirana şi şi-a continuat studiile la Institutul de Literatură Maxim Gorki din Moscova. A debutat la optsprezece ani cu un volum de poezie, "Inspiraţii juvenile", căruia îi urmeaza în 1957 un al doilea, "Visări". Trecerea la proză o face în 1963 cu romanul "Generalul armatei moarte", care-i aduce notorietatea internaţională. În anii următori continuă să publice romane şi numeroase volume de povestiri, dobândind o reputaţie greu de egalat în lumea literară: "Cetatea" (1970), "Tunetele ploii" (1970), "Cronică în piatră" (1971), "O capitală în noiembrie" (1974), "Amurgul zeilor stepei" (1976), "Iarna marii însingurări" (1977), "Aprilie spulberat" (1978), "Podul cu trei arcade" (1978), "Palatul Viselor" (1981; Humanitas Fiction, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, "Concert la sfârşitul toamnei", (1988). În 1990 Kadare primeşte azil politic în Franţa şi până în 2001 locuieşte la Paris. În tot acest timp publică romane - "Piramida" (1991), "Umbra" (1994; Humanitas Fiction, 2008), "Spiritus" (1996), "Florile îngheţate din martie" (2000), "Fiica lui Agamemnon" (2003), "Succesorul" (2003), "Vremea nebuniei" (2005) -, eseuri, memorialistică, precum şi cartea-document "Moartea care ne-a unit" (1998), despre evenimentele tragice din fosta Iugoslavie. În 2001 Kadare se întoarce în Albania. Pe lângă numeroase alte premii şi distincţii literare, autorul este recompensat în 2005 cu prestigiosul International Man Booker Prize, aflându-se pe lista nominalizaţilor alături de Philip Roth, Günter Grass, Doris Lessing, Ian McEwan, Muriel Spark şi Gabriel García Márquez.


* Fragment din romanul Palatul viselor, editura Humanitas, 2007, trad. din limba albaneză de Marius Dobrescu

Interpretarea


Mult mai repede decât se aştepta, înainte ca primăvara să-şi facă simţită prezenţa (el crezuse că primăvara aceea, ba chiar şi vara avea să le petreacă la Selecţionare), înainte, deci, de schimbarea anotimpului, Mark-Alem fu transferat la Interpretare.
Într-o bună zi, înaintea pauzei de dimineaţă, fu anunţat să se prezinte la biroul directorului general. Dar de ce? întrebă el, după care regretă, pentru că i se păru că pe chipul curierului apăruse un zâmbet ironic. Era clar că la Tabir Saray nu se puneau asemenea întrebări.
În vreme ce străbătea coridorul, prin cap îi treceau tot felul de gânduri negre. Oare nu făcuse vreo greşeală? Sau poate că se trezise vreun sărăntoc dintr-o provincie îndepărtată a imperiului să bată la uşile tuturor şefilor, reclamând că visul lui fusese aruncat pe nedrept la coş? Încercă să-şi amintească visele din ultimele zile pe care le trecuse, cu mari îndoieli, la "neimportante", dar nu-i venea nici unul în cap. Dar poate că nu pentru asta îl chemau. Poate că era cu totul altceva, aşa cum se întâmplă de obicei: te caută pentru ceea ce te aştepţi mai puţin. Dezvăluise cuiva vreun secret al Palatului? De când începuse munca aici nu se întâlnise cu nici un prieten. Întrebând pe coridoare cum să ajungă la direcţiune, fu din ce în ce mai sigur că mai trecuse o dată pe acolo. Într-un rând i se păru că se înşală, pentru că holurile clădirii semănau teribil între ele, dar când, în cele din urmă, se trezi în camera cu sobă de mangal unde, în spatele mesei de lemn, stătea omul cu faţa prelungă, care privea neîncetat spre uşă, se convinse că birourile direcţiunii generale erau chiar acelea în care fusese în prima zi de muncă la Tabir Saray. Ocupat până peste cap, uitase complet de existenţa omului din faţa sa, ba chiar nici în momentul acela nu ştia ce funcţie are la Tabir Saray cel care-i aprobase angajarea acolo. Era unul dintre numeroşii directori-adjuncţi sau, poate, chiar directorul general?
În picioare, complet abulic de emoţie, Mark-Alem aştepta ca directorul să i se adreseze. Dar ochii funcţionarului fixau în continuare uşa şi, deşi îi ştia de-acum meteahna, tânărul crezu pentru o clipă că trebuia să mai vină cineva înainte de a i se comunica pentru ce fusese chemat. În cele din urmă, directorul îşi dezlipi privirea de la uşă.
- Mark-Alem, spuse el aproape în şoaptă.
Tânărul simţi sudori reci pe spinare. Nu ştia ce să facă, să-i spună "vă rog", sau "eu sunt", sau poate altceva, ori să aştepte fără un cuvânt acolo unde se afla. Acum era convins că-l chemaseră pentru ceva rău.
- Mark-Alem, repetă directorul, după cum ţi-am spus când ai venit, ne eşti simpatic.
O, doamne, îşi zise Mark-Alem. Din nou fraza aceea ciudată pe care crezuse că n-o s-o mai audă niciodată.
- Ne eşti simpatic, continuă funcţionarul, şi din acest motiv, de azi înainte ai să treci la Interpretare.
Mark-Alem simţi cum îi bubuie urechile. Privirea i se opri involuntar pe soba de mangal din mijlocul camerei, al cărei jăratic, pe jumătate acoperit cu cenuşă, părea că-i surâde batjocoritor asemenea oamenilor care zâmbesc cu ochii mijiţi. Era acelaşi jăratic care arsese scrisoarea lui de recomandare în ziua aceea de neuitat în care pusese pentru prima oară piciorul acolo.
- Ai dreptate să nu fi prea entuziasmat, auzi Mark-Alem vocea celuilalt şi-şi spuse: ce-i cu mine?
Realitatea era că nu simţea nici o bucurie, totuşi trebuia să-i mulţumească, cu atât mai mult, cu cât intrase în biroul acela plin de teamă. Dădu să zică ceva, dar vocea oficialului îl întrerupse:
- Faptul că nu te bucuri arată că ai înţeles bine răspunderea noii tale munci. Interpretarea este considerată, pe drept cuvânt, creierul Palatului; aici salariul este mai mare, dar şi munca e mai grea. Uneori va trebui să stai peste program şi, în plus - iar ăsta este lucrul cel mai important -, acolo ai mai multe responsabilităţi. Totuşi, trebuie să apreciezi favoarea pe care ţi-o facem. Să ţii minte că la Tabir Saray drumul spre vârf începe de la Interpretare.
Acesta a fost momentul în care îşi întoarse pentru prima oară ochii spre Mark-Alem, evitând totuşi să-l privească în faţă.
Drumul spre vârf începe la Interpretare, îşi aminti el vorbele directorului. Tocmai se pregătea să spună că poate nu e potrivit pentru o muncă atât de grea cum este interpretarea viselor, când omul din faţa lui, parcă ghicindu-i gândul, îi ieşi în întâmpinare:
- Interpretarea viselor este o muncă dificilă. Ba chiar foarte dificilă. Ea nu are nimic de-a face cu sensurile banale care se dau în popor viselor: şarpele e de rău, coroana, de bine, şi aşa mai departe. Şi nici cu cărţile populare care explică visele. La Palat, interpretarea este mult, mult peste toate acestea. Aici operează altă logică, alte simboluri şi alte sensuri.
Cu atât mai nepregătit sunt eu pentru asta, vru să-i spună Mark-Alem. El se temuse ştiind că va avea de-a face cu simbolurile tradiţionale, darămite când era vorba de altele necunoscute. Încercă, în cele din urmă, să zică ceva, dar celălalt îl întrerupse din nou:
- O să mă întrebi cum vei şti să foloseşti cheile interpretării. Nu-ţi fie frică, fiule, o să înveţi şi încă repede. Asemenea ţie, cu teamă şi fără să aibă încredere în forţele lor, au început toţi cei care sunt astăzi crema Interpretării. Două săptămâni, maximum trei, or să-ţi ajungă ca să înveţi. Şi apoi, şi-i făcu un semn să se apropie, iar Mark-Alem făcu un pas spre masă, nici n-ai nevoie de mai mult. Ba chiar este rău să ai prea multe informaţii, pentru că există riscul să-ţi faci treaba mecanic. Interpretarea este în primul rând o muncă de creaţie. Nu trebuie exagerat cu învăţatul unor reguli şi simboluri. Important este să ştii câteva principii, ca la algebră. Şi nici acelea nu sunt bătute în cuie, altfel munca nu ar avea nici o raţiune. Arta celor care interpretează visele începe acolo unde se sfârşeşte rutina. Cea mai mare atenţie trebuie să i-o acorzi interacţiunii dintre simboluri. Şi un ultim sfat: toată activitatea de la Tabir Saray constituie un mare secret, dar Interpretarea este secretul-secretelor. Nu uita asta. Şi acum du-te să-ţi iei în primire noul post. Cei de acolo te aşteaptă. Succes!