Gheorghe Braescu

Este printre puţinii militari din România care pe lângă arme s-au ocupat şi de literatură. A avut o tinereţe aventuroasă, a fugit de acasă pentru a se înrola în Legiunea franceză, unde a luptat sub contract timp de doi ani. La întoarcere a urmat Academia militară, a ajuns maior şi inspector al vieţii culturale din armată şi a început să scrie literatură. În timpul primului război mondial a luat parte la campania din Transilvania, în 1916, şi este rănit şi i se amputează braţul drept. Este arestat şi închis în lagărele germane din Stralund, Breseen şi Neise, apoi este eliberat, În volumele sale de schiţe şi nuvele Vine doamna şi domnul general (retras din librării din cauza greşelilor de tipar), Doi vulpoi, Maiorul Boţan, Schiţe vesele a surprins cu umor şi ascuţit spirit de observaţie automatismele vieţii militare din România antebelică, creând o tipologie umană mult mai variată decât la autorii anteriori. Este de asemenea autor de romane şi de piese de teatru, mult inferioare schiţelor. Eugen Lovinescu era însă convins că schiţele sale umoristice le depăşesc în valoare pe cele ale lui Ion Luca Caragiale, evident o eroare de evaluare.

Neamul Romanesc", (18 aprilie 1919)

Spovedanie

fragment

Eu cred ca toate pacatele noastre izvorasc dintr-o cauza unica : lipsa de pudoare, de simt moral la clasa conducatoare.
Acesta este rezultatul unei educatiuni predicate si neintemeiata pe exemple sanatoase.De aici acea nepotrivire generala intre vorbe si fapte, un bolsevism moral care ne scutura de multa vremesi, ce e mai trist, ameninta sa fie fara leac.Am pierdut liberul nostru arbitru, denaturam totul : devenim furiosi pana la nebunie sau generosi pana la prostie.In drum spre casa luam la palme un birjar care refuza sa ne ia in trasura si cativa pasi mai incolo asmutim lumea asupra unui gardist care se lupta cu un pungas ce nu se da prins.
Am pierdut sensul vorbelor si relativitatea faptelor.Exageram aprecierile si termenii.Ne intalnim insa intotdeauna intr-un elan induiosator la antipodul moralei : un casier care fura nu-si zboara creierii, sigur fiind ca va fi achitat ca fiind prea tanar, impovarat de copii sau prea batran.Un general grav si bine acuzat circula in uniforma, cu pieptul constelat de decoratiuni, in mijlocul indiferentei generale.
Cand un spion, un dezertor sau un tradator mai scuturat este adus la judecata, toate somitatile baroului defileaza la bara justitiei, unde ca niste flasnete obosite canta pe aceiasi coarda incompetenta magistraturii.
In chestiuni care intereseaza societatea intreaga, lumea noastra se imparte in doua tabere : una care n-are nici o parere si alta, mai periculoasa, care e de parerea tuturor.Intre aceste doua tabere cresc ca intre doua straturi de pamant prielnic ciupercile politice si pescuitorii in ape tulburi.
O SOCIETATE CARE NU SE INSPIRA DIN SENTIMENTE PATRIOTICE NU NUMAI CA NU SE RIDICA DAR RAMANE FARA APARARE.Ea este la discretia pamfletarilor si a oamenilor buni de gura.Nimic nu se cucereste cu nimic si o idee ramane o idee, daca nu este insotita de o sfortare, de un sacrificiu.Patriotismul zgomotos nu este un patriotism curat.Politicienii galagiosi de la noi, guvernantii care exploateaza puterea ce detin de la oligarhii asupritoare au devenit proxenetii patriotismului, pe care-l prostitueaza cui ofera mai mult.

IDEALUL FECIORILOR DE BOIERI NOI-NOUTI, DE BOIERI AI BANULUI, ESTE SA SE SCUTURE DE ORICE OBLIGATIUNI CATRE TARA. Au petrecut fara nici o grija in momentele tragice si se veselesc in aceeasi dispozitie in cele solemne de astazi.In special, Capitala e plina de epicuriani.
ERA NATURAL : ONOAREA SCADE INTR-O SOCIETATE HIPNOTIZATA DE VALOAREA BANULUI.onoarea si banul duc o casnicie foarte rea; intre ei este lupta de suprematie : cine trebuie sa comande , banul sau onoarea, interesul sau datoria ?
Cand intr-o asemenea societate oamenii nu sunt calauziti decat de dorinta de a trai bine cu orice pret, decadenta morala nu intarzie sa-i cuprinda in mijlocul satisfactiei prosperitatii materiale.