Molière: 387 ani de la nastere

Jean-Baptiste Poquelin, cunoscut mai bine ca Molière (15 ianuarie 1622 – 17 februarie 1673), a fost un scriitor francez de teatru, director şi actor, unul dintre maeştrii satirei comice.
Fiu de Tapissier du Roi ("Tapiţer al Regelui"), Poquelin şi-a pierdut mama din copilărie. A fost admis la prestigiosul Collège de Clermont iezuit, pentru a-şi completa studiile. Există multe poveşti despre timpul petrecut la colegiu: se spune că tatăl său a fost foarte exigent în privinţa sa, că l-ar fi întâlnit pe Prinţul de Conti sau că ar fi fost elev al filozofului Pierre Gassendi, dar niciuna dintre acestea nu par a fi veridice.
Este sigur, însă, că Poquelin a fost un prieten apropiat al abbéului La Mothe Le Vayer, fiu al lui François de La Mothe-Le-Vayer, în anii pe când abbé-ul edita lucrările tatălui său, şi a fost sugerat că Poquelin ar fi fost influenţat de către acestea. Printre primele sale lucrări a fost traducerea (astăzi pierdută) a De Rerum Natura de filozoful roman Lucretius.
Când Poquelin a ajuns la 18 ani, tatăl său i-a predat titlul de Tapissier du Roi, şi oficiul asociat de valet de chambre, ceea ce-l aducea în contact frecvent cu regele. Se pretinde că Poquelin ar fi absolvit dreptul la Orléans în 1642, însă există unele dubii în această privinţă.
În iunie 1643, împreună cu iubita sa Madeleine Béjart, cu un frate şi o sora a acesteia, a fondat compania teatrală sau trupa L'Illustre Théâtre, care a falimentat în 1645. În această perioadă şi-a asumat pseudonimul Molière, inspirat de numele unui mic sat din sudul Franţei. Eşuarea companiei l-a forţat să stea câteva săptămâni la închisoare pentru datoriile acumulate. A fost eliberat cu ajutorul tatălui său şi, însoţit de Madeleine Béjart, a plecat într-un tur al satelor drept comedian voiajor. Această viaţă a durat 14 ani, timp în care a jucat iniţial alături de companiile lui Charles Dufresne, creându-şi ulterior propria sa companie. În cursul călătoriilor sale, l-a întâlnit pe prinţul de Conti, guvernatorul provinciei Languedoc, care a devenit sponsorul său, numind compania sa după acesta. Prietenia sa avea, însă, să se termine mai târziu, când Conti s-a alăturat inamicilor lui Molière în Parti des Dévots.
În Lyon, Mme Duparc, cunoscută ca la Marquise, s-a alăturat trupei. La Marquise era curtată, zadarnic, de Pierre Corneille, devenind mai târziu iubita lui Jean Racine. Racine i-a oferit lui Molière tragedia sa Théagène et Chariclée (una dintre primele lucrări pe care a scris-o după părăsirea studiilor sale teologice), dar Molière nu a interpretat-o, deşi l-a încurajat pe Racine în a-şi continua cariera artistică. Se spune că după puţin timp Molière a devenit foarte nervos pe Racine, când i-a fost spus că prezentase în secret tragedia sa şi companiei Hôtel de Bourgogne.
Molière a ajuns la Paris în 1658 şi a jucat la Louvre în tragedia Nicomède a lui Corneille şi în farsa Le docteur amoureux (Doctor îndrăgostit), înregistrând ceva succes. A primit titlul de Troupe de Monsieur (Monsieur era fratele regelui) şi cu ajutorul acestuia, compania sa s-a alăturat unei companii italiene faimoase pe plan local ce juca Commedia dell'arte. S-a stabilit cu fermitate la teatrul lor, Petit-Bourbon, unde pe 18 noiembrie 1659 a oferit premiera piesei Les Précieuses ridicules (Preţioasele ridicole), una dintre capodoperele sale. Aceasta a fost cu certitudine prima sa încercare în a batjocori anumite manierismuri şi afectări comune la acea vreme în Franţa.
A fost Molière, cu siguranţă, care a materializat conceptul că satira castigat ridendo mores (critică obiceiuri prin umor) uneori confundat cu un proverb latin autentic. Stilul şi conţinutul primului său succes au devenit cu rapiditate subiectul unei vaste dezbateri literare.
În ciuda preferinţei sale pentru tragedie, Molière a devenit faimos pentru farsele sale, în general într-un act şi interpretate după tragedie. Unele dintre aceste farse erau scrise doar parţial şi erau jucate în stilul Commediei dell'arte cu improvizare asupra unui canovaccio. De asemenea, a scris două comedii în versuri, însă acestea au înregistrat mai puţin succes şi sunt considerate în general de importanţă scăzută.
„Les Précieuses“ i-a câştigat lui Molière atenţia şi critica multora, dar nu a înregistrat un succes popular. I-a cerut atunci partenerului său italian Tiberio Fiorelli, cunoscut pentru opera sa Scaramouche, să-l înveţe tehnicile Commediei dell'arte. Opera din 1660, Sganarelle, ou le Cocu imaginaire (încornoratul imaginar), pare a fi un tribut atât pentru Commedia dell'arte, dar şi pentru învăţătorul său. Subiectul relaţiilor conjugale a fost îmbogăţit aici de o inserţie a unei opinii a lui Molière despre cantitate de falsitate în relaţiile interumane, pe care le-a descris cu un dram de pesimism. Aceasta a fost evidentă şi în lucrările sale de mai târziu, fiind o sursă de inspiraţie pentru mulţi autori de după el, incluzându-l (într-un domeniu diferit şi cu un efect diferit) pe Luigi Pirandello.
În 1662 Molière s-a mutat la Théâtre du Palais-Royal, tot alături de partenerii săi italieni şi s-a căsătorit cu Armande, pe care o credea a fi sora Madeleinei; era însă fiica sa nelegitimă, rezultatul unui flirt cu Ducul de Modène în 1643, când Molière şi Madeleine îşi începeau aventura. În acelaşi an a jucat L'École des femmes (Şcoala de soţii), o altă capodoperă. Atât lucrările, cât şi mariajul său au atras criticism. Pe latura artistică a răspuns cu două lucrări minore, deşi elegante şi interesante La Critique de „l'École des femmes“ (în care îşi imagina spectatorii anterioarei lucrări ca fiind prezenţi) şi L'Impromptu de Versailles (privind pregătire unei improvizări a trupei sale). Aceasta a fost aşa-numita la guerre comique (Războiul comediei), în care opozanţii erau scriitori precum Donneau de Visé, Boursault, Montfleury.
Molière, de Antoine CoypelÎnsă opoziţie mai serioasă şi mai puţin artistică se forma împotriva sa. Un aşa numit parti des Dévots s-a ridicat în societatea înaltă franceză, protestâmd împotriva „realismului“ excesiv al lui Molière în ireverenţa sa, ceea ce cauza ceva stânjeneală; aceste persoane l-au acuzat şi că s-ar fi căsătorit cu fiica sa.; Prinţul de Conti, odată prietenul său, s-a alăturat acestei tabere. Molière avea alţi inamici, de asemenea, între ei janseniştilor şi unii autori tradiţionalişti. Regele şi-a exprimat, însă, solidaritatea pentru autor, acordându-i o pensie şi fiind de acord în a fi naşul primului fiu al lui Molière. Boileau, de asemenea, l-a susţinut prin declaraţii pe care le-a inclus în a sa Art poétique.
Prietenia lui Molière cu Jean Baptiste Lully l-a influenţat în scrierea operelor Le Mariage forcé şi La Princesse d'Élide (subtitulată „Comédie galante mêlée de musique et d'entrées de ballet“), scrisă pentru divertismente regale la Versailles.
Le Tartuffe, ou L'Imposteur a fost interpretată, de asemenea, la Versailles, în 1664, creând cel mai mare scandal din cariera artistică a lui Molière. Descrierea sa a ipocriziei generale a claselor dominante a fost a fost considerată un ultragiu şi a fost contestată violent. Acelaşi rege se pretinde că i-ar fi sugerat să suspendeze reprezentaţiile, iar Molière a scris cu rapiditate Dom Juan, ou le Festin de Pierre pentru a o înlocui. A fost o lucrare bizară, derivată dintr-una a lui Tirso de Molina şi inspirată de viaţa lui Giovanni Tenorio, scrisă într-o proză ce pare încă actuală; ea descrie povestea unui ateist care devine un ipocrit religios şi pentru aceasta este pedepsit de Dumnezeu. Şi această lucrare a fost suspendată degrabă. Regele, demonstrându-şi încă o dată protecţia, a devenit oficial noul sponsor al trupei lui Molière.
Cu minunată muzică de Lully, Molière a prezentat L'Amour médecin (Doctorul dragostei); subtitlurile acestei ocazii relatând că lucrarea a primit „par ordre du Roi“, din ordinul regelui, aceasta înregistrând o mult mai caldă recepţie decât predecesoarele sale.
În 1666, Le Misanthrope a fost produsă. Se consideră acum în mare măsură cea mai distinsă capodoperă a lui Molière, cea cu cel mai înalt conţinut moral, dar a fost foarte puţin apreciată la vremea respectivă. A cauzat „transformarea“ lui Donneau de Vasé, care a devenit iubitor al teatrului său. Dar a fost un pleosc comercial, forţându-l pe Molière să scrie imediat Le Médecin malgré lui (Un doctor în ciuda sa), o satiră împotriva ştiinţelor oficiale; aceasta a fost un succes în ciuda unei lucrări de către Prinţul de Conti, criticând teatrul în general şi al lui Molière în particular. În mai multe din piesele sale de teatru, Molière a descris doctorii timpurilor sale ca invidizi pompoşi care vorbesc (puţină) latină pentru a-i impresiona pe alţii cu erudiţie falsă, şi cunosc doar clistirele şi sângerările ca remedii (ineficiente).
După Mélicerte şi Pastorale comique, a încercat să joace din nou Tartuffe în 1667, de data aceasta cu numele de Panulphe sau L'imposteur. Însă de îndată ce regele a plecat de la Paris pentru un tur, Lamoignon şi arhiepiscopii au interzis piesa (regele a impus în final respect pentru această lucrare puţini ani mai târziu, când a câşigat mai multă putere absolută asupra clerului).
Molière acum bolnav, îşi reduce producţia. Le Sicilien, ou l'Amour peintre a fost scrisă pentru festivităţile de la castelul din Saint-Germain, şi a fost urmată în 1668 de un foarte elegant Amphitryon, inspirat evident de versiunea lui Plautus, însă cu evidente aluzii la aventurile amoroase ale regelui. George Dandin, ou le Mari confondu (Soţul zăpăcit) a fost puţin apreciată, însă succesul s-a întors cu L'Avare (Avarul), astăzi foarte cunoscută.
A folosit din nou muzica lui Lully pentru Monsieur de Pourceaugnac, Les Amants magnifiques, şi în final pentru Le Bourgeois Gentilhomme (Ar fi Gentelmanul), o altă capodoperă a sa. Se pretinde a fi în particular dirijată împotriva lui Colbert, ministrul care îl condamnase pe fostul său, Fouquet. Colaborarea cu Lully s-a încheiat cu un balet tragic, Psyché, scris cu ajutorul lui Thomas Corneille (fratele lui Pierre).
În 1671, Madeleine Béjart moare, iar Molière suferă din pierderea sa şi din pricina înrăutăţirii bolii sale. Totuşi, a oferit o piesă de succes, Les Fourberies de Scapin (Vicleniile lui Scapin), o farsă şi o comedie în 5 acte; următoarea, La Comtesse d'Escarbagnas nu s-a încadrat, însă, la nivelul său obişnuit.
Mormântul lui Molière în Cimitirul Le Père Lachaise. Cel al lui La Fontaine poate fi văzut în spate, în stânga.Les Femmes savantes (Doamnele învăţate) din 1672, a fost o capodoperă născută din finalul posibilei folosinţe a muzicii în teatru, din moment ce Lully influenţase în oarecare măsură opera în Franţa, astfel încăt Molière a fost nevoit să se întoarcă la specia sa tradiţională. A fost un real succes şi a condus mai departe spre ultima sa lucrare, de asemenea considerată de mare valoare.
Unul dintre cele mai faimoase momente din viaţa lui Molière este ultimul, care a devenit proverbial: a murit pe scenă, în timp ce juca Le Malade imaginaire (Bolnavul închipuit). În timp ce vorbea, s-a prăbuşit pe scenă şi a murit la puţine ore după aceasta la casa sa, fără împărtăşanie pentru că doi preoţi refuzaseră să-l viziteze, iar al treilea a ajuns prea târziu.
Se spune că purta culoarea galbenă, iar din acest motiv există o superstiţie cum că galbenul aduce nenoroc actorilor.
Ca actor, nu i-a fost permis din prisma legilor vremii a fi îngropat într-un cimitir obişnuit, pe tărâm sfânt. Soţia sa Armande a fost cea care i-a cerut regelui Ludovic al XIV-lea să-i permită funeralii „normale“ pe timp de noapte.
În 1792, rămăşiţele sale au fost aduse la muzeul monumentelor franceze şi în 1817 transferate la Cimitirul Le Père Lachaise , Paris, în apropiere de cele ale lui La Fontaine.


Vicleniile lui Scapin

Comedie în trei acte, în proză
1671

În româneşte de Aurel Baranga

Comedia Vicleniile lui Scapin a fost jucată pe scena de la Palais-Royal duminică 24 mai 1671, dimpreună cu Sicilianul (ca reluare). E comedia cea mai veselă şi mai direct legată de inspi¬raţia populară. În teatrul molieresc, Scapin e cel dintâi valet promovat la rangul de prim-rol. Energic, descurcăreţ, optimist, Scapin e superior stăpânilor lui, întruchipând acel specific popular francez pe care-l vom regăsi în toată literatura dramatică de după Molière, de la Regnard la Marivaux şi la Beaumarchais.
Influenţele şi împrumuturile sunt numeroase în această farsă: Cyrano de Bergerac, Rotrou, Larivey şi chiar Ariosto. Dar maniera dialogului şi a îmbinării situaţiilor e cea a geniului molieresc în plină maturitate. Niciodată caracterul popular n-a ţâşnit mai limpede, mai voios, decât în bastonada administrată de Scapin bătrânului Géronte. Scena a stârnit indignarea lui Boileau, cre¬dincios apărător al ortodoxiei clasice, care nu putea înţelege farmecul acestei improvizaţii de geniu.
Vicleniile lui Scapin s-au bucurat de un succes răsunător încă de la primele spectacole.
Prima ediţie datează din 1671.

Persoanele
Argante – tatăl lui Octave şi al Zerbinettei
Géronte – tatăl lui Léandre şi al Hyacinthei
Octave – fiul lui Argante şi iubitul Hyacinthei
Léandre –fiul lui Géronte şi iubitul Zerbinettei
Zerbinette – presupusă egipteancă şi recunoscută ca fiică a lui Argante, iubita lui Léandre
Hyacinthe – fiica lui Géronte şi iubita lui Octave
Scapin – valetul lui Léandre, şmecher
Sylvestre –valetul lui Octave
Nérine – doica Hyacinthe!
Carle – şmecher
Doi servitor
Acţiunea se petrece la Neapole

Actul I


Scena 1
Octave, Sylvestre

Octave
Ah, ce triste veşti pentru o inimă îndrăgostită! Cum¬plite deznădejdi! Ai aflat în port, Sylvestre, că se întoarce tata?

Sylvestre
Da.

Octave
Că soseşte chiar în dimineaţa asta?

Sylvestre
Chiar în dimineaţa asta.

Octave
Şi că vine să mă însoare?

Sylvestre
Da.

Octave
Cu o fată a domnului Géronte?

Sylvestre
A domnului Géronte.

Octave
Că fata a fost trimisă din Tarent aici, tocmai pentru asta?

Sylvestre
Da.

Octave
Şi vestea ai aflat-o de la unchiu' meu?

Sylvestre
De la unchiul dumneavoastră.

Octave
Căruia tata i-a comunicat-o în scris?

Sylvestre
}n sens.

Octave
Şi spui că unchiu' ştie povestea noastră?

Sylvestre
Întreaga poveste.

Octave
Haide, vorbeşte o dată! Nu mă lăsa să-ţi scot cuvin¬tele cu cleştele din gură!

Sylvestre
Ce-aş mai putea adăuga? N-aţi uitat nimic. Aţi spus totul, aşa cum e.

Octave
Dă-mi cel puţin un sfat, spune-mi ce să fac într-o împrejurare atât de cumplită.

Sylvestre
Ca să zic aşa, sunt tot atât de necăjit ca şi dumnea¬voastră. Şi tare-aş avea şi eu nevoie de o povaţă.

Octave
Sosirea asta blestemată mă omoară.

Sylvestre
Da' pe mine!...

Octave
Când va afla tata ce s-a întâmplat, se va abate asupra mea, deodată, trăsnetul unor dojeni cumplite.

Sylvestre
Dojenile-s fleac. Facă cerul să scap numai cu atâta. Dar tare mă tem că sunt sortit să plătesc şi mai scump nebuniile dumneavoastră. Şi văd, venind de departe, o ploaie de ciomege, prăvălindu-se pe spinarea mea.

Octave
Ceruri, cum să ies din încurcătura asta?

Sylvestre
Trebuia să vă gândiţi mai înainte de a intra în ea.

Octave
Ah, mă omori cu dăscăleala ta.

Sylvestre
Dumneavoastră mă omorâţi şi mai tare cu faptele voastre nesăbuite.

Octave
Ce trebuie să fac? Ce hotărâre să iau? Care o fi leacul?


Scena 2
Octave, Scapin, Sylvestre

Scapin
Ce s-a întâmplat, nobile Octave? Ce-i tevatura asta? Nu sunteţi în apele dumneavoastră.

Octave
Ah, bietul meu Scapin! Sunt pierdut, sunt deznădăj¬duit, cel mai nefericit om din lume.

Scapin
Cum aşa?

Octave
N-ai aflat nimic cu privire la mine?

Scapin
Nimic.

Octave
Se întoarce tata cu domnul Géronte, şi vor să mă-nsoare.

Scapin
Ei, şi unde-i nenorocirea?

Octave
Vai! Nu cunoşti pricina neliniştii mele?

Scapin
Nu. Dar depinde de dumneavoastră s-o aflu curând. Şi ştiu să alin, să fiu părtaş la suferinţele celor tineri.

Octave
Ah, Scapin, dac-ai putea născoci, dac-ai putea găsi ceva ca să ies din încurcătură ţi-aş datora mai mult decât viaţa.

Scapin
Ca să spun drept, când m-amestec, puţine lucruri mi se împotrivesc. Cerul mi-a dat, fără-ndoială, darul să mă pricep a scorni drăgălăşenii de duh, galanterii năs¬truşnice, cărora numai neştiutorul de rând le zice şmecherii. Şi pot spune fără să mă laud, că nu s-a văzut încă meşter mai priceput ca mine la trasul sforilor şi în uneltiri, care să fi câştigat o faimă mai mare ca mine în această nobilă îndeletnicire. Dar, pe legea mea, astăzi iscusinţa nu e la preţ, şi, de când cu neca¬zul pe care l-am avut într-o anumită întâmplare, m-am lăsat păgubaş.

Octave
Cum aşa? Ce întâmplare?

Scapin
O poveste cu prilejui căreia m-am pus rău cu justiţia.

Octave
Cu justiţia?

Scapin
Da, nu ne-am prea avut bine.

Octave
Tu cu justiţia?

Scapin
Da, s-a purtat foarte urât cu mine. Şi m-am supărat atât de tare de nerecunoştinţa veacului, că m-am hotărât să nu mai fac nimic. Dar, ajunge! Mai bine, poves¬tiţi-mi ce vi s-a întâmplat.

Octave
Ştii, Scapin, că acum două luni domnul Géronte şi tata au pornit într-o călătorie pe mare, fiind tovarăşi de negoţ.

Scapin
Ştiu.

Octave
Şi că Léandre şi cu mine am fost lăsaţi de taţii noştri, eu sub supravegherea lui Sylvestre, iar Léandre sub a ta.

Scapin
Da. Şi mi-am îndeplinit treaba cât se poate de bine.

Octave
Scurtă vreme mai târziu, Léandre a întâlnit o tânără egipteancă de care s-a îndrăgostit.

Scapin
Ştiu şi asta.

Octave
Cum suntem buni prieteni, mi-a mărturisit dragostea lui, şi m-a dus să văd fata pe care, ce-i drept, am găsit-o frumoasă, dar nu chiar aşa cum ar fi vrut el. Zile întregi nu-mi vorbea decât de ea, îi slăvea peste măsură în orice clipă frumuseţea şi graţia, îi lăuda inteligenţa şi-mi povestea cu înflăcărare de farmecul con¬versaţiei ei, din care îmi reda până şi cele mai neîn¬semnate cuvinte, silindu-se totdeauna să mă facă să le găsesc cele mai spirituale din lume. Mă certa uneori că nu-s destul de simţitor la ce-mi spune, mă învi¬nuia mereu de nepăsare faţă de arşiţa iubirii.

Scapin
Nu văd unde vreţi să ajungeţi.

Octave
Într-o zi, însoţindu-l la nişte oameni care au în păstrare obiectul năzuinţelor sale, auzim dintr-o căsuţă de pe o strada lăturalnică vaiete însoţite de multe suspine. Întrebăm ce se pe trece. Oftând, o femeie ne spune că am putea vedea acolo, la nişte străini, ceva vrednic de milă, şi că numai dac-am avea inimi de piatră n-am fi mişcaţi.

Scapin
Unde vreţi să ajungeţi?

Octave
Curiozitatea m-a făcut să-l îndemn pe Léandre să vadă despre ce e vorba. Intrăm într-o săliţă unde găsim o bătrână ce trăgea să moară, vegheată de o slujnică ce jelea, şi de o tânără fată numai lacrimi, cea mai frumoasă, cea mai înduioşătoare din lume.

Scapin
Aha, aha!

Octave
O alta ar fi arătat înspăimântătoare în starea în care se afla ea, căci nu purta drept veşmânt decât o biată fustiţă, cu un pieptar de noapte dintr-un simplu bar¬bet, pe cap avea o basma galbenă, răsucită pe creştet, care lăsa să-i cadă părul răvăşit pe umeri. Şi totuşi, aşa cum ni se înfăţişa, strălucea fermecătoare, şi întreaga-i făptură nu era decât drăgălăşenie şi graţie.

Scapin
Acum bănui unde vreţi să ajungeţi.

Octave
Dacă ai fi zărit-o, Scapin, chiar şi aşa cum am văzut-o eu, ai fi găsit-o minunată.

Scapin
Nici nu mă îndoiesc. Chiar fără s-o fi văzut, îmi dau seama că era cu totul şi cu totul fermecătoare.

Octave
Lacrimile ei nu erau din acele lacrimi neplăcute care sluţesc faţa. Plângând, avea o graţie adorabilă, iar durerea ei era cea mai frumoasă din lume.

Scapin
Îmi închipui.

Octave
Izbucneam toţi în plâns, când o vedeam aruncându-se iubitoare la pieptul acestei muribunde, pe care o numea scumpa ei mamă. Şi n-a fost om să nu-şi fi simţit inima sfâşiată văzând o fire atât de iubitoare.

Scapin
Adevărat, e înduioşător. Şi-mi dau seama că firea asta atât de bună v-a făcut s-o îndrăgiţi.

Octave
Ah, Scapin, şi un păgân ar fi îndrăgit-o.

Scapin
Fără îndoială. Om eşti...

Octave
După câteva cuvinte, prin care-am încercat să poto¬lesc suferinţa acestei fiinţe încântătoare atât de îndu¬rerate, am plecat de-acolo. Întrebându-l pe Léandre ce părere are despre fată, mi-a răspuns rece că o găseşte destul de frumuşică. M-a supărat indiferenţa cu care îmi vorbea, şi n-am vrut să-i dezvălui tulburarea pe care mi-o stârnise în inimă farmecul ei.

Sylvestre
(lui Octave)
Dacă nu scurtaţi povestea, stăm aici până mâine. Lăsaţi-mă s-o isprăvesc eu în două cuvinte. (Lui Scapin) În aceeaşi clipă inima lui ia foc, simte că nu mai poate trăi dacă nu se duce s-o mângâie, desele lui vizite sunt respinse de slujnica devenită, prin moartea mamei, guvernantă. Dumnealui e desperat. Stăruie, roagă, imploră: de pomană. I se spune că fata, deşi fără avere şi fără ocrotire, e de neam ales şi dacă n-are de gând s-o ia de soţie să-şi vadă de drum. Piedicile îi aţâţă dragostea. Stă de vorbă cu el însuşi, se frământă, judecă, cumpăneşte, se hotărăşte. De trei zile, iată-l însurat cu ea.

Scapin
M-am lămurit.

Sylvestre
Şi-acum, colac peste pupăză, întoarcerea neprevăzută a tatălui, care nu era aşteptat decât peste două luni; descoperirea tainei căsătoriei noastre de către unchi, şi cealaltă căsătorie pe care vor s-o pună la cale cu fiica domnului Géronte de la nevasta lui de-a doua, cu care se spune că a fost însurat la Tarent.

Octave
Unde pui sărăcia în care se zbate fiinţa iubită şi neputinţa mea să-i vin în ajutor.

Scapin
Asta-i tot? Iată-vă daţi peste cap pentru o nimica toată. Şi pentru asta vă pierdeţi firea? Nu ţi-e ruşine să-ţi pierzi cumpătul pentru atâta lucru? Ce naiba, eşti mare şi burduhănos ca o namilă şi nu eşti în stare să ticluieşti ceva, să născoceşti un şiretlic dibaci, un mic tertip onest, ca să ieşiţi la liman? La naiba cu nerozii! Ce-aş mai fi vrut să mi-i fi dat, odinioară, pe babacii noştri pe mână, să-i trag pe sfoară, cum i-aş mai fi dus de nas! Nu eram decât de-o şchioapă când mi se şi dusese buhu' pentru sutele de vicleşuguri de toată frumuseţea!

Sylvestre
Adevărat. Cerul nu m-a înzestrat ca pe tine, şi n-am dibăcia ta ca să ajung să mă pun rău cu justiţia.

Octave
Iat-o pe iubita mea Hyacinthe.


Scena 3
Hyacinthe, Octave, Scapin, Sylvestre

Hyacinthe
Ah, Octave, e-adevărat ce i-a spus Sylvestre Nérinei, că tatăl tău s-a întors, şi că vrea să te însoare?

Octave
Da, frumoasă Hyacinthe, şi vestea asta mi-a dat o cruntă lovitură. Dar ce văd? Plângi? De ce lacrimile astea? Spune-mi, mă bănuieşti de vreo necredinţă? Şi nu eşti sigură de dragostea ce-ţi port?

Hyacinthe
Da, Octave, sunt sigură că mă iubeşti. Dar nu şi că mă vei iubi veşnic.

Octave
Te poate îndrăgi cineva şi apoi să nu te iubească viaţa întreagă?

Hyacinthe
Am auzit, Octave, că bărbaţii sunt mai puţin stator¬nici, şi că patima lor se stinge tot atât de repede pe cât de uşor se aprinde.

Octave
Ah, scumpa mea Hyacinthe, atunci inima mea nu-i făcută ca a celorlalţi bărbaţi. Şi-mi dau seama că te voi iubi şi dincolo de mormânt.

Hyacinthe
Vreau să cred că simţi ceea ce spui, şi nu mă îndoiesc că vorbele tale sunt sincere. Mă tem însă de-o putere care se va împotrivi, în inima ta, dulcilor simţăminte pe care le ai pentru mine. Ţii de un tată care ar vrea să te însoare cu altcineva. Şi sunt sigură că voi muri dacă mi se va întâmpla această nenorocire.

Octave
Nn, frumoasă Hyacinthe, nu există părinte care să mă poată sili să-ţi fiu necredincios. Şi, la nevoie, mai degrabă mă hotărăsc să-mi părăsesc, în aceeaşi zi, ţara, decât să te las pe tine. Fără s-o fi văzut măcar, am prins o duşmănie de moarte împotriva celeia pe care mi-o hărăzesc. Şi, fără să fiu răutăcios, doresc ca marea s-o alunge de-aici, pentru vecie. Te rog nu mai plânge, iubita mea Hyacinthe, căci lacrimile tale mă ucid, şi nu le pot privi fără să-mi simt inima sfâşiată.

Hyacinthe
Dacă ţii tu, sunt gata să-mi şterg lacrimile. Şi voi aştepta, răbdătoare, hotărârea cerului.

Octave
Cerul va fi de partea noastră.

Hyacinthe
Nu ni se va împotrivi, dacă-mi rămâi credincios.

Octave
Fii sigură, voi rămâne.

Hyacinthe
Voi fi, deci, fericită!

Scapin
(aparte)
Nu-i proastă deloc, pe cinstea mea, şi-o găsesc destul de drăguţă.

Octave
(arătându-i pe Scapin)
Iată pe cineva care, dacă ar vrea, ar putea să ne fie de mare folos în toate necazurile noastre.

Scapin
Am făcut jurământ să nu mă mai amestec în treburile altora. Dar dacă mă rugaţi mult de tot, amândoi, poate că...

Octave
Ah, dacă ajunge să te rugăm mult de tot ca să ne bucurăm de sprijinul tău, te rog fierbinte: ia cârma bărcii noastre.

Scapin
(Hyacinthei)
Dumneavoastră nu-mi spuneţi nimic?

Hyacinthe
Ca şi el, te rog fierbinte, pe tot ce ai mai scump în lume, ajută iubirii noastre.

Scapin
Trebuie să ştii să te laşi biruit şi să fii om de omenie. S-a făcut, hai să mă ocup de dumneavoastră.

Octave
Fii sigur că...

Scapin
(lui Octave)
Sst! (Hyacinthei) Dumneavoastră, duceţi-vă. Şi fiţi fără grijă.


Scena 4
Octave, Scapin, Sylvestre

Scapin
(lui Octave)
În ce vă priveşte, fiţi gata să înfruntaţi cu dârzenie întâlnirea cu tatăl dumneavoastră.

Octave
Îţi mărturisesc că întâlnirea asta mă face să tremur dinainte. Am o sfială înnăscută, pe care n-o ştiu învinge.

Scapin
Totuşi, la prima ciocnire trebuie să arătaţi dârz, fiindcă altfel, văzându-vă slab, să nu vă dea la fund şi să vă ducă de nas ca pe un copil. Haide, străduiţi-vă să luaţi o mutră serioasă. Un pic de îndrăzneală. Şi pregătiţi-vă să răspundeţi cu hotărâre la tot ce ar putea să vă spună.

Octave
Voi face tot ce mi-o sta în puteri.

Scapin
Aşa. Şi-acum, o încercare, ca să vă obişnuiţi. Să repetăm puţin rolul dumneavoastră, şi să vedem dacă veţi fi bine. Haide, faţa hotărâtă, capu' sus, privirea ţintă.

Octave
Aşa?

Scapin
Mai.

Octave
În felul acesta?

Scapin
Bine. Închipuiţi-vă că sunt tatăl dumneavoastră care soseşte şi, răspundeţi-mi hotărât, ca şi cum i-aţi răspunde lui... – Cum îndrăzneşti, ticălosule, derbedeule, păcătosule, fiu nedemn al unui tată ca mine, să apari în faţa ochilor mei, după ce te-ai destrăbălat, după isprava mârşavă pe care ai făcut-o în lipsa mea? Astea-s roadele strădaniei mele, deşucheatule? Astea-s roadele strădaniei mele, respectul ce mi se cuvine, stima ce mi-o porţi? (Haida de!) Ai îndrăzneala, pungaşule, să te însori fără încuviinţarea tatălui tău? Să te legi printr-o căsătorie tainică? Răspunde-mi, neisprăvitule, răspunde-mi, s-aud şi eu ce poţi să-mi spui?... Ei, drace, ce-aţi rămas aşa buimac?

Octave
Fiindcă îmi închipui că-l aud pe tata.

Scapin
Tocmai de aia nu trebuie să rămâneţi ca viţelul la poarta nouă...

Octave
Voi fi mai dârz şi voi răspunde cu tărie.

Scapin
Sigur?

Octave
Sigur.

Sylvestre
Iată-l pe tatăl dumneavoastră.

Octave
Cerule, sunt pierdut!


Scena 5
Scapin, Sylvestre

Scapin
Hei, Octave! Stai aşa, Octave! A rupt-o la fugă!... Ce hahaleră!... Dar să nu-l lăsăm pe bătrân să aştepte.

Sylvestre
Ce-o să-i spun?

Scapin
Las' că-i vorbesc eu. Tu ţine-mi isonul.


Scena 6
Argante, Scapin şi Sylvestre, în fundul scenei

Argante
(crezându-se singur) De când lumea, s-a mai auzit vorbind-se de o faptă ca asta!?

Scapin
(lui Sylvestre)
Ştie tot. Şi-l roade atâta, că vorbeşte de unul singur.

Argante
(crezându-se singur)
Îndrăzneala lui întrece orice măsură!

Scapin
(lui Sylvestre)
Să-l ascultăm un pic.

Argante
(crezându-se singur)
Tare-aş vrea să ştiu ce mi-ar putea spune despre această frumoasă căsătorie.

Scapin
(aparte)
Ne-am şi gândit.

Argante
(crezându-se singur)
Oare vor încerca să tăgăduiască?

Scapin
(aparte)
Nici gând.

Argante
(crezându-se singur)
Dar dacă vor căuta să se dezvinovăţească?

Scapin
(aparte)
S-ar putea.

Argante
(crezându-se singur)
Te pomeneşti c-o să-ncerce să-mi spună basmu' cu cocoşu' roşu.

Scapin
(aparte)
Poate că da.

Argante
(crezându-se singur)
Toate palavrele lor vor fi de prisos.

Scapin
(aparte)
Rămâne de văzut.

Argante
(crezându-se singur)
Nu mă duc ei pe mine.

Scapin
(aparte)
Să nu punem mâna în foc.

Argante
(crezându-se singur)
M-oi pricepe eu să-l pun pe fiu-meu la popreală.

Scapin
(aparte)
Avem noi grijă.

Argante
(crezându-se singur) i
Iar pe nătărăul de Sylvestre, îl rup în bătaie.

Sylvestre
(lui Scapin)
M-aş fi mirat să mă fi uitat.

Argante
(zărindu-l pe Sylvestre)
Aha, iată-te şi pe dumneata, dascăle înţelept, mentor priceput al tinerelor odrasle!

Scapin
Domnule, sunt încântat că v-aţi întors.

Argante
Bună ziua, Scapin. (Lui Sylvestre) Halal de tine cum mi-ai ascultat ordinele! Şi fiu-meu s-a purtat foarte cuminte în lipsa mea!

Scapin
Văd că sunteţi bine sănătos.

Argante
De-ajuns. (Lui Sylvestre) Nu spui nimic, secătură, nu spui nimic!

Scapin
Aţi călătorit bine?

Argante
Da, destul de bine. Lasă-mă să-l mustru în tihnă.

Scapin
Vreţi să mustraţi?

Argante
Da, vreau să mustru.

Scapin
Şi pe cine, domnule?

Argante
(arătându-l pe Sylvestre)
Pe ticălosu' ăsta.

Scapin
De ce?

Argante
N-ai auzit ce s-a întâmplat în lipsa mea?

Scapin
Parcă am auzit eu ceva...

Argante
Cum? "Ceva"? O asemenea fărădelege!

Scapin
Aveţi oarecare dreptate.

Argante
O asemenea îndrăzneală!

Scapin
Ce-i drept e drept.

Argante
Un fiu care se însoară fără încuviinţarea părintelui său!

Scapin
Da, nu-i glumă. Dar sunt de părere că nu ar trebui să faceţi atâta gălăgie.

Argante
Iar eu sunt de altă părere. Şi vreau să fac gălăgia cât îmi place. Ce? Nu socoţi că am toate motivele din lume să fiu furios?

Scapin
Ba da. Şi eu am fost, când am aflat isprava. Şi-am fost atât de-aproape de dumneavoastră, că l-am certat pe fiul dumneavoastră. Întrebaţi-l ce l-am mai muş¬truluit şi cum l-am mai scărmănat pentru lipsa de respect faţă de un părinte căruia ar trebui să-i sărute urma paşilor. Nimeni, în locul dumneavoastră, nu-i putea vorbi mai bine. Dar mi-am luat seama. Şi-am chibzuit că, la drept vorbind, nu-i chiar atât de vinovat pe cât s-ar crede.

Argante
Ce-s bazaconiile astea? Nu-i chiar atât de vinovat că s-a dus să se însoare, hodoronc-tronc, cu o necunoscută?

Scapin
Ce să-i faci! Soarta.

Argante
Aha, iată cel mai grozav argument din lume! Nu ne mai rămâne decât să înfăptuim toate crimele, să înşelăm, să ucidem şi să spunem, ca să ne dezvinovăţim, că am fost împinşi de soartă.

Scapin
Pentru Dumnezeu, prea despicaţi şi dumneavoastră firul în patru, ca un filozof. Vreau să spun că fără să vrea a fost târât în treaba asta.

Argante
Şi de ce s-a lăsat târât?

Scapin
Aţi vrea să fie tot atât de înţelept ca dumneavoastră? Tinerii sunt tineri şi n-au atâta cumpănire ca să facă numai ce-i bine. Martor, Léandre al nostru care, în ciuda tuturor poveţelor mele, în ciuda dojenilor mele, a făcut, la rândul lui, mai rău ca fiul dumneavoastră. Aş vrea să ştiu dacă şi dumneavoastră n-aţi fost cândva tânăr şi, la vremea dumneavoastră, n-aţi făcut nebunii ca toată lumea. Am auzit că vă aveaţi odinioară, destul de bine cu femeile, că vă bucuraţi de trecere la cele mai deocheate de pe vremuri şi că nu începeaţi cu vre¬una fără să duceţi treaba la capăt.

Argante
Asta-i adevărat, recunosc. Dar m-am mărginit la ştrengării, n-am ajuns până unde-a ajuns el.

Scapin
Ce-ar fi putut face? Vede o tânără fată care-l îndră¬geşte (pentru că de la dumneavoastră a moştenit asta, să fie iubit de toate femeile); o găseşte fermecătoare, îi face vizite, îi şopteşte cuvinte dulci, suspină galeş, se aprinde. Ea nu se poate-mpotrivi stăruinţelor lui. El îşi încearcă norocul. Iată-l prins, pe când se afla cu ea, de părinţi, care cu de-a sila îl obligă s-o ia de nevastă.

Sylvestre
(aparte)
Al naibii şmecher!

Scapin
Aţi fi vrut să se lase ucis? Tot mai bine-i însurat decât mort.

Argante
Mie nu mi s-a spus că lucrurile s-au petrecut aşa.

Scapin
(arătându-l pe Sylvestre)
Întrebaţi-l pe el; nu vă va spune altceva.

Argante
(lui Sylvestre)
A fost însurat cu de-a sila?

Sylvestre
Da, domnule.

Scapin
Vă mint eu pe dumneavoastră?

Argante
Ar fi trebuit să se ducă imediat la un notar şi să pro¬testeze împotriva silniciei.

Scapin
Tocmai asta n-a vrut să facă.

Argante
Mi-ar fi înlesnit să desfac căsătoria.

Scapin
Să desfaceţi căsătoria?

Argante
Da.

Scapin
N-o s-o desfaceţi.

Argante
N-o s-o desfac?

Scapin
Nu.

Argante
Cum aşa? N-am de partea mea drepturile mele de tată, argumentul silniciei impuse fiului meu?

Scapin
Lucru' ăsta nu-l va încuviinţa.

Argante
Nu-l va încuviinţa?

Scapin
Nu.

Argante
Fiul meu?

Scapin
Fiul dumneavoastră. Vreţi să admită că i-a fost teamă şi că a fost silit prin forţă. Nici prin gând nu-i trece să recunoască. Înseamnă să-şi facă sieşi un rău, şi să se arate nedemn de un tată ca dumneavoastră.

Argante
Nu-mi pasă.

Scapin
Trebuie, spre cinstea iui şi-a dumneavoastră, să spună lumii că a luat-o de bunăvoie.

Argante
Şi eu vreau, spre cinstea mea şi-a lui, să spună con¬trariul!

Scapin
Nu, sunt sigur că n-o va face.

Argante
Îl voi sili.

Scapin
N-o va face, vi-o spun eu.

Argante
O va face, sau îl dezmoştenesc.

Scapin
Dumneavoastră?

Argante
Eu.

Scapin
Bine!

Argante
Cum, bine?

Scapin
N-o să-l dezmoşteniţi.

Argante
N-o să-l dezmoştenesc?

Scapin
Nu.

Argante
Nu?

Scapin
Nu.

Argante
Ştii că are haz? N-o să-mi dezmoştenesc fiul?

Scapin
Nu, vi-o spun eu.

Argante
Cine mă poate împiedica?

Scapin
Chiar dumneavoastră.

Argante
Eu?

Scapin
Da, n-o să vă lase inima.

Argante
Are să mă lase.

Scapin
Glumiţi.

Argante
Nu glumesc.

Scapin
Dragostea părintească are un cuvânt de spus.

Argante
Nu va avea.

Scapin
Ba da.

Argante
Îţi spun că aşa va ii.

Scapin
Glume.

Argante
Nu-i bine să spui: glume...

Scapin
Ce Dumnezeu, vă cunosc! Sunteţi o fire bună.

Argante
Nu sunt bun, şi, când vreau, sunt rău. Dar să isprăvim cu vorbăria asta, mă scoate din sărite. (Lui Sylvestre) Du-te, nemernicule, du-te de-l caută pe neruşinatu' de fiu-meu, în timp ce eu mă voi întâlni cu domnul Géronte, ca să-i spun durerea mea.

Scapin
Domnule, dacă vă pot fi cumva de folos, n-aveţi decât să porunciţi.

Argante
Mulţumesc. (Aparte) Ah, de ce am ghinionul să-mi fie fiu unic! Şi de ce n-o mai am pe fiica mea, pe care cerul mi-a răpit-o, ca s-o fac moştenitoare!...


Scena 7
Scapin, Sylvestre

Sylvestre
N-am ce zice, eşti cineva şi treaba merge strună. Pe de altă parte, ne trebuie grabnic bani, ca să avem din ce trăi. Şi, din toate părţile, sunt asmuţiţi împotriva noastră...

Scapin
Las' pe mine. Am eu un clenci. Îmi sparg însă capul să găsesc un om de încredere, care să joace rolul unui personaj de care am nevoie... Aşteaptă. Stai aşa. Înfundă-ţi pălăria până peste ochi, ca un derbedeu... Propteşte-te într-un picior, pune mâna în şold, rosto¬goleşte ochii, fă câţiva paşi ca un rege de paradă... Cât se poate de bine. Urmează-mă. Cunosc eu taina ca să-ţi schimbi mutra şi vocea.

Sylvestre
Te rog din suflet, cel puţin nu mă pune să am de-a face cu justiţia.

Scapin
Haide, haide, vom împărţi primejdiile ca fraţii. Şi trei ani de ocnă, mai mult sau mai puţin, nu pot fi o piedică în calea unui suflet nobil.

Actul II

Scena 1
Géronte, Argante

Géronte
Da, desigur, pe o vreme ca asta, chiar azi ne sosesc oaspeţii. Iar un matelot care vine din Tarent m-a asi¬gurat că l-a văzut pe omul meu gata să se îmbarce. Dar sosirea fiicei mele nu prea găseşte lucrurile tocmai pregătite pentru cele ce aveam de gând noi. Şi ceea ce mi-aţi spus despre fiul dumneavoastră spulberă, în chip ciudat, planurile pe care le-am făcut împreună.

Argante
Nu vă necăjiţi de pomană. Vă făgăduiesc să dobor această piedică şi în sensul ăsta voi şi lucra.

Géronte
Pre legea mea, domnule Argante, vrei să-ţi spun ceva? Educaţia copiilor este un lucru căruia trebuie să i te consacri cu toată stăruinţa.

Argante
Desigur. Dar asta, în legătură cu ce?

Géronte
În legătură cu faptul că desfrânarea tinerilor se trage de cele mai multe ori din proasta creştere pe care le-o dau părinţii.

Argante
Se-ntâmplă uneori. Dar ce vreţi să spuneţi cu asta?

Géronte
Ce vreau să spun cu asta?

Argante
Da.

Géronte
Că dacă l-aţi fi mustrat, ca un bun tată, pe fiul dum¬neavoastră, nu v-ar fi făcut una ca asta.

Argante
Foarte bine. Înseamnă că dumneavoastră l-aţi mus¬trat mai serios pe al dumneavoastră.

Géronte
Desigur. Şi aş fi furios pe el, dacă mi-ar fi făcut o asemenea bucată.

Argante
Şi dacă acest fiu pe care, ca un bun părinte, l-aţi mustrat atât de bine, ar fi făcut-o şi mai boacănă ca al meu?

Géronte
Cum?

Argante
Cum?

Géronte
Ce vreţi să spuneţi?

Argante
Vreau să spun, domnule Géronte, că nu trebuie să ne grăbim să condamnăm purtarea celorlalţi, şi că cei care vor să defăimeze ar face mai bine să se uite în jurul lor, să vadă, nu cumva şchioapătă ceva?

Géronte
Nu pricep această cimilitură.

Argante
Vi se va lămuri.

Géronte
Aţi auzit spunându-se ceva despre fiul meu?

Argante
Tot ce se poate.

Géronte
Şi ce anume?

Argante
Văzându-mi supărarea, Scapin al dumitale nu mi-a spus povestea decât în linii mari. Aţi putea, de la el sau de la un altul, afla şi amănunte. În ce mă priveşte, mă grăbesc să consult un avocat şi să hotărăsc ce căi pot lua. La bună vedere.


Scena 2
Géronte
(singur)
Ce-o mai fi şi asta? "Şi mai boacănă ca al meu"? După mine nu văd cum s-ar putea face mai boacănă. Şi socot că, a te însura fără învoirea tatălui tău, este o faptă care întrece orice închipuire.


Scena 3
Géronte, Léandre

Géronte
Aha, iată-te!

Léandre
(alergând spre Géronte ca să-l îmbrăţişeze)
Ah, tată! Ce bucuros sunt că te-ai întors!

Géronte
(refuzând să-l sărute)
Binişor... Înainte de orice, avem ceva de vorbit.

Léandre
Dă-mi voie să te sărut şi să...

Géronte
(respingându-l din nou)
Binişor, îţi zic...

Léandre
Cum? Nu-mi îngădui, tată, să-ţi arăt bucuria mea, îmbrăţişându-te?

Géronte
Am zis. Avem ceva de descurcat împreună.

Léandre
Ce?

Géronte
Stai, să te văd cum arăţi.

Léandre
Cum?

Géronte
Uită-te în ochii mei.

Léandre
Şi?...

Géronte
Ce s-a petrecut aici?

Léandre
Ce s-a petrecut?

Géronte
Da. Ce-ai făcut în lipsa mea?

Léandre
Ce-ai fi vrut să fac, tată?

Géronte
Eu nu vreau să fi făcut, dar te-ntreb ce-ai făcut.

Léandre
N-am făcut nimic de care să ai a te plânge.

Géronte
Nimic?

Léandre
Nu.

Géronte
Ai un curaj!...

Léandre
Pentru că sunt sigur de nevinovăţia mea.

Géronte
Şi totuşi Scapin mi-a dat oarecare noutăţi...

Léandre
Scapin?

Géronte
Aha, numele ăsta te face să roşeşti.

Léandre
Ţi-a spus ceva despre mine?

Géronte
Aici nu-i tocmai locul prielnic ca să descurcăm treaba asta, e mai bine s-o lămurim aiurea. Du-te acasă, vin şi eu îndată. Ah, tâlharule, dacă e zis că trebuie să mă faci de râs, nu mai eşti fiul meu şi poţi să piei de dinaintea ochilor mei pentru totdeauna.


Scena 4
Léandre
(Singur)
Să mă vândă el pe mine! Un trepăduş care pentru o sută de pricini ar trebui să fie primul să ascundă tainele pe care i le încredinţez, e cel dintâi care se duce să le dezvăluie tatii! Ah, jur înaintea lui Dumnezeu că trădarea asta nu va rămâne nepedepsită!


Scena 5
Octave, Léandre, Scapin

Octave
Scumpul meu Scapin, cât îţi sunt de îndatorat! Ce om minunat eşti! Şi cât de darnic este cerul cu mine că mi te-a trimis în ajutor!

Léandre
Ai sosit! Încântat să te văd, domnule nemernic!

Scapin
Domnule, sluga dumneavoastră. Îmi faceţi prea multă cinste.

Léandre
(cu mâna pe spadă)
Faci pe caraghiosu' cu mine... Las' că te învăţ eu minte!...

Scapin
(în genunchi)
Domnule!

Octave
(intervenind între cei doi, ca să-l împiedice pe Léandre să lovească pe Scapin)
Léandre!

Léandre
Nu, Octave, nu mă opri, te rog.

Scapin
(lui Léandre)
Staţi, domnule!

Octave
(reţinându-l pe Leandri)
Te rog...

Léandre
(vrând să-l lovească pe Scapin)
Lasă-mă să-mi vărs focul.

Octave
În numele prieteniei, Léandre, nu da!

Scapin
Domnule, ce v-am făcut?

Léandre
(vrând să-l lovească pe Scapin)
Ce mi-ai făcut, canalie?

Octave
(oprindu-l mai departe pe Léandre)
Binişor...

Léandre
Nu, Octave. Vreau să recunoască el singur, acuma, mârşăvia pe care mi-a făcut-o. Da, nemernicule, am aflat isprava ta, tocmai mi-a fost adusă la cunoştinţă. Nu credeai, se vede treaba, că o să aflu şi taina asta. Dar vreau s-o aud din gura ta, sau bag sabia în tine.

Scapin
Ah, domnule, vă lasă inima?

Léandre
Atunci, vorbeşte!

Scapin
V-am făcut ceva, domnule?

Léandre
Da, câine, ştii tu ce.

Scapin
Credeţi-mă, nu ştiu.

Léandre
(înaintând, ca să-l lovească pe Scapin)
Nu ştii?!

Octave
(oprindu-l pe Léandre)
Léandre!...

Scapin
Bine, domnule, dacă vreţi dumneavoastră, recunosc că am băut cu prietenii mei butoiaşu' ăla de vin de Spania care vi-a fost dăruit acum câteva zile, şi că eu am făcut o spărtură în butoi şi am turnat apă de jur împrejur ca să se creadă că vinul s-a scurs singur.

Léandre
Tu, canalie, tu ai băut vinul de Spania, şi ai fost pricina că am certat-o atâta pe slujnică, crezând că ea o făcuse?

Scapin
Da, domnule. Şi vă rog să mă iertaţi.

Léandre
Încântat de ce-am aflat. Dar nu despre asta e vorba, acum.

Scapin
Nu despre asta, domnule?

Léandre
Nu. E vorba de altă ispravă, care mă doare mult mai mult. Vreau să mi-o spui tu.

Scapin
Domnule, nu-mi amintesc să fi făcut altceva.

Leandri
(vrând să-l lovească pe Scapin)
N-ai de gând să vorbeşti?

Scapin
Hait...

Octave
(oprindu-l pe Léandre)
Binişor...

Scapin
Da, domnule, e-adevărat că acum trei săptămâni când m-aţi trimis într-o seară să duc un cesuleţ tinerei egip¬tene pe care o iubiţi, m-am întors acasă cu hainele stropite de noroi din creştet până-n picioare, cu faţa plină de sânge şi v-am spus că am dat peste nişte hoţi care m-au snopit în bătăi şi mi-au furat ceasornicul. Domnule, ceasornicul l-am oprit eu.

Léandre
Tu?

Scapin
Da, domnule, ca să văd cât e ceasul.

Léandre
Aha, aflu lucruri interesante şi am, zău aşa, un servitor foarte credincios. Dar nici despre asta nu e vorba.

Scapin
Nici despre asta?

Léandre
Nu, secătură. Altceva vreau eu să-mi mărturiseşti.

Scapin
(aparte)
Drace!

Léandre
Vorbeşte o dată, n-am timp de pierdut.

Scapin
Domnule, asta-i tot ce am făcut.

Léandre
(vrând să-l lovească)
Asta-i tot?

Octave
(oprindu-l pe Léandre)
Stai!

Scapin
Bine, domnule... Vă amintiţi de vârcolacu-ăla, de acum şase luni, care v-a ciomăgit atâta noaptea, că eraţi gata să vă frângeţi gâtu' în pivniţa în care-aţi căzut, fugind?

Léandre
Ei?

Scapin
Domnule, eu făceam pe vârcolacu'...

Léandre
Tu, canalie, făceai pe vârcolacu'?

Scapin
Da, domnule, numai ca să vă bag în sperieţi şi să vă piară pofta să ne puneţi pe drumuri noapte de noapte, cum aveaţi năravul...

Léandre
Voi şti să-mi amintesc la timpul şi la locul cuvenit de tot ce am aflat acum. Dar să revenim la chestiune şi să-mi mărturiseşti ce ai spus tatălui meu.

Scapin
Tatălui dumneavoastră?

Léandre
Da, nemernicule, tatălui meu.

Scapin
Nici nu l-am văzut de când s-a întors.

Léandre
Nu l-ai văzut?

Scapin
Nu, domnule.

Léandre
Sigur?

Scapin
Sigur. Îl voi ruga să vă spună chiar el.

Léandre
Totuşi, chiar din gura lui am aflat-o.

Scapin
Cu voia dumneavoastră, n-a spus adevărul.


Scena 6
Léandre, Octave, Carle, Scapin

Carle
Domnule, vă aduc o veste neplăcută pentru dragostea dumneavoastră.

Léandre
Ce?

Carle
Egiptenii dumneavoastră sunt pe punctul să vi-o răpească pe Zerbinette. Chiar ea, cu lacrimi în ochi, m-a trimis în mare grabă să vă spun că, dacă în două ore nu aveţi de gând să daţi banii pe care vi i-a cerut pentru ea, o pierdeţi pentru totdeauna.

Léandre
În două ore?

Carle
În două ore.


Scena 7
Léandre, Octave, Scapin

Léandre
Ah, bietul meu Scapin, te implor, ajută-mă!

Scapin
(ridicându-se şi trecând mândru prin faţa lui Léandre)
"Ah, bietul meu Scapin"! Acum, că aveţi nevoie de mine, sunt bietul meu Scapin"!

Léandre
Te iert pentru tot ce mi-ai spus şi, mai mult încă, pentru tot ce mi-ai făcut.

Scapin
Nu, nu-mi iertaţi nimic. Băgaţi sabia în mine! Aş fi încântat să mă ucideţi!

Léandre
Nu. Te conjur, dă-ţi mai bine viaţa slujind iubirii mele.

Scapin
Nu, nu. Aţi face mai bine să mă ucideţi.

Léandre
Am nevoie de tine; şi te rog să foloseşti pentru mine haru' ăsta minunat ce vine de hac tuturor necazurilor.

Scapin
Nu, vă zic, omorâţi-mă.

Léandre
Lasă, scuteşte-mă, caută mai bine să-mi dai ajutorul pe care ţi-l cer.

Octave
Scapin, trebuie să faci ceva pentru el.

Scapin
Cum, după ce m-a ocărât în balul ăsta?

Léandre
Te conjur să uiţi izbucnirea mea şi să-mi pui la-ndemână dibăcia ta.

Octave
Mă alătur rugăminţilor lui.

Scapin
Mai port în suflet jignirea.

Octave
Lasă supărarea.

Léandre
Ai vrea să mă părăseşti, Scapin, în impasul cumplit în care se află iubirea mea?

Scapin
Să-mi aduceţi, din senin, o asemenea jignire!

Léandre
Am greşit, recunosc.

Scapin
Să mă faceţi neruşinat, mişel, nemernic, ticălos!

Léandre
Mă căiesc din toată inima.

Scapin
Să vreţi să băgaţi sabia în mine!

Léandre
Îţi cer din suflet iertare. Şi dacă vrei să mă arunc la picioarele tale, uite, o fac şi pe-asta, Scapin, ca să te implor, din nou, să nu mă părăseşti.

Octave
Pre legea mea, Scapin, nu te mai poţi împotrivi.

Scapin
Ridicaţi-vă. Altă dată să nu mai fiţi aşa pornit.

Léandre
Îmi făgăduieşti să faci ceva pentru mine?

Scapin
Să mă gândesc.

Léandre
Dar ştii că vremea nu aşteaptă.

Scapin
Nici o grijă. Cât vă trebuie?

Léandre
Cinci sute de scuzi.

Scapin
Dar dumneavoastră?

Octave
Două sute de pistoli.

Scapin
Vreau să scot banii ăştia de la părinţii dumneavoastră. (Lui Octave) Pentru tatăl dumneavoastră, am găsit eu un clenci. (Lui Léandre) Pentru al dumneavoastră, cu toate că e un zgârie-brânză ce nu s-a mai văzut, îmi trebuie şi mai puţine tertipuri. Fiindcă ştiţi că, slavă Domnului, nu prea îl dă deşteptăciunea afară din casă. Şi-l socot din spiţa de oameni pe care îi poţi face să creadă tot ce vrei. Nu vă fie cu supărare. Nici gând să semănaţi cu el. Şi-apoi, ştiţi ce zic gurile rele: că nu vă este tată decât de ochii lumii.

Léandre
Bagă de seamă, Scapin!

Scapin
Bine... Bine... Nu v-o puneţi la inimă, ce dracu! Dar îl zăresc venind pe tatăl lui Octave. Dacă a sosit, să începem cu el. Plecaţi amândoi. (Lui Octave) Şi dumneavoastră, înştiinţaţi-l pe Sylvestre să vină repede să-şi joace rolul.


Scena 8
Argante, Scapin

Scapin
(aparte)
Pune ceva la cale.

Argante
(crezându-se singur)
Să te porţi atât de urât, şi fără respect... Să te vâri într-o încurcătură ca asta. Ah, ah, tineret obraznici

Scapin
Domnule, sluga dumneavoastră.

Argante
Bună ziua, Scapin.

Scapin
Vă gândeaţi la isprava fiului dumneavoastră?

Argante
Îţi mărturisesc că sunt cumplit de îndurerat.

Scapin
Domnule, viaţa e plină de necazuri. E bine să fii totdeauna pregătit. Am auzit, e mult de-atunci, o vorbă din bătrâni, de care mi-amintesc ori de câte ori e nevoie.

Argante
Ce vorbă?

Scapin
Dacă un părinte pleacă de acasă, trebuie să se gândească la toate necazurile pe care le-ar întâmpina la înapoiere. Să-şi închipuie casa arsă, banii furaţi, nevasta moartă, fiul schilodit, fiica ademenită. Şi pentru câte nu i s-au întâmplat, să mulţumească norocului. În ce mă priveşte, totdeauna am urmat învăţătura asta în mica mea filozofie. Şi ori de câte ori m-am întors acasă, am fost pregătit să ţin piept furiei stăpânilor, doje¬nilor, jignirilor, loviturilor de picior în spate, ciome¬gelor, bicelor. Şi pentru ce nu mi s-a întâmplat am mulţumit ursitei mele binevoitoare.

Argante
Aşa-i. Dar căsătoria asta neruşinată, care stă stavilă în calea aceleia pe care o plănuiseră, este o treabă pe care n-o pot îngădui, şi tocmai am consultat nişte avocaţi, ca s-o desfacem.

Scapin
Zău aşa, domnule, dacă vreţi să mă ascultaţi, încer¬caţi pe altă cale să puneţi capăt neînţelegerii. Ştiţi ce înseamnă procesele în ţara asta, şi-o să vă înfundaţi pe un drum plin de mărăcini.

Argante
Ai dreptate, ştiu; dar ce altă cale?

Scapin
Cred că am găsit. Mila pe care am simţit-o adineauri pentru durerea dumneavoastră mi-a dat ghes să mă gândesc la un mijloc ca să vă scot din încurcătură. Fiindcă nu mă rabdă inima să văd nişte părinţi cinstiţi amărâţi de copiii lor. Şi de totdeauna am avut eu pentru dumneavoastră o simpatie deosebită.

Argante
Îţi sunt îndatorat.

Scapin
M-am dus, aşadar, să-l caut pe fratele fetei ăsteia pe care a luat-o de nevastă. E unul din acei voinici de meserie, din acei indivizi gata să se ia la harţă, care nu vorbesc decât de snopit în bătaie şi cărora le e tot atât de uşor să omoare un om pe cât le e să bea un pahar cu vin. Am adus vorba despre căsătoria asta, i-am arătat cât de simplu ar fi s-o desfacem pe temeiul silniciei, i-am amintit de prerogativele dumneavoastră de tată şi de sprijinul pe care vi l-ar da la judecată, şi drepturile dumneavoastră, şi averea, şi prietenii. În sfârşit, aşa mi ţi l-am învârtit pe toate părţile, că s-a arătat gata să asculte propunerile mele ca să pună capăt isprăvii pentru o sumă oarecare. Încuviinţează desfacerea căsătoriei, dacă-i daţi bani.

Argante
Şi cât a cerut?

Scapin
O, la început, pretenţii care depăşesc orice limită.

Argante
Ce?

Scapin
Nu vă puteţi închipui!

Argante
Spune!

Scapin
Vorbea de nu mai puţin de cinci sau şase sute de pistoli .

Argante
Cinci sau şase sute de boleşniţe să-l lovească! Îşi bate joc de oameni?

Scapin
Asta i-am spus şi eu. Am respins cu tărie asemenea propuneri, şi l-am făcut să priceapă că nu vă poate păcăli el pe dumneavoastră, cerându-vă cinci sau şase sute de pistoli. În fine, după multă tocmeală, iată la ce rezultat am ajuns. "E vremea, mi-a spus el, să mă duc la armată. Sunt silit să-mi fac rost de cele tre¬buincioase la oaste şi nevoia de bani mă obligă să primesc, vrând-nevrând, ceea ce mi se propune. Îmi trebuie un cal, şi nu pot găsi o mârţoagă care să arate cât de cât a cal cu mai puţin de şaizeci de pistoli."

Argante
Ei bine, dacă-i vorba de şaizeci de pistoli, îi dau.

Scapin
"Îmi trebuie armura şi pistoalele. Şi astea mai fac încă douăzeci de pistoli."

Argante
Douăzeci de pistoli cu şaizeci, ar fi optzeci.

Scapin
Tocmai.

Argante
E mult, dar fie. Îi dau.

Scapin
"Mai îmi trebuie şi un cal, să-l călărească valetul meu, care costă şi el treizeci de pistoli."

Argante
Aşa? Atunci să se ducă la plimbare! Nu-i dau nimic.

Scapin
Domnule...

Argante
Nimic. Ce obraznic...

Scapin
Vreţi ca valetul lui să meargă pe jos?

Argante
Să meargă cum îi place, şi stăpân-su la fel.

Scapin
Ce Dumnezeu, domnule, nu vă încăpăţânaţi pentru atâta lucru. Vă rog, nu mergeţi să vă judecaţi, daţi oricât numai să scăpaţi din ghearele justiţiei.

Argante
Bine, fie. M-am hotărât să dau şi aceşti treizeci de pistoli.

Scapin
"Mai îmi trebuie, a zis ei, un catâr ca să care..."

Argante
Să se ducă dracului cu catâru' lui! Asta-i prea de tot. Mergem la judecată.

Scapin
Vă rog, domnule...

Argante
Nu, nu dau nimic.

Scapin
Domnule, un catâr mititel...

Argante
Nu-i dau nici măcar un măgar!

Scapin
Aveţi în vedere...

Argante
Nu, mai bine mă judec.

Scapin
Staţi, ce tot vorbiţi! În ce vreţi să vă băgaţi... Aruncaţi o privire la tertipurile justiţiei; vedeţi câte apeluri şi câte grade de jurisdicţie, câte proceduri împovărătoare, câte jivine încântătoare prin ghearele cărora trebuie să treceţi: sergenţi, procurori, avocaţi, grefieri, substituţi, raportori, judecători şi ajutorii lor. Din toţi ăştia, nu-i unul care, pentru cel mai mic fleac, să nu fie gata să dea o palmă celui mai sfânt principiu de drept din lume. Un sergent va ticlui un fals ordin de urmărire, pe baza căruia veţi fi condamnat fără să aveţi habar; procurorul se va înţelege cu pârâtul şi vă va vinde pe bani gheaţă. Avocatul dumneavoastră, momit prin aceleaşi mijloace, va lipsi când se va pleda cauza dumneavoastră, sau va bate câmpii, ocolind faptul. Grefierul va elibera, în contumacie, sentinţe şi decizii împotriva dumneavoastră. Ajutorul raportorului va sustrage acte şi până şi raportorul nu va spune ce ştie. Şi chiar dacă, cu cea mai mare dibăcie, v-aţi ferit de toate astea, nu mică vă va fi mirarea văzând că judecătorii au fost asmuţiţi împotriva dumnea¬voastră, fie de feţe preacucernice, fie de femei cu care se vor iubi. Ascultaţi-mă pe mine, domnule, dacă vă stă la-ndemână, salvaţi-vă din iadu' ăsta. Înseamnă să porţi un greu blestem, încă din lumea asta, să ai să te judeci, şi numai gândul unui proces m-ar face să fug până-n India.

Argante
Şi la cât socoteşte catârul?

Scapin
Domnule, pentru catâr, pentru calul lui şi-al servi¬torului, pentru armură şi pistoale şi ca să plătească o mică sumă pe care o datorează gazdei lui cere, în total, două sute de pistoli.

Argante
Două sute de pistoli!

Scapin
Da.

Argante
(umblând furios)
Atunci ne judecăm.

Scapin
Gândiţi-vă mai bine.

Argante
Mă judec.

Scapin
Nu vă aruncaţi în...

Argante
Vreau să mă judec.

Scapin
Dar, ca să vă judecaţi, o să vă trebuiască ceva bani; o să vă trebuiască pentru cercetări, pentru procură, pentru citaţii, pentru consiliile juridice, pentru produ¬cerea de acte, pentru cercetările procurorului, pentru consultaţiile şi pledoariile avocaţilor, pentru dreptul de a-ţi retrage plângerea şi pentru copiile de la dosare; o să vă trebuiască pentru referatele judecătorilor, şi ca să mituiţi concluziile; pentru întocmirea procesului verbal de şedinţă, pentru copiile de pe sentinţă, parafe, înregistrări şi notificarea portăreilor, fără să mai vor¬bim de darurile pe care va trebui să le faceţi. Daţi-i omului ăstuia banii, şi aţi scăpat de tot buclucul.

Argante
Cum, două sute de pistoli?

Scapin
Da. Şi mai rămâneţi şi cu un câştig. Am făcut o mică socoteală în minte de toate cheltuielile de judecată, şi am găsit că, dând, individului două sute de pistoli, vă mai rămân pe puţin o sută cincizeci, başca grijile, demersurile şi necazurile pe care vi le scutiţi. Dac-ar fi numai să nu trebuie să rabd prostiile pe care le spun, în auzul tuturor, nişte caraghioşi de avocaţi şi încă aş da bucuros trei sute de pistoli, decât să mă judec.

Argante
Nu-mi pasă. Desfid pe avocaţii care ar avea de spus ceva despre mine.

Scapin
Faceţi cum credeţi, dar în locul dumneavoastră aş fugi de proces.

Argante
Nu dau două sute de pistoli în ruptul capului.

Scapin
Iată omul despre care vă vorbeam.


Scena 9
Argante, Scapin, Sylvestre, deghizat în spadasin

Sylvestre
Scapin, ia arată-mi-l şi mie pe Argante ăsta, tatăl lui Octave.

Scapin
Pentru ce, domnule?

Sylvestre
Am aflat că vrea să mă dea în judecată şi să desfacă pe calea justiţiei căsătoria surorii mele.

Scapin
Nu ştiu dacă s-a gândit la asta, dar nu vrea să dea cei două sute de pistoli pe care-i ceri; zice că e prea mult.

Sylvestre
Moarte! Sânge! Răzbunare! Dacă-l găsesc îl fac zob, chiar dac-aş fi jupuit de viu!
(Ca să nu fie zărit, Argante se ascunde, tremurând, în spatele lui Scapin)

Scapin
Domnule, acest tată al lui Octave e curajos. S-ar putea să nu se sperie de dumneata.

Sylvestre
El? El? Sânge! Moarte! Dac-ar fi aici, i-aş înfige sabia în burtă! (Zărindu-l pe Argante) Ăsta cine-i?

Scapin
Nu e el, domnule, nu e el.

Sylvestre
Nu e cumva unul din prietenii lui?

Scapin
Nu, domnule, dimpotrivă. E duşmanul lui de moarte.

Sylvestre
Duşmanul lui de moarte?

Scapin
Da.

Sylvestre
Pre legea mea, asta-mi place. (Lui Argante) Sunteţi, domnule, duşmanul acestei secături de Argante? Aud?

Scapin
Da, da. Răspund eu de asta.

Sylvestre
(scuturând puternic mâna lui Argante)
Dă mâna-ncaace! Strânge-o! Pe cuvântul meu, pe cinstea mea, pe sabia pe care o port, pe toate jurămintele ce le-aş putea face, că-nainte de sfârşitul zilei vă voi descotorosi de acest nemernic patentat, de această secătură de Argante. Bizuiţi-vă pe mine!

Scapin
Domnule, în ţara asta silniciile nu sunt deloc îngă¬duite.

Sylvestre
Puţin îmi pasă. N-am nimic de pierdut.

Scapin
Cu siguranţă, va şti să se apere. Şi-are rude, prieteni şi servitori ce-i vor face un zid împotriva furiei dumitale.

Sylvestre
Asta şi vreau, pre legea mea! Asta şi vreau! (Luând sabia în mână) Răzbunare! Moarte! De ce nu-l găsesc eu acuma, cu toţi apărătorii lui la un loc! De ce nu-mi iese înainte în mijlocul a treizeci de oameni! De ce nu-l văd năpustindu-se asupra mea, cu armele în mână! (Ia poziţie de luptă) Cum aşa, nemernicilor, cutezaţi să mă atacaţi? Haide, potaie, dă! (Atacând din toate părţile, ca şi cum ar acea de luptat cu mai mulţi oameni) Las' că te satur eu! Înainte! Dă-i! A, nemernicilor, canalii... Asta vreţi? O să vă arăt eu vouă, să vă piară pofta... Dă-i, şi dă-i şi acolo! Şi pe aici, şi pe dincolo. Ti¬căloşilor! (Întorcându-se spre Argante şi Scapin) Pe-aici! Haide! Ce, daţi înapoi? Ţin-te bine, canalie, ţin-te bine!

Scapin
Stai, domnule, că încă n-am ajuns aici.

Sylvestre
Asta să vă fie învăţătură de minte să mai îndrăzniţi să vă bateţi joc de mine.

Scena 10
Argante, Scapin

Scapin
Aţi văzut câţi morţi pentru două sute de pistoli? Nu-mi mai rămâne decât să vă doresc noroc.

Argante
(tremurând tot)
Scapin!

Scapin
Mă rog?

Argante
Sunt hotărât să dau cei două sute de pistoli.

Scapin
Pentru că ţin la dumneavoastră, sunt încântat.

Argante
Hai să-l căutăm. Am banii la mine.

Scapin
Daţi-mi-i mie. Pentru demnitatea dumneavoastră, nu trebuie să mai fiţi văzut pe-aici, după ce v-aţi dat drept un altul. Şi mai cu seamă mă tem că, arătându-vă cine sunteţi, să nu-i treacă prin gând să vă ceară mai mult.

Argante
Adevărat. Dar mi-ar fi plăcut să văd cui dau banii.

Scapin
N-aveţi încredere în mine?

Argante
Ba da, dar...

Scapin
Mii de draci, domnule, sunt eu un şmecher sau un om cinstit? Una din două. Am eu de gând să vă înşel şi, alte interese decât ale dumneavoastră şi ale stăpânului meu cu care vreţi să vă-nrudiţi? Dacă sunt bănuit, nu mă mai amestec şi n-aveţi decât să căutaţi, chiar acum, pe altul care să vă scoată din încurcătură.

Argante
Hai, ia-i.

Scapin
Nu, domnule, nu-mi încredinţaţi banii dumneavoas¬tră. Aş fi bucuros să căutaţi pe altcineva.

Argante
Dumnezeule! Ia-i o dată!

Scapin
Nu, vă spun. Să nu aveţi încredere în mine. Mai ştii, poate vreau să pun mâna pe gologanii dumneavoastră.

Argante
Ia-i, îţi spun, şi nu mă mai face să te rog degeaba. Dar gândeşte-te să iei toate măsurile.

Scapin
Lăsaţi pe mine. N-are el de-a face cu un prost.

Argante
Te aştept acasă.

Scapin
Voi veni, fiţi sigur. (Singur) Gata cu unul! Nu-mi mai rămâne decât să-l caut pe celălalt. A, pre legea mea, iată-l. Să zici că cerul îi face să cadă, unul după altul, în capcana mea.


Scena 11
Géronte, Scapin

Scapin
(făcându-se că nu-l vede pe Géronte)
A, cerule! A, nenorocire neprevăzută! A, tată nefericit. Bietul meu Géronte, ce-ai să te faci?

Géronte
(aparte)
Ce spune despre mine, cu mutra asta îndurerată?

Scapin
Nu-i nimeni pe-aici să-mi spună unde este domnul Géronte?

Géronte
Ce s-a întâmplat, Scapin?

Scapin
(aleargă pe scenă prefăcându-se că nici nu-l aude, nici nu-l vede pe Géronte)
Unde l-aş putea găsi, să-i spun nenorocirea?

Géronte
(alergând după Scapin)
Ce s-a întâmplat?

Scapin
Degeaba alerg eu în toate părţile, că tot nu-l găsesc.

Géronte
Sunt aici.

Scapin
Trebuie că s-a ascuns pe-undeva unde nici prin gând nu-ţi trece.

Géronte
(oprindu-l pe Scapin)
Hei! Eşti orb, că nu mă vezi?

Scapin
Ah, domnule, n-a fost chip să vă găsesc!

Géronte
De o oră stau în faţa ta. Ce s-a întâmplat?

Scapin
Domnule...

Géronte
Ce?

Scapin
Domnule, fiul dumneavoastră...

Géronte
Ei, ce-i cu fiul meu?

Scapin
S-a abătut asupra lui o groaznică nenorocire.

Géronte
Ce nenorocire?

Scapin
Mai adineauri l-am găsit adânc tulburat în legătură cu ceea ce i-aţi spus dumneavoastră, vârându-mă fără nici o noimă şi pe mine în toată treaba asta. Căutând să-l abat de la această tristeţe, ne-am dus să ne plimbăm în port. Acolo, printre multe alte lucruri, ochii ni s-au oprit asupra unei galere turceşti, destul de arătoase. Un tânăr turc cu o înfăţişare plăcută ne-a poftit înă¬untru cu braţele deschise. Am intrat, ne-a făcut mii de plecăciuni, ne-a dat o gustare unde am mâncat cele mai bune fructe din câte există, şi am băut un vin, pe care l-am găsit cel mai gustos din lume.

Géronte
Ei, şi ce găseşti trist în asta?

Scapin
Aveţi niţică răbdare, ajungem şi-aici. În timp ca mâncam, turcul a scos galera în larg şi, văzând că ne-am depărtat de ţărm, m-a aruncat într-o luntre şi m-a trimis să vă spun că dacă nu-i daţi grabnic, prin mine, cinci sute de scuzi îl duce pe fiul dumneavoastră la Alger.

Géronte
Ei, la naiba, cinci sute de scuzi!

Scapin
Da, domnule. Şi pe deasupra nu mă păsuieşte decât două ore.

Géronte
Ah, bestia de turc! Să-mi dea o lovitură ca asta!

Scapin
Trebuie să hotărâţi fără zăbavă cum să salvăm din lanţuri un fiu pe care-l iubiţi atâta.

Géronte
Ce naiba căuta pe galera aia?

Scapin
Nu se gândea la ce-o să se întâmple.

Géronte
Du-te, Scapin, du-te repede şi spune-i turcului că-l dau în judecată.

Scapin
Judecată în largul mării! Vă bateţi joc de oameni?

Géronte
Ce naiba căuta pe galera aia?

Scapin
Ceasu' rău îi împinge uneori pe oameni.

Géronte
Scapin, ai acum prilejul să te arăţi un servitor cre¬dincios.

Scapin
Cum, domnule?

Géronte
Să te duci să-i spui turcului ăla să mi-l trimită pe fiu-meu înapoi, şi să stai tu acolo, în locul lui, până ce strâng eu suma pe care mi-o cere.

Scapin
Staţi, domnule. V-aţi gândit bine la ce spuneţi? Şi credeţi că turcul ăsta e atât de neghiob să primească un pârlit ca mine în locul fiului dumneavoastră?

Géronte
Ce naiba căuta pe galera aia?

Scapin
Nu bănuia nenorocirea ce-l aşteaptă. Gândiţi-vă, domnule, nu ne-a păsuit decât două ore.

Géronte
Şi zici că cere...

Scapin
Cinci sute de scuzi.

Géronte
Cinci sute de scuzi? N-are conştiinţă?

Scapin
Zău aşa, vreţi conştiinţă la un turc!

Géronte
Barem ştie ce înseamnă cinci sute de scuzi?

Scapin
Da, domnule; ştie că sunt o mie cinci sute de livre.

Géronte
Şi crede, canalia, că o mie cinci sute de livre se găsesc pe toate drumurile?

Scapin
Sunt oameni cu care nu te poţi înţelege.

Géronte
Dar ce naiba căuta pe galera aia?

Scapin
Aşa-i... Dar cum să bănuiască ce-o să se întâmple? Vă rog, domnule, grăbiţi-vă!

Géronte
Haide, ia cheia dulapului meu!

Scapin
Bine.

Géronte
Îl deschizi.

Scapin
S-a făcut.

Géronte
Vei găsi, la stânga, o cheie mare, care e de la pod.

Scapin
Da.

Géronte
Te duci şi iei toate vechiturile care sunt în coşu' ăl mare şi le vinzi la haine vechi, ca să-l răscumperi pe fiu-meu.

Scapin
(dându-i cheia înapoi)
Ce-i cu dumneavoastră, domnule, visaţi cu ochii deschişi? Nu scot o sută de franci din tot ce mi-aţi spus. Pe deasupra, ştiţi că n-avem vreme de pierdut.

Géronte
Dar ce naiba căuta pe galera aia?

Scapin
Vorbim să n-adormim! Lăsaţi-o în plata Domnului de galeră şi gândiţi-vă că vremea nu aşteaptă şi că s-ar putea să vă pierdeţi fiul. Vai, bietul meu stăpân, cine ştie dacă te mai văd vreodată, şi acum, când eu stau şi tot vorbesc, dumneata eşti dus ca sclav în Alger. Dar, cerul mi-e martor că am făcut tot ce am putut pentru dumneata, şi că dacă nu eşti răscumpărat, de vină e numai lipsa de înţelegere a tatălui dumitale.

Géronte
Stai, Scapin, mă duc să caut banii.

Scapin
Grăbiţi-vă, domnule. Tare mă tem că a trecut vremea.

Géronte
Cât ai spus? Patru sute de scuzi?

Scapin
Nu. Cinci.

Géronte
Cinci sute de scuzi!

Scapin
Da.

Géronte
Ce naiba căuta pe galera aia?

Scapin
Aveţi perfectă dreptate. Dar grăbiţi-vă.

Géronte
Nu putea să se plimbe şi-n altă parte?

Scapin
Adevărat. Dar grăbiţi-vă.

Géronte
Ah, blestemată galeră!

Scapin
(aparte)
Nu prea mistuie galera asta.

Géronte
Ţine banii. Nu-mi aminteam că tocmai primisem suma asta în aur; dar zău nu credeam că îmi va fi luată aşa de curând. (Scoţând punga din buzunar şi întinzându-i-o lui Scapin) Haide, du-te de-l răscumpără pe fiul meu.

Scapin
(întinzând mâna)
Da, domnule.

Géronte
(reţinând punga, pe care se face că vrea să i-o dea lui Scapin)
Dar spune-i turcului ăluia că e un ticălos.

Scapin
(întinzând iar mâna)
Da.

Géronte
(făcând din nou acelaşi gest)
Un nemernic.

Scapin
(întinzând într-una mâna)
Da.

Géronte
(acelaşi)
Un om fără credinţă, un hoţ.

Scapin
Lăsaţi pe mine.

Géronte
(acelaşi)
Să scoată el de la mine, în pofida oricărui drept, cinci sute de scuzi!

Scapin
Da.

Géronte
(acelaşi)
Că nu i-i dau nici pentru totdeauna, nici de tot.

Scapin
Foarte bine.

Géronte
(acelaşi)
Iar dacă-mi cade o dată în mână, ştiu eu să mă răzbun.

Scapin
Da.

Géronte
(vârând din nou punga în buzunar şi plecând)
Du-te, du-te repede şi adu-mi fiul.

Scapin
(alergând după Géronte)
Hei, domnule!

Géronte
Ce-i?

Scapin
Unde sunt banii?

Géronte
Nu ţi i-am dat?

Scapin
Nu prea. I-aţi pus din nou în buzunar.

Géronte
Durerea îmi întunecă minţile.

Scapin
Asta văd şi eu.

Géronte
Ce naiba căuta pe galera aia? Ah, galeră blestemată! Turc ticălos, luate-ar dracu!

Scapin
(singur)
Nu prea poate să înghită că i-am luat cinci sute de scuzi. Dar cu mine n-a terminat încă, vreau să-mi plă¬tească, în altă monedă, minciuna pe care i-a spus-o lui fi-su.


Scena 12
Octave, Léandre, Scapin

Octave
Ce se aude? Ai reuşit să faci ceva pentru mine?

Léandre
Ai făcut ceva să-mi salvezi iubirea din impas?

Scapin
(lui Octave)
Iată cei două sute de pistoli pe care i-am luat de la tatăl dumneavoastră!

Octave
Ah! cât mă bucur!

Scapin
(lui Léandre)
Pentru dumneavoastră n-am putut face nimic.

Léandre
(vrând să plece)
Atunci nu-mi mai rămâne decât să mor. Nu mai am de ce trăi, dacă Zerbinette mi-a fost răpită.

Scapin
Staţi, binişor! De ce vă pripiţi aşa?

Léandre
(întorcându-se)
Ce-ai vrea să fac?

Scapin
Am şi banii dumneavoastră.

Léandre
Ah, mă faci din nou să trăiesc!

Scapin
Dar numai dacă-mi îngăduiţi şi mie o mică răzbunare împotriva tatălui dumneavoastră pentru necazul ce mi-a făcut.

Léandre
Tot ce vrei.

Scapin
Mi-o făgăduiţi, faţă de martori?

Léandre
Da.

Scapin
Poftim, iată cei cinci sute de scuzi.

Léandre
Atunci, să mergem, s-o răscumpărăm pe aceea care mi-e dragă.

Actul III

Scena 1
Zerbinette, Hyacinthe, Scapin, Sylvestre

Sylvestre
Şi-aşa, iubiţii voştri au hotărât între ei ca să fiţi împreună; îndeplinim ordinul ce ni l-au dat.

Hyacinthe
(Zerbinettei)
Un ordin ca ăsta e cât se poate de plăcut. Accept cu bucurie o astfel de tovarăşă, şi nu eu sunt aceea care să împiedic ca prietenia dintre fiinţele iubite să nu se lege şi între noi.

Zerbinette
Primesc propunerea şi nu dau înapoi când mi se iese în cale cu prietenie.

Scapin
Dar când vi se iese cu dragoste?

Zerbinette
Cu dragostea e altceva. Primejdia e ceva mai mare şi nu sunt chiar atât de îndrăzneaţă.

Scapin
Cred că acum sunteţi, dar, împotriva stăpânului meu. Şi ceea ce a făcut pentru dumneavoastră ar trebui să vă dea ghes să răspundeţi cum trebuie iubirii sale.

Zerbinette
Nu mă bizui decât pe lapte; şi ceea ce a făcut nu e destul ca să-mi dea siguranţă deplină. Sunt veselă din fire, şi râd oricând. Dar, chiar râzând, sunt serioasă în ce priveşte unele lucruri. Stăpânul tău se înşeală crezând că ajunge să mă fi cumpărat ca să mă vadă întreagă a lui. Trebuie să-l mai coste şi altceva decât bani. Şi, ca să răspund iubirii sale aşa cum vrea, îmi trebuie o dovadă a credinţei sale, care să fie dichisită cu anumite ceremonii foarte necesare.

Scapin
Nici el nu înţelege altminteri. Năzuieşte la dumnea¬voastră cu gânduri bune şi cinstite. Şi nu sunt eu omu' care să mă amestec în treaba asta, dacă ar gândi altfel.

Zerbinette
Vreau să cred că aşa e, de vreme ce mi-o spui. Dar prevăd piedici din partea tatălui lui.

Scapin
Le venim noi de hac.

Hyacinthe
(Zerbinettei)
Soarta noastră asemănătoare trebuie să întărească şi mai mult prietenia noastră. Suntem amândouă deopo¬trivă de primejduite, amândouă pradă aceleiaşi neno¬rociri.

Zerbinette
Dumneata ştii cel puţin cine te-a adus pe lume iar sprijinul părinţilor, pe care-i poţi prezenta, e în măsură să descurce totul, îţi poate asigura fericirea şi duce la încuviinţarea căsătoriei gata încheiate. În ce mă pri¬veşte, nu mi-e de nici un ajutor ceea ce sunt, şi mă aflu într-o situaţie care nu va îmblânzi voinţa unui tată ahtiat după bogăţie.

Hyacinthe
În schimb ai norocul că cel pe care-l iubeşti nu este ademenit cu o altă căsătorie.

Zerbinette
Nu de schimbarea din sufletul iubitului trebuie să ne temem cel mai mult. Putem crede că avem destule calităţi ca să ne păstrăm ce-am cucerit. Dar, ceea ce cred că este cel mai primejdios în treburi de-astea este autoritatea tatălui, pe lângă care orice calitate este zadarnică.

Hyacinthe
Vai, de ce să se pună oprelişti simţirilor curate? Cât e de bine să iubeşti, când mi întâlneşti piedici în calea acestor plăcute lanţuri cu care două inimi se leagă împreună!

Scapin
Glumiţi. Liniştea, în iubire, este o linişte neplăcută. O fericire netedă devine plicticoasă. Ne trebuie suişuri şi coborâşuri în viaţă, şi greutăţile care se ivesc aţâţă simţurile, sporesc plăcerile.

Zerbinette
Haide, Scapin, spune-ne povestea aia, despre care am auzit că este atât de nostimă, a şmecheriei care ţi s-a năzărit ca să storci bani de la bătrânul avar. Ştii că nu-şi iroseşte degeaba vremea cel ce-mi povesteşte ceva, şi că-l răsplătesc destul de bine cu veselia mea.

Scapin
Sylvestre v-o va spune tot atât de bine ca şi mine. Am în cap o mică răzbunare, a cărei plăcere o voi gusta curând.

Sylvestre
De ce, nesilit de nimeni, să cauţi necazu' cu lumânarea?

Scapin
Îmi place să m-avânt în poveşti îndrăzneţe.

Sylvestre
Ţi-am mai spus o dată, şi dac-ai vrea să mă asculţi pe mine mai bine ai lăsa baltă planul tău.

Scapin
Da; dar mă ascult pe mine.

Sylvestre
Ce naiba ai de gând să mai scorneşti?

Scapin
Şi de ce naiba îţi faci tu griji zadarnic?

Sylvestre
Deoarece văd, că, bun, zdravăn, sănătos, eşti pe cale să aduni pe spinarea ta un mănunchi de ciomege!

Scapin
Ei şi? O păţeşte spinarea mea, nu a ta.

Sylvestre
Adevărat, eşti stăpân pe spinarea ta, şi poţi face ce-ţi place cu ea.

Scapin
Primejdii ca astea nu m-au oprit niciodată şi urăsc firile becisnice care gândindu-se prea mult la urmări nu îndrăznesc să înceapă nimic.

Zerbinette
(lui Scapin)
Vom avea nevoie de ajutorul tău.

Scapin
Dumneavoastră duceţi-vă. Vin şi eu îndată. Nu mă face nimeni să mă trădez degeaba, şi să dezvălui taine care e mai bine să nu fie aflate.


Scena 2
Géronte, Scapin

Géronte
Ei, Scapin, ce se-aude cu fiul meu?

Scapin
Fiul dumneavoastră, domnule, se află în siguranţă. Pe dumneavoastră însă vă paşte acum cea mai mare primejdie din lume, şi aş fi mai liniştit să vă ştiu acasă.

Géronte
Ce vrei să spui?

Scapin
La ora când vă vorbesc, sunteţi căutat de pretutindeni ca să fiţi ucis.

Géronte
Eu?

Scapin
Da.

Géronte
Şi de cine?

Scapin
De fratele fetei pe care Octave a luat-o de soţie. Zice că planul dumneavoastră de a o pune pe fiica dumnea¬voastră în locul pe care-l deţine sora lui împinge cel mai mult la desfacerea acestei căsătorii. Şi, cu gându' la asta, a hotărât, sus şi tare, să-şi descarce deznădejdea asupra dumneavoastră şi să vă ia viaţa ca să-şi răz¬bune onoarea. Toţi prietenii lui, spadasini ca şi el, vă caută pretutindeni şi vor să ştie unde vă aflaţi. Am văzut chiar, pe ici, pe colo, soldaţi din compania lui care iscodesc pe cei întâlniţi şi ocupă cu plutoane toate drumurile ce duc la locuinţa dumneavoastră, astfel încât nu vă mai puteţi întoarce acasă, nu mai puteţi face un pas, nici la dreapta, nici la stânga, fără să cădeţi în mâinile lor.

Géronte
Cum să scap, bietul meu Scapin?

Scapin
Nu ştiu, domnule, dar lucrurile-s tare neplăcute. Tremur, pentru dumneavoastră, din creştet până-n tălpi şi... Dar staţi.
(Scapin se face că se duce în fundul scenei ca să vadă dacă nu e nimeni)

Géronte
(tremurând)
Ei?

Scapin
(întorcându-se)
Nu, nu, nu. Nu-i nimic.

Géronte
N-ai putea găsi vreun mijloc ca să mă scoţi din în¬curcătură?

Scapin
Am eu ceva în cap. Dar sunt în primejdie să fiu coto¬nogit.

Géronte
Haide, Scapin, arată-te un servitor credincios. Nu mă părăsi, te rog.

Scapin
Fie. Am pentru dumneavoastră o dragoste care nu-mi îngăduie să vă las fără ajutor.

Géronte
Crede-mă, vei fi răsplătit. Şi-ţi făgăduiesc costumul ăsta, după ce are să se mai învechească puţin.

Scapin
Staţi o clipă. Uite, tocmai mi-a venit o idee ca să vă scap. Trebuie să vă băgaţi în sacul ăsta şi să...

Géronte
(crezând că vede pe cineva)
Ah!

Scapin
Nu, nu, nu. Nu-i nimeni. Trebuie, zic, să intraţi în sac şi să luaţi aminte să nu vă mişcaţi. Vă voi ridica în spinare ca pe-un balot, şi vă voi căra aşa, până acasă, pe sub nasul duşmanilor. O dată ajunşi, ne vom putea baricada, şi vom trimite după ajutoare împotriva silniciei.

Géronte
Ideea e bună.

Scapin
Cea mai bună din lume. O să vedeţi. (Aparte) Las' că-mi plăteşti tu minciuna.

Géronte
Ce-ai zis?

Scapin
Am zis că tragem noi clapa duşmanilor. Băgaţi-vă bine, până în fund. Şi mai ales luaţi aminte să nu scoa¬teţi capul afară, să nu vă mişcaţi, orice s-ar întâmpla.

Géronte
Nici o grijă. Ştiu ce am de făcut.

Scapin
Ascundeţi-vă. Iată un spadasin careva caută. (Schimbându-şi vocea) Cum? N-am eu norocul să ucidem pe Géronte-asta? Şi nu e nimeni ca să spui la mine unde e? (Lui Géronte, cu vocea lui obişnuită) Nu vă mişcaţi! – Ei, drăcia! Găsesc eu la el, chiar dacă este în fundu' lu' pământu'! (Lui Géronte, cu vocea lui obişnuită) – Nu scoateţi capul afară. – Ehe, domnu' cu sacu'. – Domnule? – Dai la tine un ban aur şi tu spui unde poate fi Géronte. – Îl căutaţi pe domnul Géronte? – Da, caut la el.– Şi pentru ce, domnule? – Pentru ce? – Da. – Vroi, drăcia, fac pe el moară în bătăi cu ciomagu'. – Staţi, domnule, bătaia cu ciomagul nu se dă unor per¬soane ca el, nu-i el din ăia cu care să se poarte lumea aşa. – Ce? Prost asta de Géronte, ticălos asta, golan asta? – Nobilul Géronte, domnule, nu este nici prost, nici ticălos, nici golan, şi, nu vă fie cu supărare, ar trebui să vorbiţi altfel. – Ce? Îndrăzneşti vorbeşti la mine de sus? – Apăr, aşa cum se cuvine un om de onoare, când este jignit. – Tu prieten este cu Géronte-asta? – Da, domnule, sunt. – A, drace, este prieten la el? Foarte bine! (Dând câteva ciomege în sac) – Ţine, asta dau la tine pentru el! (Strigând ca şi când ar primi loviturile de ciomag) Ah, ah, ah, ah, ah, domnule! Ah, ah, domnule! Mai încet, ah, binişor! Ah, ah, ah, ah! – Haida, du la el asta din partea a mea. Adiusias! – Ah, gascon afurisit! Ah!

Géronte
(scoţând capul afară din sac)
Ah, Scapin, nu mai pot.

Scapin
Ah, domnule, m-a făcut zob, şi mă dor umerii de nu mai pot.

Géronte
Ce spui? Într-ai mei a dat.

Scapin
Nu, nu domnule, pe spinarea mea a dat.

Géronte
Da' de unde! Am simţit loviturile şi le mai simt încă.

Scapin
Nu, vă spun; numai vârful ciomagului a ajuns până la umerii dumneavoastră.

Géronte
Ar trebui să te dai puţin mai la o parte, ca să mă cruţi...

Scapin
(punându-i din nou sacul în cap)
Atenţie! A venit încă unul, cu o mutră de străin. – La naiba, eu alergam cum un iepure şi nu găseam ziua tota diavol asta de Gironte? – Ascundeţi-vă. – Ia spui la mine, musiu om, rog la dumneata; dumneata nu ştii unde e Gironte asta care eu căutam? – Nu, domnule, nu ştiu unde e Géronte. – Spui tu la mine sincer? Nu vreau la el mare lucru. Vreau solamente să dau pe spinarea lui o duzină ciomege şi trei-patru înţe¬pături mici de sabia în piept. – Vă rog să mă credeţi, domnule, că nu ştiu unde e. – La mine se pare ca ved mişcând ceva în sac asta. – Să avem iertare,domnule. – Aici e siguramente ceva nu tocmai bine miroase. – Da' de unde, domnule. – La mine e chef să bag sabia în sac asta. – Ah, domnule, să nu faceţi una ca asta. – Arata dumneata la mine puţin ce e nautru. – Binişor, domnule! – Cum, binişor! – Pentru ce să vedeţi ce car eu în sacu 'ăsta? – Eu vreau vedea, asta e. – N-o să vedeţi. – Ah, prea multa gluma! – Boarfele astea sunt ale mele. – Spui încă o dată la tine, arată la mine. – Nici nu-mi trece prin gând. – Nu treci prin ghind? – Nu. – Eu dai cu ciomaga asta pe umeri la tine. – Nu-mi pasă. – Ah, faci pe caraghios? (Lovind sacul cu ciomagul şi ţipând ca şi cum ar primi el loviturile) – Ah, ah, ah, ah, domnule! Ah, ah, ah, ah! – Pina la buna vedere; dat niţic lecţie la tine, ca să inveţi sa nu vor¬beşti obraznicamente. – Ah, ducă-se pe pustii cu păsă¬reasca lui! Ah!

Géronte
(scoţând capul afară din sac)
Ah, sunt zdrobit!

Scapin
Ah, sunt mort!

Géronte
De ce naiba trebuia să dea tocmai pe spinarea mea?

Scapin
(vârându-i din nou capul în sac)
Păzea! Se-apropie o juma' de duzină de soldaţi. (Imitând vocea mai multor persoane) – Haideţi, să încercăm să-l găsim pe Géronte. – Să scotocim peste tot. – Să umblăm tot oraşul. – Să nu uităm nici un colţişor. – Să mergem pretutindeni. – Să căutăm în toate părţile. – Încotro? – Să ocolim pe-acolo. – Nu, pe aici. – La stânga. – La dreapta. – Ba nu. Ba da. (Lui Géronte, cu vocea lui obişnuită) – Ascunde-ţi-vă bine. – Staţi, camarazi, iată-l pe valetul lui. Haide, golanule, arată-ne unde e stăpânu' tău. – Staţi, domnilor, nu daţi! – Haide, spune-ne unde e. – Vor¬beşte. – Dă-i zor. – Să terminăm. – Grăbeşte-te! – Repede. – Iute! – Staţi, domnilor, binişor! (Géronte scoate uşurel capul din sac şi-şi dă seama de şmecheria lui Scapin) – Dacă nu ni-l găseşti îndată pe stăpâne-tu, te snopim în bătăi, – Mai bine rabd orice decât să-mi trădez stăpânu'. – Te omorâm în bătăi. – Faceţi ce vreţi. – Vrei să te batem? – Nu-mi voi da de gol stăpânul. – Aha, vrei să ştii gustul bătăii?... Na!... – Oh! (Când e gata să dea, Géronte iese din sac şi Scapin o rupe la fugă)

Géronte
(singur)
Ah, nemernicule! Ah, ticălosule! Ah, canalie! Aşa vrei tu să-mi dai lovitura de graţie!


Scena 3
Zerbinette, Géronte

Zerbinette
(râzând fără să-l vadă pe Géronte)
Ha, ha, vreau să iau puţin aer.

Géronte
(aparte, fără s-o vadă pe Zerbinette)
Mi-o plăteşti tu, ţi-o jur.

Zerbinette
(fără să-l vadă pe Géronte)
Ha, ha, ha, ce poveste nostimă! Şi ce păcăleală a mai mâncat bătrânul!

Géronte
Nu-i nimic nostim aici, şi nu ştiu de ce te hlizeşti aşa!

Zerbinette
Cum? Ce vreţi să spuneţi, domnule?

Géronte
Vreau să spun că nu trebuie să-ţi baţi joc de mine.

Zerbinette
De dumneavoastră?

Géronte
Da.

Zerbinette
Cum aşa? Cine se gândeşte să-şi bată joc de dumnea¬voastră?

Géronte
De ce ai venit aici să-mi râzi în nas?

Zerbinette
Nu are mici o legătură eu dumneavoastră. Râd singură de o poveste pe care tocmai am auzit-o, cea mai hazlie din câte există. Să fie pentru că mă priveşte şi pe mine, nu ştiu, dar niciodată n-am găsit ceva mai nostim ca şotia pe care un fiu i-a jucat-o tatălui lui ca să scoată bani de la el.

Géronte
Un fiu, tatălui lui, ca să-i scoată bani?

Zerbinette
Da. Iar dacă stăruiţi puţin, sunt gata să v-o poves¬tesc şi dumneavoastră. Aşa-s eu, cam limbută, şi po¬vestesc ce ştiu.

Géronte
Te rog să-mi spui şi mie istoria asta.

Zerbinette
Cu dragă inimă. N-am ce pierde. Şi-apoi, o întâmplare ca asta nu poate rămâne multă vreme tăinuită. Soarta a vrut să trăiesc în mijlocul unei cete de oameni numiţi egipteni şi care, pribegind dintr-un loc într-altul, îşi fac de lucru cu ghicitul şi, uneori, cu multe altele. Sosind în acest oraş, un tânăr mă zări şi se îndrăgosti de mine. Din aceeaşi clipă începu să se ţină scai de mine. Aidoma tuturor tinerilor, crede că e de ajuns să vorbeas¬că şi că la cel mai neînsemnat cuvânt obţine ceea ce vrea. De data asta însă s-a lovit de o mândrie care l-a silit să-şi schimbe primele gânduri. A vorbit aşadar cu oamenii care mă adăposteau despre dragostea sa, iar aceştia se arătară dispuşi să mă dea după el, în schimbul unei sume de bani. Din păcate, însă, iubitul meu se afla în situaţia în care se află de obicei cei mai mulţi feciori de neam, adică strâmtorat de bani. Are un tată care, deşi bogat, este un avar înrăit, cel mai urâcios om din lume. Aveţi puţintică răbdare. Cred că aş putea să-mi amintesc de numele lui. Haideţi, ajutaţi-mă... Nu-mi puteţi spune numele unuia din oraşul ăsta, cu¬noscut drept cel mai vestit avar?

Géronte
Nu.

Zerbinette
În numele lui este un rom... ronte... Or... Oronte. Nu Ge... Géronte. Da, chiar aşa, Géronte. Vedeţi, l-am dibuit pe urâciosu' ăsta, de calicu' ăsta e vorba. Dar să ne întoarcem la povestea noastră. Ai mei au vrut să plece astăzi din oraş şi iubitul meu era cât p-aci să mă piardă, din lipsă de bani, dacă, pentru a-i scoate de la tatăl lui, n-ar fi găsit ajutor în dibăcia unui servitor de-al lui. Cât priveşte numele servitorului, pe ăsta îl ştiu cum nu se poate mai bine. Îl cheamă Scapin. E un om fără pereche. Şi merită toate laudele.

Géronte
(aparte)
Ah, canalia!

Zerbinette
Iată tertipu' de care s-a servit ca să-i tragă bătrânului clapa. Ha, ha, ha, ha! Numai ce îmi amintesc şi râd din toată inima. Ha, ha, ha, s-a dus să-l vadă pe javra aia de zgârcit, ha, ha, ha! şi-i spuse că plimbându-se în port cu fiul lui, hi! hi! au văzut o galeră turcească, unde au fost poftiţi să intre; că un tânăr turc le-a oferit o masă, he, he, că, în timp ce mâncau, galera a pornit în larg şi că turcul l-a trimis pe el, singur la mal, într-o luntre, cu poruncă să-i spună tatălui stăpânului său că-l duce pe fiu la Alger, dacă nu-i trimite îndată cinci sute de scuzi. He, he, he! Şi iată-l pe zgârcitu', pe urâciosu' ăla înspăimântat la culme şi dragostea pentru fiul lui luptându-se în draci cu zgârcenia. Cele cinci sute de scuzi cerute sunt tot atâtea lovituri de pum¬nal. He, he, he! Nu se poate hotărî să-şi smulgă banii de la inimă. Şi suferinţa îi dă ghes să găsească o sută de mijloace ridicole ca să-şi recapete fiul. He, he, he! Vrea să trimită poliţia pe mare, după galera turcului. Ha, ha, ha, ha! Şi-i cere valetului să stea chezaş în locul fiului, până când ar strânge banii pe care nu se îndură să-i scoată. He, he, he! E gata să dea, ca să-şi încropească cei cinci sute de scuzi, cinci sau şase costu¬me vechi care nu fac nici treizeci. He, he, he! La toate astea, valetul îl lasă să înţeleagă neobrăzarea acestor propuneri, şi fiecare răspuns este însoţit de un dureros: "Ce naiba căuta pe galera aia? Ah, galeră blestemata! Turc nelegiuit!" În sfârşit, după ce a căutat tot soiul de tertipuri, după ce a gemut şi a oftat îndelung... Dar, pare-mi-se, nu râdeţi de povestea mea. Ce ziceţi?

Géronte
Zic că tânărul ăla e un nemernic, un neruşinat şi că va fi pedepsit de tatăl său pentru farsa pe care i-a ju¬cat-o; că egipteanca este o fluşturatică, o impertinentă când insultă un om cu vază, care-o va învăţa el minte să mai vină pe-aci şi să desfrâneze copiii de neam. Şi că valetul e o canalie, care, până nu se crapă de ziuă, va fi trimis la spânzurătoare.


Scena 4
Zerbinette, Sylvestre

Sylvestre
Unde alergi aşa? Ştii că ai vorbit cu tatăl iubitului dumitale?

Zerbinette
Văd şi eu; fără să-mi dau seama, tocmai lui i-am po¬vestit întâmplarea.

Sylvestre
Ce? Întâmplarea lui?

Zerbinette
Da. Eram încă sub impresia ei şi ardeam s-o spun mai departe. Dar nu-i nimic! Cu atât mai rău pentru el. Pentru noi, cred, lucrurile nu stau nici mai prost, nici mai bine.

Sylvestre
Aveai chef de vorbă! Înseamnă că ai limba cam lungă când nu poţi ascunde propriile tale taine.

Zerbinette
N-ar fi aflat de la altcineva?


Scena 5
Argante, Zerbinette, Sylvestre


Argante
(în spatele scenei)
Hei, Sylvestre!

Sylvestre
(Zerbinettei)
Intră în casă! Mă cheamă stăpânul.


Scena 6
Argante, Sylvestre

Argante
Va să zică, v-aţi înţeles, derbedeilor! V-aţi înţeles, Scapin, tu şi fiu-meu, ca să mă trageţi pe sfoară! Şi credeţi voi c-o să rabd una ca asta?

Sylvestre
Pre legea mea, domnule, dacă Scapin vă şmechereşte, eu mă spăl pe mâini, şi vă dau cuvântul meu că n-am nici un amestec.

Argante
Las' c-om vedea noi, nemernicule, om vedea noi, nu mă las eu dus aşa cu una, cu două.


Scena 7
Géronte, Argante. Sylvestre

Géronte
Ah, domnule Argante, sunt zdrobit de durere.

Argante
Şi eu sunt într-o cumplită deznădejde.

Géronte
Canalia de Scapin, printr-o şmecherie, mi-a luat cinci sute de scuzi.

Argante
Aceeaşi canalie de Scapin, tot printr-o şmecherie, mi-a luat două sute de pistoli.

Géronte
Nu s-a mărginit să-mi fure cinci sute de scuzi, dar s-a purtat cu mine într-un fel de care mi-e şi ruşine să vorbesc. Dar mi-o plăteşte el.

Argante
O să-mi plătească cu vârf şi îndesat farsa pe care mi-a jucat-o.

Géronte
Răzbunarea mea va fi o pildă şi pentru alţii.

Sylvestre
(aparte)
Dea cerul să nu mi se cuvină şi mie partea mea!

Géronte
Dar asta nu-i totul, domnule Argante; o nenorocire nu vine niciodată singură. Mă bucuram astăzi cu nă¬dejdea că o s-o recapăt pe fiica mea, singura mea mângâiere, şi tocmai am aflat, de la omul meu, că a părăsit de mult Tarentul şi că se crede că a pierit pe vasul pe care s-a îmbarcat.

Argante
Dar de ce, rogu-vă, aţi lăsat-o la Tarent, şi nu v-aţi îngăduit fericirea de a o avea lângă dumneavoastră?

Géronte
Am avut motivele mele. Interese de familie m-au silit până acum să tăinuiesc această de a doua căsătorie. Dar ce văd?


Scena 8
Argante, Géronte, Nérine, Sylvestre

Géronte
A, ai venit, doică?

Nérine
(aruncându-se la picioarele lui Géronte)
Ah, domnule Pandolphe, ce...

Géronte
Spune-mi Géronte, şi nu te mai folosi de numele ăsta. Pricina care mă obligase să-l iau, printre voi, la Tarent, a dispărut.

Nérine
Doamne, câte necazuri şi nelinişti ne-au dat această schimbare de nume, în pregătirile pe care le-am făcut ca să venim aici să vă căutăm!

Géronte
Unde e fiica mea, şi maică-sa?

Nérine
Fiica dumneavoastră, domnule, nu-i departe. Dar, înainte de a v-o aduce s-o vedeţi, trebuie să vă cer iertare că am măritat-o. Negăsindu-vă, ne aflam în mari nevoi.

Géronte
Fiica mea, măritată!

Nérine
Da, domnule!

Géronte
Cu cine?

Nérine
Cu un tânăr numit Octave, fiul unui oarecare domn Argante.

Géronte
Cerule!

Argante
Ce poveste!

Géronte
Du-ne, du-ne repede la ea!

Nér1ne
Nu vă rămâne decât să intraţi în această locuinţă.

Géronte
Treci înainte. Urmaţi-mă, urmaţi-mă, domnule Argante.

Sylvestre
(singur)
Iată o poveste cu totul şi cu totul năstruşnică!


Scena 9
Scapin, Sylvestre

Scapi
Spune-mi, Sylvestre, ce fac oamenii noştri?

Sylvestre
Am două veşti să-ţi dau. Prima, că povestea cu Oc¬tave s-a încheiat. A ieşit că Hyacinthe este fiica dom¬nului Géronte. Şi întâmplarea a hotărât ceea ce părinţii plănuiseră dinainte. Cealaltă poveste este că cei doi bătrâni ameninţă să te pedepsească îngrozitor, şi mai cu seamă domnul Géronte.

Scapin
Nu-i nimic. Ameninţările nu mi-au făcut niciodată nici un rău, sunt nori care se destramă repede deasupra capetelor noastre.

Sylvestre
Bagă de seamă! S-ar putea ca fiii să se împace cu taţii şi tu s-o păţeşti.

Scapin
Las' pe mine. Găsesc eu mijlocul să-i potolesc, şi...

Sylvestre
Du-te de-aici. Tocmai ies.

Scena 10
Géronte, Argante, Hyacinthe, Zerbinette, Nérine, Sylvestre

Géronte
Haide, fata mea, vino cu mine. Bucuria mea ar fi fost deplină dacă aş fi putut-o vedea şi pe maică-ta cu tine.

Argante
Iată-l pe Octave, care soseşte la timp.


Scena 11
Argante, Géronte, Octave, Hyacinthe, Zerbinette, Nérine, Sylvestre

Argante
Vino, fiul meu, vino să te veseleşti cu noi pentru fericitul deznodământ al căsătoriei tale. Cerul...

Octave
Nu, tată, toate propunerile dumitale de căsătorie n-au nici un rost. Trebuie să scot masca în faţa dumi¬tale. Ţi s-a vorbit despre legământul ce l-am făcut.

Argante
Da, dar nu ştii că...

Octave
Ştiu tot ce trebuie să ştiu...

Argante
Vreau să spun că fiica domnului Géronte...

Octave
Fiica domnului Géronte nu va fi niciodată nimic pentru mine.

Géronte
Ba e...

Octave
(lui Géronte)
Nu, domnule, vă cer iertare. Dar sunt hotărât.

Sylvestre
(lui Octave)
Ascultaţi...

Octave
Nimic. Taci din gură. Nu ascult nimic.

Argante
(lui Octave)
Soţia ta...

Octave
Nu, tată, îţi spun. Mai bine aş muri decât s-o pă¬răsesc pe iubita mea Hyacinthe. (Străbate scena ca să stea lângă Hyacinthe) Da, orice-aţi face, ea este cea căreia i-am jurat credinţă. O voi iubi toată viaţa şi altă soţie nu vreau.

Argante
Foarte bine. Atunci ţi-o dăm. Caraghiosu' o ţine mor¬ţiş numai pe-a lui!

Hyacinthe
(arătându-i pe Géronte)
Da, Octave, acesta-i tatăl meu, pe care l-am regăsit. S-a terminat eu necazurile noastre!

Géronte
Haideţi acasă la mine. Vom sta de vorbă mai la largul nostru.

Hyacinthe
(arătând-o pe Zerbinette)
Ah, tată, te rog din suflet să nu mă desparţi de fata asta drăgălaşă, pe care o vezi aici. Are însuşiri care te vor face s-o stimezi când o vei cunoaşte.

Géronte
Vrei să primesc la mine în casă o fiinţă care e iubită de fratele tău şi care, mai adineauri, mi-a spus, de la obraz, o mie de necuviinţe?

Zerbinette
Domnule, vă rog să mă iertaţi. N-aş fi vorbit aşa dacă aş fi ştiut că sunteţi dumneavoastră. Şi nu vă cu¬noşteam decât din auzite.

Géronte
Cum, numai din auzite?

Hyacinthe
Tată, dragostea fratelui meu pentru ea nu are nimic vinovat, şi răspund de cinstea ei.

Géronte
Asta-i culmea! N-aţi vrea cumva să-mi însor fiul cu ea? O necunoscută, care pe deasupra suceşte capul băieţilor?


Scena 12
Argante, Géronte, Léandre, Octave, Hyacinthe, Zerbinette, Nérine, Sylvestre

Léandre
Tată, nu fi supărat că iubesc o necunoscută, care nu-i de neam şi nici avere n-are. Cei de la care am răscumpă¬rat-o mi-au destăinuit că e din oraşul ăsta şi de familie aleasă. Că ei au furat-o când avea patru ani. Iată o bră¬ţară pe care mi-au dat-o, ne va ajuta să-i găsim părinţii.

Argante
Ah, după brăţară e fiica pe care am pierdut-o la vârsta de care vorbeşti.

Géronte
Fiica dumitale?

Argante
Da, ea e. După anumite semne, sunt chiar încredin¬ţat.

Hyacinthe
O, cerule, ce întâmplări nemaipomenite!


Scena 13
Argante, Géronte, Léandre, Octave, Hya¬cinthe, Zerbinette, Nérine, Sylvestre, Carle

Carle
Domnilor, s-a întâmplat o nenorocire!

Géronte
Ce?

Carle
Bietul Scapin...

Géronte
Un nemernic bun de dus la ştreang.

Carle
Vai, domnule, degeaba v-aţi mai osteni. Trecând în dreptul unei clădiri, i-a căzut în cap ciocanul unui pietrar, care i-a spart ţeasta şi i-a descoperit tot creierul. Trage să moară. Şi a rugat să fie adus aici, ca să vă poată vorbi înainte de moarte.

Argante
Unde e?

Carle
Iată-l.


Scena 14
Argante, Géronte, Léandre, Octave, Hya¬cinthe, Zerbinette, Nérine, Scapin, Sylvestre, Carle

Scapin
(adus de doi oameni, cu capul înfăşurat în fese, ca şi cum ar fi fost rănit)
Văleu! Văleu! Domnilor, vedeţi... Văleu! Vedeţi în ce stare de plâns sunt... Văleu! N-am vrut să mor fără să cer iertare tuturor acelora pe care i-am jignit. Văleu! Domnilor, înainte de a-mi da ultima suflare, vă rog din inimă să mă iertaţi pentru tot ce v-am putut face, şi mai cu seamă domnul Argante şi domnul Géronte.

Argante
Eu te iert. Haide, mori în pace.

Scapin
(lui Géronte)
Pe dumneavoastră, domnule, v-am jignit cel mai mult cu ciomegele pe care...

Géronte
Taci. Te iert şi eu.

Scapin
A fost o foarte mare îndrăzneală ciomegele pe care...

Géronte
S-o lăsăm.

Scapin
Murind, am o neînchipuită durere pentru ciomegele pe care...

Géronte
Dumnezeule, taci!

Scapin
Nefericitele ciomege pe care vi le-am...

Géronte
Taci, îţi zic, am uitat totul.

Scapin
Vai, ce bunătate! Dar spuneţi, domnule, cu dragă inimă mă iertaţi pentru acele ciomege pe care...

Géronte
Ei bine, da. Să nu mai vorbim de asta. Îţi iert totul. S-a zis.

Scapin
Ah, domnule, mă simt liniştit de când mi-aţi spus vorba asta.

Géronte
Bine; dar te iert cu condiţia să mori.

Scapin
Cum aşa, domnule?

Géronte
Îmi iau cuvântul înapoi, dacă scapi!

Scapin
Văleu! Văleu! Iar mă ia cu slăbiciune.

Argante
Domnule Géronte, având în vedere bucuria noastră, trebuie să-l iertaţi fără condiţii.

Géronte
Fie!

Argante
Haideţi să cinăm împreună, ca să ne înfruptăm şi mai bine din fericirea noastră.

Scapin
Şi pe mine, până ce vine moartea să mă ia, aşezaţi-mă în capul mesei!