Victor Eftimiu

De nu ma poti iubi
De nu ma poti iubi, frumoaso, -
Caci altul ti-e stapân pe veci –
De ce, când te-ntâlnesc în cale
O clipa - ochii nu ti-i pleci ?

De nu ma poti iubi, frumoaso,
Întoarce-ti ochii de la mine ;
Tu stii ispita ce se-ascunde
În fundul apelor senine ;

În prefacuta-mi nepasare,
În genele mereu plecate,
Tu nu-ntelegi marturisirea
Iubirii mele zbuciumate?

De nu ma poti iubi, femeie,
Întoarce-ti ochii - caci ma tem
Sa nu le-ntunece lumina
Întâiul dragostei blestem !...


Marea

Netarmuita mare se framânta,
Eterna pregatire de furtuna
Se-nalta-n trombe, duduie, detuna
Si-n colcait de spuma se-nvestmânta.

Si-asa, mereu, de mii de ani, nebuna
Cu însasi ea luându-se la trânta,
Pe rând biruitoare si înfrânta
Îsi macina nelinistea strabuna.

Când toate dorm, extaze sau mânie,
A marii nesfârsita insomnie
Se potoleste iar si iar s-asmute.

Si-n vreme ce se zbate fara pace
O poarta-n adâncimile opace
Augustul calm al fundurilor mute.


Crizanteme

Asteapta-ma diseara la fereastra
Cu ochii tristi, cu fruntea visatoare ...
Am sa-ti aduc un brat de crizanteme,
Sa-mpodobim iubirea care moare ...

Am sa-ti aduc un brat de crizanteme ...
Sunt flori târzii, sunt florile din urma,
În viata lor e moartea primaverii,
Cu viata lor iubirea ni se curma ...

Asteapta-ma diseara la fereastra
Cu fruntea-n mâini, cu ochi pierduti în vis –
Am sa-ti aduc un brat de crizanteme
Si cel din urma cântec ce ti-am scris ...


Eu stiu ca ma iubesti

Eu stiu ca ma iubesti, frumoaso,
De ce-mi trimiti surâsuri reci?
Ah, nepasarea asta las-o
De nu vrei sa ma pierzi pe veci.

De vrei o viata sa te-ascult
Arata-ti dragostea întreaga :
Cu cât ma vei iubi mai mult,
Cu-atâta îmi vei fi mai draga !


Murim si noi

Cu fiecare dintre cei
De care moartea ne desparte,
Murim si noi – lasând o parte
În fiecare dintre ei ...

Imagini ... gânduri ... doruri ... vise
Adorm în stinsele priviri,
Un cer întreg de amintiri
În pleoapele pe veci închise ...