joi, 8 ianuarie 2009

Paul Verlaine (1844 - 1896)


Alean

Căminul cald, şi lampa cu tainica-i lumină
Spre reverie fruntea pe mână când se-nclină,
Şi ochii duşi în ochii iubiţi din cale-afară
Când ceaiul abureşte şi cărţile-s închise,
Şi aşteptarea sfântă cu dulcea-i moleşeală
Când noaptea îşi desface hlamida-i nupţială…
Ah toate, toate-acestea mă urmăresc în vise,
Mereu, fără-ncetare, sperând de azi pe mâni
De-atâtea luni trecute, de-atâtea săptămâni!


Amurg

Amurgu-arunca cea din urma para
Si-un vant misca lin nuferii de ceara.
Uriasii nuferi cu fete ofilite,
Lucind printre stuhuri pe ape-adormite.
Eu rataceam singur, plimbadu-mi nacazul
Sub plete de salcii ce-mprejmuiau iazul
Peste care ceata-nchipuia o mare
Deznadajduita, alba aratare,
Si unindu-mi plansul cu-al larilor vaier
Ce batand din aripi se chemau prin aer,
Printre salcii triste, unde singuratic
Imi plimbam nacazul, cand giulgiul noptatic,
Intinzand asupra-i umbra mortuara,
Veni ca sa-nece cea din urma para
Si nuferii vestezi cu fete ofilite,
Uriasii nuferi pe ape-adormite!...


Ars Poetica


Vreau muzicii intaietate!
Astfel, Imparele prefer,
Mai vagi, mai libere-n eter,
Fiind in tot, plutind pe toate.

Alege vorbele ce-ti vin
Sa para scoase din confuzii:
Ah, cantecele gri, iluzii
De Tulbure in Cristalin!

Sunt ochi splendizi de dupa voaluri,
Zi ezitand in amiezi,
Ori astri-n azurii gramezi
Pe dulci, tomnatice fundaluri.

Nuanta eu ravnesc s-o caut,
Nuanta, nicidecum Culoare,
Nuanta doar-ingemanare
De vis cu vis, de corn cu flaut!

Alunga Poanta ce ucide
Si crudul Spirit, Ras impur,
Ce lacrimi scot in ochi de-azur,
Si izul trivial de blide!

Suceste gatul elocintei,
Si bine faci cand, cu putere,
Astamperi Rima-n chingi severe,
Ea, sclava a nesocotintei...

Ah, Rima-numai chin si sila!
Ce surd copil ori negru drac
Scorni bijuteria fleac
Ce suna gol si fals sub pila?

Deci,muzica mai mult, mereu,
Iar versul tau aripi inalte
Sa prinda, nazuind spre alte
Iubiri si bolti de Empireu!

Sa fie buna aventura
Cand sufla zgribulitii zori
Prin minte si prin cimbrisori...
Tot restul e literatura.


Melancolie

Somn negru s-a întins
Pe-ntreaga-mi fiinţă,
Orice vis s-a stins.
Dormi, orice dorinţă.

Nimic nu mai vreau
Nu mai ştiu ce este
Nici bine, nici rău,
Ce tristă poveste!

Ca un leagăn sunt
Mişcat fără vrere
Pe-un gol de mormânt
Tăcere! Tăcere!

Editura Pandora-M,2002
Traducere de Şt.O.Iosif şi C.D. Zeletin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu